Lista completă, pagina 2
Lecție de prim ajutor
ca să fie mai clar
și ca să vă pot ilustra lecția de astăzi
uitați-mă ajuns acasă
poate
și mai departe fiți atenți cum mă privesc pe fereastră
în plină stradă
ca și când chipul meu s-ar forma din forfotă și magazine
să știți că nu mă uit doar de câteva secunde de când suntem împreună
ci de secole (vezi arcimboldo)
este prezentă în portret aceeași amnezie ca atunci
- știu precis că trebuie să vă spun asta
neapărat asta-
când sunt la trecerea de pietoni și imediat după primul pas
mă trezesc la birou
sau acasă
sau la
sau iubită
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi lecții de engleză sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Biletele de la loterie stăteau pe jos ca niște scame
vino și stai aici
pe acest fotoliu
simpatic
eu o să sting becul păgân
cu degetele
să nu îți fie frig
o să pun apă în cadă
voi lăsa apa să curgă
tocmai din lună
am încercat
am încercat
am încercat
/te rog să nu începi să tremuri
pentru că momentul acesta care stă pe tine
într-un echilibru perfect
va cădea/
am încercat să nu mai fiu mereu
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cum se pleacă din lumea asta
ne-am hotărât să râcâim pereții
să-i reparăm să dăm o mână de glet cum se spune
apoi să-i vopsim cu vinarom de culoarea ambientului
am început cu peretele din spatele patului
ea dintr-un colț eu dintr-un colț
nu ne-a deranjat niciodată mizeria care ne intra pe sub unghii
mai târziu am adus mai multe găleți
pentru sângele care ni se scurgea din abundență
pe seară am fost gata
puteam privi stelele de foarte aproape
amintirile se transformaseră într-o răcoare
care ne strivea din toate părțile
îți mulțumesc că ai fost cu mine
mi-a zis și a strâns la piept cu cioturile rămase
ultima păpușă de pluș făcută cadou
nici nu știu când a dispărut
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul despre scosul la tablă
când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
și ajuns din urmă
mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpușar
și furnicile au dispărut
puf! puf!
hai
ridică-te și ieși
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
așezate în cutiile pentru mutat
m-am trezit la tablă
cu învățătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiția substantivului
derutat fiind de situație
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul MCMLXXIX
Dacă este ceva ce contează acum, în aceste cuvinte groaznice prin care trecem, este
Pauza tipografică dintre titlu și primul vers, având greutatea unei iubite supărate,
Fiind o pauză necesară, o liniște care depășește cu mult granițele emoțiilor unui tânăr
Gata să înceapă să își intre într-un rol care va deveni, cu timpul, rutină în iubirea-i.
Și ce mai contează după aceea, în corpul poeziei care, iacă, se târăște, este încăpățânarea
De a scrie în strofe a câte patru versuri pentru a da, intenționat, falsa impresie la prima
Vedere a cititorului că această poezie este scrisă în vers clasic, mai mult, că este un sonet
În care se vorbește redundant, deci liniștitor, despre iubire și nu numai despre iubire.
(Aici cititorul face o lungă speculație legată de titlu și așa mai departe). În continuare
este de urmărit greutatea scriitorului (să nu-i zicem poet până nu cântă iar cocoșul)
de a menține vie atenția cititorului, fie el unul avizat, în acest timp al poeziei de față;
este greutatea de a-l face să priceapă că se desface în fața lui actul scrierii resort cu resort.
Orice cuvânt desfăcut aici, mânjit cu vaselină pentru a funcționa mecanismul întregului,
este o armă în sine; și iată cum datorită punctului în care s-a ajuns poezia devine
banală, redundantă (s-a mai folosit acest cuvânt aici), falsă deloc liniștitoare și nu doar cea de față.
sonet de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clișee adunate
ea spunea că
soare pot să găsesc
și într-un bec de lanternă
sau
într-un cocktail cu ou
în acele momente
chiar atunci
mona lisa
avea un zâmbet mai așa
oamenii parcă joacă maroco
când se îmbrățișează
le auzi liniștea mâinilor
continua ea acest
dialog oarecum
făcea planuri
să vorbim în același timp
să trăim instantaneu
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă tine, lângă sufletul tău
când ies frunzele din lumea lor de lemn
nimeni nu știe
se întâmplă firesc într-o dimineață când ai impresia
că atunci în acea secundă s-a petrecut toată viața ta
duci câțiva pași câțiva stropi de pe clanța de care tocmai
ți-ai desprins palma
singurele lucruri care vin către tine sunt niște sticle împinse de vânt
și chiar de-ar veni 1000 ar fi același lucru
tot te împinge somnul pe stradă
cu ochii pe jumătate închiși privești la vâslaș
îi auzi cântecul încheieturilor
pe fața lui nerasă i se citește copilăria ce urmează
zâmbește
îți vorbește despre iubire
ce ciudat să-ți vorbească cineva despre iubire în aglomerația de la metrou
un vâslaș
te trece o transpirație ciudată
poate și pentru că cei din jur vorbesc de pomenire de maslu
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săpături se pot face mai ales cu unghiile
dacă puteam să îmi aleg numele de botez
aș fi ales
vladimir
pentru că timpul devine mai bogat calitativ
când pronunți acest nume chiar acum în grecia
se întâmplă numai fapte bune
pentru că orice gest al lui lasă dâre adânci în aer
culoare pentru păsările care își coc aripile în gușă
vladimir o piatră filosofală ar fi spus corul
hare krishna
dacă mă nășteam în america
tot vladimir mă revendicam pe culoarul timpului
nu reinventam roata dar le arătam că poate
să și stea
dacă eram de capul meu prin univers
și mă rostogoleam
mi-aș fi dat acest nume
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În realitate fac pe mine de frică
Atât de supărat eram când urcam la tine.
Atât de supărat încât am uitat să mă opresc și am continuat să urc.
Am văzut că nu eram nicidecum singur, treceau pe lângă mine oameni care coborau
cine știe de când și până. Ajungeam din urmă oameni mai supărați, mult
mai îngândurați decât voi fi eu vreodată. Îi întreceam fără grabă, ca într-un vis,
ca într-o amintire în care hoinăresc într-un mall în timp ce cineva drag trage să moară,
si mă mint că am emoții pentru marea trecere a sufletului său,
dar în realitate fac pe mine de frică, simt în acea amintire
că voi urma eu. Așa e când îți moare cineva foarte apropiat, atunci e ca și când moartea
te bate pe umăr dar nu te întorci și tu, este suficient persoana dragă,
tu bocești, dai de pomană să uiți, dar nu te întorci și ai o jenă pe umăr tot restul vieții, trăiești cu ea, o
porți ca pe un epolet. Ce sus stai!, mă gândeam că o să îți spun prima oară când o să ajung la ușa ta
pe care scrie Fam. Escher, dar ușa ta nu se zărea și asta (ca să fac o rimă)
nu mă deranja. Simțeam că se depărtează pe măsura pașilor
sau chiar pașii mei o îndepărtau. Stai mai sus decât se gândeau anticii
Că ar sta Divinitatea, am continuat să îți spun în gând.
Și m-am simțit ca și când ai fi auzit, ca și când te-ar fi supărat ironia și
ai fi sângerat ceva care s-a dovedit mai târziu, după momentul nostru amoros, a fi un regret nedefinit.
Neștiind ce să îmi spui ai tăcut în gândul meu privind prin tâmpla mea
la oamenii care treceau sau pe lângă care treceam urcând spre tine.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ștefan Ciobanu, adresa este: