Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Alice Diana Boboc

Lista completă, pagina 2

Caleidoscop

M-am înserat la gustul făcliilor
foc de lemn
curs în lanuri de fum

tei sculptați cu vârf de parfum
fac boltă
în cuburi imense de gheață

m-am vânat cu clipe de viață
în somnul glonțului
aleg să fiu pradă. alerg.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără de sine

Fără de sine mă las în voia frigului secular
fără de sine pășesc pe pământul arid
și mă strâng cu lanțuri în tăcerea mea și gerul mă îmbracă
luna mă fierbe domol cu lumina-i înghețată
mă prinde de mână și mă urcă pe creste
floarea de colț îmi mângâie palma
și se usucă pe linia vieții mele
am facut ierbar din mânecile mele
vrăjitorul din Oz îmi spune să îmi ciocnesc pantofii
călcâie/ amnar/ cremene -
secretul lui Ahile e descoperit
de focul lui Prometeu
unde să ajung dacă nu acasă
în limita mea

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorință

Învață-mă uitarea -
dorință de șoaptă printre secunde
învelește-mă și privește-mă dând visele la o parte
de amintire
Visele nu-s altceva decât oglinzi care nu se sparg
ci doar curg în trecut
când ne trezim în noi
Alerg spre aer în visul întredeschis în care știu că visez
și spintec cu buzele respirația ta

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

(NE)Antagonic

Învață-mă să-mi las penele să alunece
De-a lungul gâtului curbat
Atunci când capul se apleacă sub aripi strânse
Și se încovoaie sub lumina umbrelor
Arcuită este mlădierea grației întoarse în tonuri de alb
Și suplă este trecerea timpului pe deasupra lebedelor
Privind spre cer în valuri
Aerul este calea și zborul
Iar văzduhul – tăcere de nori
Învață-mă să-mi fiu lebădă
În imaginea fără reflexii a uitării.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reînceput

Câteodată inocența devine suvenir -
o proiecție în umbră, printre umbre
stând pe fundul apei și privind în sus, spre cer
cu pleoape ce nu-s altceva decât glugi trase peste ochi.
Porți se înclină cu arcade sculptate în nisip
spre orizontul invincibil în conflicte de o singură zi
cu o răbdare inexistentă.
Noaptea aleargă tot atât de mult ca și tăcerea
într-o încercare zadarnică de scăpare
departe de oameni.
Iar noi... noi ne adăpostim dincolo de cuvinte
fără să ne gândim de două ori
ca atunci când coborâm în fugă pe scări
și ne purtăm euforic cu bruma de speranță descoperită întâmplător într-un colț
când peste litere trece răsăritul cu degete moi.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Solitudine

În nemișcările lor, statuile respiră încât le cresc aripi
În infinit
Din pleoapa întredeschisă lacrima se prelinge
Într-o altă zi în care oglinzile transformă imaginile în hârtie -
Reflexii de zbor inert.

Atingem lumina cu degetele și prindem chipuri

După ce somnul se duce, rămân insule de sare din lacrimi uscate
Trecem sentimentele de la unul la altul cu mișcări de perpetuum mobile
Fără să lăsăm nimic la vedere
Iar cuvintele curg pe piele ca niște umbre.

Între prima și ultima zi de sculptare
Primim căldura ce ne modelează,
Închizând-o în noi într-un mod unic.

Ne intoxicăm cu aer, dar îl schimbăm între noi –
Neclintirea noastră se face în liniște,
Pentru că niciodată privirile absente nu ating soclul.

[...] Citește tot

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra păgână

O piruetă cu mișcări miraculoase
ale dansului în noapte,
cu mișcări vaporoase ascunse între palme de copil puse la ochi
mă pierd în capcana pașilor potriviți doar ecourilor

o litieră incandescentă trece prin urletul lupilor
și iese din corsetul nopții
nu trebuie să părem că suntem rupți unul de altul
în foșnetul sufletelor noastre

polenul nu mai are somn
de când se împrăștie pe pietrele fără fiori...
frunzele scuturate din copacul glasului tău
au alunecat pe umerii mei goi

simt lanțuri aruncate
printre mii de lumânări aprinse pe flori de tei
le simt și tremur

fără să te întreb cine ești

[...] Citește tot

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce zi obositoare!

Zilele se alergă pe trepte de piatră de catifea de iarbă de alge
și se împiedică se rănesc la genunchi la coate la bărbie
și își urmează calea întortocheată de vorbe de timp de vreme înnorată
aleargă pe cărămizi roșii de paie uscate de mușchi de noapte
pe acoperișuri de foc de apă de pământ de aer
nu trebuia să le dau drumul din colivie!
sunt peruși în fum de soare
știu, acum e vina mea, dar nu am ce să mai fac.
nu mă mai certa și tu!
nu acum nici ieri nici mâine
stând cu coatele pe pervaz
simt o invazie de nasturi de ațe de ace de în buzunare
sunt pline buzunarele mele și cizmele cu toc de plută de metal
îmi vine mereu părul în ochi și văd galben și negru împletit cu alb
tot încerc să cos nasturii pe mâneci de bluze de praguri de ape
am de ales ce model să nasc să sărut să iubesc
de ce s-or fi desperecheat?
cărțile înverzesc pe masă într-un colț de grădină pe un prag de râu pe meandre de liane
crengi uscate înnotă între pagini
și țin loc de semn de carte la fiecare capitol la fiecare zâmbet la fiecare privire

[...] Citește tot

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înserare

Îngeri la amurg privesc
tăcerea
curcubee rătăcite
respiră aburul pământului
stele ard cu aripi
și se lasă închise
de pleoapa timpului.

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă cheamă Alunka

Mă cheamă Alunka
și mă duc încotro mă cheamă ea
cu brățările ce se mișcă zornăind în ploaie
ploaie de raze la încheieturile mâinilor
plec către mine, către ea, unduindu-mă
mătăsos si creț este părul meu,
lăsat în bucle să se nască,
bucle crețe prinse în creștet de pieptăne
strămoșii mei nu-l cunoșteau când culegeau bumbacul
calc pe urmele lor
rămase în amintirea pământului
brățările de la picioare prind sclipiri de aduceri aminte
cercei de rouă prinși de puful bumbacului
iar tălpile mele gustă din trecerea timpului peste lutul ars de ani
lut ars și bătătorit ca palmele asprite de cules
trec mai departe, călcând peste vreme
și ducându-mă cu pas leneș acolo unde
mă cheamă Alunka

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Alice Diana Boboc, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook