Ana Ştefănescu

Cum totuşi mă aduni

puţin peste limita mea
începi tu – patru dimensiuni
cu care scad şi-ţi adun privirea;
uneori e linişte curată, de zăpadă,
alteori e un aer dens,
prea înalt de frumos, irespirabil.
în această răscruce
se va fi făcut aşezământ
din ce puteam să-ţi scriu;
puţin peste, însă...
şi-acum întreb
cum totuşi mă aduni.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al nouălea cer

calmă ţi-e apa gândirii
rebel unduind pân´ la vid,
lubric fixezi necuvântul,

latent oglinzi fumurii...

fluier de raze măsoară
rebel unduind pân´ la vid,
al nouălea cer mi se sapă,

latent oglinzi fumurii...

flăcări în muze ´nserează
rebel unduind pân´ la vid,
din patimă spăl necurată,

latent oglinzi fumurii...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusturile iubirii

Primul gust
a fost cel al ochilor:

"Vei şti toate gusturile
şi tot ce vei fi ştiut
să primeşti cu ele"!
mi-a spus.
Acesta făcându-se
cel de-al doilea gust!
De care,
atunci când mă împuţinez,
nu mă mai doare!
Şi cum îmi iartă
darurile noastre,
tot rânduite darurile-i sunt:
Am toate gusturile sale
şi pân´ la seva lor
să le ascult...!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serbarea fiinţei

dintre posibilităţile infinite
ale spaimei
mă gândeam că-mi este chiar dor
de infinitul oceanului tău
ce-şi desfăşura
o mie şi unu de anotimpuri
când toată natura
se-ndrăgosteşte de toată natura
şi-atunci...
ţipând serbarea fiinţei
alegeam o nouă dimensiune
de a iubi
colţii luminii
şi aşteptarea topea
cu o somnolenţă lucidă
adânc
gratiile singurătăţii...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobul de muştar

... poeme morilor de vânt –
am dreptul să visez le voi striga
am dreptul să vă tai pietrele gândirii
dintotdeauna căzătoare
(dar ele sunt drumul!...)
cu această credinţă
crescând în adevăr stindardul măştii
(dar e aceeaşi limbă a tuturor măştilor
în care călcâiul lor
dintotdeauna voi juca...)
şi-atunci, iubirea mea,
doar tu să ştii!
precum
cât bobul de muştar...
va fi

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De acolo, se făcură paşii cu rost

tu arătai călătoria, aparent ca-ntr-un joc:
nişte cărţi îţi ieşeau mereu din joben,
proiectând diagonala întâmplărilor, de-odată ale noastre...
dar cu prudenţa de arhitect încercuind temelii,
eu, pictural dansând şi potrivindu-le albastre.

văd şi acum: aplaudând ca la poveşti,
rostogolindu-ne cu orice nor şi orice soare,
din ploaie, din ninsoare sau din foc
să ne-adunăm de timp... primindu-ne în palme.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La vie en rose"

... aşa a fost primul tău dar:
cu întristările precum vulturii
alungaţi de-ndestulare,
un trofeu ludic, purtat în cutia "La vie en rose",
muzicală şi însiropată,
aşteptându-ne, legaţi la ochi
şi cu ochelarii la marginea patului;
... iar ultimul - doar un fir -
prins de-a cădea unul într-altul,
cum atingerile, mai firesc decât orice,
ne fi fost ştiut, rotund, din altă zi
secvenţial desfăşurată...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iarna-primăverii - de trei zile

se-făcuse-atât-de-târziu, ca un punct.
Orice venire
părea să treacă neobservată;
Lumea era şi-aşa un întreg,
cu mine situându-mă-n afară.

(Chiar în popasul meu
de anotimp prea-de-nceput,
adulmecat de frig şi de zăpădă!)

Şi-acest bizar "Aprilie de iarnă"
nu-era în mine, ci îl vedeam "la ştiri"
în "picurii de ploaie care curg"
Aşa fiind, cum am descris, ţi-am spus;
Tu singur înţelegi, de bună-seamă!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limite

frumuseţea femeilor îţi vine
şi-n poftele oricărui timp de le-nsumăm
luceşte, într-adevăr, mai bine,
de plin de voi, de noi, de gustul vântului
desfăşurând fluierul tău de-orice lipsită iubire
din care nu-ncetez să mă cobor.
altfel, nu aş afla cum ochii, faţa şi buzele lor
şi formele ce le-adânceşti cu trupurile,
deschise-n mine, real dogoritor
curgând îţi cresc iradiant priviri fluide
şi-n toate cercurile din care să mai plec
şi până unde...

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din 1001 de nopţi

sângele nostru durează de două ori
aceeaşi poveste
şi-ngenucheaţi Regelui stau ochii
ca o iederă vorbitoare ce-şi face un rost -
el, mărturie din mine coboară,
în oglindă pătrundem ce-am fost.
din lutul trupurilor se poate lua forma
oricărui dans,
deci, esenţa e-aceeaşi,
tu şi eu nelipsind;
şi însăşi iubirea ce formă să-şi dea?
dacă nu a sângelui sau a lutului?!
să ne-apropiem
totuşi mai mult! şi mai puţin în poveste,
Regele să-şi amintească umbra
pictată peste a mea

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!