A.E. Housman

Mai multe poezii - XXVI

Vă iubiţi voi, oameni buni, vieţile oare,
Aveţi voi urechi şi un pic de bun simţ?
Am aici un cuţit dat pe-ascuţitoare,
M-a costat opt monezi încercate-n dinţi.

Nu trebuie decât să mi-l înfig în piept
Şi cerul se va prăbuşi-n acea zi,
Temeliile planetei se vor frânge – biet vreasc inept,
Iar voi, oameni buni, voi veţi muri.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf pentru o armată de mercenari

Ȋn ziua când bolta lipsită de proptele tari
Se prăbuşea şi când pământul era tras la sorţi,
Ei au urmat chemarea lor de mercenari
Şi-au încasat solda şi sunt acuma morţi.

Umerii lor au susţinut cerul cel înalt;
Au stat – şi temelia lumii-a stat prin ani;
Ce Domnu-abandonase, aceştia-au apărat,
Şi au salvat atâtea lucruri pentru bani.

epitaf de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi acolo ( extras )

XXX

Să ne dăm mâna, noi nu vom mai fi prieteni niciodată;
Dacă rămân, te supăr – sau dacă-ţi mai vorbesc, cu precădere.
Tot răul pe care l-am spus sau l-am făcut
Şi lipsa de-înţelegere vin din capul meu nepriceput:
Să ne dăm deci mâna, noroc bun, la revedere!

Dar dacă vei fi-n pericol la o răspântie de drumuri
Fă-mi un semn, şopteşte-un chemător tremolo –
Dacă va trebui împărţită-o vină sau o ruşine
Aminteşte-ţi cine te iubeşte, născut să moară pentru tine,
Fluieră, iar eu voi fi acolo.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbări prin Welsh

M-ajunge-un aer cunoscut, îl simt până în vintre,
Dinspre ţara de care puhoi de ape mă desparte –
Văd dealuri verzi sub cer senin sau doar mi-aduc aminte?
Ce-i cu-acele ferme, cu acele hornuri de departe?

Mi-au ieşit caii la arat în lungul văii
Şi-i plugul meu în brazdă de cu zori?
Răsună iar în aer proaspăt zurgălăii
Pe care, viu, i-am auzit de atâtea ori?

Îmi creşte în suflet lemn câinesc când spuze
De trecut ajung la mine jos, prin calde ploi;
Revăd fetele din sat cu roşii buze
Şi gaşca mea desculţă prin câmpul de trifoi.

poezie de A.E. Housman din Un flăcău din Shropshire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Wenlock Edge

Pădurea pe Wenlock Edge are necazuri mari,
Copacii de furtună-s jumuliţi, pe Wrekin este jale;
Rafalele culcă la pământ şi tufe, şi lăstari,
O nea de frunze curge pe Severn la vale.

Fluiera tempesta pe deal, ca dată-n streche,
Şi pe vremea când oraşul Uricon* era în floare:
Acest vânt e foarte vechi – şi mânia lui e veche,
Dar atunci, demult, altă pădure i-a ieşit în cale.

Atunci, eu nu eram născut, romanii vegheau
Acolo pe vârful dealului în acel răstimp:
Sângele care-l încălzea pe yeoman-ul englez sau
Gândurile care-l dureau erau acolo-n schimb.

Ca vântul înfigându-se-n copaci, cuţit,
Furtuna vieţii l-a încercat pe om mereu;
Copacul omului n-a fost niciodată liniştit:
Atunci erau romanii, acum aici sunt eu.

[...] Citeşte tot

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, prietene, mint uşor,
Mint cum mi se cere, spun glume;
Înveselesc iubita unui prieten mort –
Să nu mă-întrebi pe-a căruia anume.

catren de A.E. Housman din Un flăcău din Shropshire
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!