Lista completă, pagina 197
Doamne, de ce nu mai am timp...
acolo unde am vrut să ajung
și nu am ajuns
cineva cotrobăie
sub albastrul decupat
se vede Dumnezeu aplecat peste o carte
zadarnic mă prăbușesc pe genunchi
și-l rog
să-mi spună
de ce nu mai am timp
dâra de nisip din trupul meu
atinge pământul
nu-i bai
printre măruntaiele lui
cerul deschide o rugă
pentru ziua
în care
centru universului
va trece prin mine
poezie de Teodor Dume din Vagabond prin durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Teodor Dume despre timp, despre religie sau despre Dumnezeu
Ultimii pași
Clopotul hrănit cu sufletul unui prunc
se zbate între cer și pământ
bătăile ca o flacără mută
răsfiră suferinți pe vorbe de duh
sânii secați ai femeilor bocitoare
agață pustiul de uși cariate de lacrimi
liniștea plecată în cuvinte spre cer
îndoaie genunchii întru binecuvântarea zilei
cerul pregătește nunta unui înger
cineva umblă prin mine cu o întrebare...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre suflet sau despre cuvinte
Strigă-mă, tăcut
nu te mai încrede în oameni
mi-a zis mama
ceea ce vezi să nu vezi
ceea ce auzi să nu auzi
închide ochii și taci
nu fi trist
tu ești omul ce caută
prin lumină risipirea
întoarce-te apoi
cu-nțelepciune
la casa aceea nelocuită
de ceva vreme
să nu plângi
când foșnetul singurătății
va ajunge la os
îngenunchează
pe pragul tocit de durere
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (4 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre tăcere, despre tristețe, despre singurătate, despre ochi, despre mamă, despre lumină sau despre durere
Partea din care lipsesc
ceea ce nu știe moartea despre mine
e partea pe care dorm
nu întotdeauna aceeași
de altfel a devenit o plăcere
să păcălesc moartea
voi continua să mă trezesc
din când în când
o să mă întorc pe partea cealaltă
nu întotdeauna aceeași
când îmi va pipăi șoldul
senzațiile se vor amesteca și
dezorientată va privi
înspre partea din care lipsesc
nu întotdeauna aceeași
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre somn, despre moarte sau despre devenire
Respirații în alb - negru...
Eu și Moartea stăm îmbrățișați
și nu oriunde
ci în lacrima lui Dumnezeu
gata gata să cadă
nu-i bai zic
e un înger cu
mâinile întinse
acolo jos
-ambasadorul lui Dumnezeu-
pregătit să-mi mai lase câțiva ani
dar ce mai contează
unul în minus sau
unul în plus...
oricum nu voi fi eu
primul și nici ultimul
și mai știu că
nu sunt cel care
are privilegiul să aleagă...
poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre mâini
Azil într-o cicatrice
aceleași semne aceleași distanțe
între sufletele noastre e noapte
multă noapte
cineva scrijelește o lacrimă
într-un sertar
câteva rânduri neterminate
și un pix
încerc să-mi decodez durerea
între două liniști respiră o amintire
orice poveste începe cu
a fost odată...
știu
pe margine de noapte stă agățat
un păianjen
curând depărtarea va intra
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre noapte, despre anotimpuri sau despre amintiri
Singur ...
mi-am luat singurătatea de mână
și am scos-o puțin la plimbare
pe o bancă
din parcul de alături
ședea Dumnezeu
era frig și purta
un hanorac cu glugă
ne-am privit ca și cum
ne-am duce moartea pe umeri
apoi a lăcrimat
ca un copil căruia i se furase mingea
atunci mi-am amintit de mama
care îmi spunea că și Dumnezeu plânge
când rămâne singur
și e îngrozitor să fii singur...
poezie de Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre copilărie
La doisprezece fix
unii încep să arunce din lucrurile
de care s-au folosit
o viață
nu pentru că nu le-ar ști rostul
ci pentru că așa le este credința
arunc și eu cu privirea
toți norii promiși
până la capătul cerului și
totuși
miroase a ploaie și a mult rânced
doar sângele fierbinte
ca o liniște
îmi urcă prin vene
contra cascadelor morții
semaforul de la colț s-a blocat pe roșu
e doisprezece fix
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre viață
Arest la domiciliu
sub coroana teiului
fără somn
ca într-un arest la domiciliu
doar tata și amintirile lui
între mine și el un gol delimitat
de o umbră ce-mi închide
milimetric privirea
par un agresor pregătit de atac
chestia asta îmi amintește
de inegalitatea dintre mine și profu de mate
dar nu-l pot înlocui pe tata
și nici măcar nu-l pot striga pe nume
spărtura dintre noi e doar liniștea dintr-o rugă
poezie de Teodor Dume din Azil într-o cicatrice (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre tată
Ultima pagină, nescrisă
mi-e dor de mirosul busuiocului prins
în grinda din casa bunicii
și de ploaia care vindeca dealurile triste
sub care tata
își etala sudoarea
mi-e dor de oameni și de mine
de copilul care impresiona alergând
desculț
după fluturi
știu c-am plecat din mine
în clipa în care
miriștea îngenunchea
în fața dimineții
ca o tăcere
mi-e dor și de tine, doamne!
ca de-o respirație
în fața morții
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Teodor Dume despre dimineață
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Teodor Dume, adresa este:
