Vladimir Potlog

Mi-a fost dor de toamnă

Mi-a fost dor de toamnă;
De frunza ruginie,
De struguri copţi din vie,
Mi-a fost dor de ploaia
Care cade pe caldarâmuri
Şi de păsările care se duc rânduri, rânduri.
Mi-a fost dor de tine, iubirea mea
De mult uitată,
Şi de nucul falnic care la poartă mă aşteaptă.
Mi-a fost dor de tine, toamnă aurie, ca să pot aşterne versuri
Nostalgice pe hârtie.

poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna a venit

Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.

Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă şi colorată cunună.

Soarele nu mai încălzeşte,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.

poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi de toamnă

Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieţii mele!

N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost şi nu mai este.

Frunzele foşneau uşor
Sub al tău gingaş picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, nepreţuita mea comoară!

Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă şi senină,
Îmi părea că-i primăvară,

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (20 octombrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia rămâne ultima speranţă (Motto. Poetul este ultima speranţă. Mircea Eliade)

Poezia este ultima speranţă.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Şi nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.

Căci cînd a ieşit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.

Şi cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Şi din muzică un tezaur.

Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranţă,
Pentru acel care iubeşte viaţa mult
Şi nu are inima de faianţă.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la naşterea lui M. Eminescu)

Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălţat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.

Să-l învăţăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu ştie să mintă.

El a fost scris cu sânge şi sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste şi amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.

poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte izvor al înţelepciunii

Cartea este un izvor al întelepciunii
Este tot ce avem mai sfânt,
Ea e ca o mama care ne călăuzeste în lume,
Un soare care ne încălzeşte blând.

Ea ne învaţă să iubim
Graiul şi plaiul strămoşesc
Oameni cu adevarat să fim,
Un lucru atât de firesc.

Are şi ea suflet şi o doare
Când de dânsa mai uităm,
Căci ea este o comora
Care trebue s-o păstrăm.

Cartea este o minune
Dată de zeii cereşti,
E un templu al înţelepciunii
Dacă o ştii s-o preţuieşti.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger

Un înger pe pământ a venit,
Să vadă dacă a mai rămas
În oameni ceva sfânt.
Îngerul era bun, şi milos,
Oamenii au crezit că-i Hristos.
Ei la dânsul s-au închinat
Ca la un rege de mult aşteptat!

Dar ei mult nu s-au bucurat,
Căci îngerul i-a întrebat
De îl iubesc pe fiul Domnului cu adevărat!
Oare numai se prefac?
Oamenii n-au răspuns
De îl iubesc cu adevarat pe Iisus.
Atuci îngerul la cer a strigat:
"O, Doamne, pentru ce din morţi ai înviat
Şi de păcatele lor i-ai scăpat?!
Căci ei de tine, Doamne, cu adevărat au uitat."

poezie de Vladimir Potlog (2 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă duc

Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Şi sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuţit!

N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine ţara mea dragă!
De tine veşnic o să-mi fie dor.

poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi ne daţi speranţa

Voi ne daţi speranţă
Că avem un viitor,
Să nu cădem în disperare,
Să fim ca pasărea în zbor.

Voi aveţi mâini de aur
Şi răbdare de oţel
Vă mulţumim din suflet,
Pentru al vostru caracter.

Voi, care din paturi ne ridicaţi
Şi cu vorba ne alinaţi,
Sunteţi pentru noi,
Ca nişte mame şi taţi.

Sănătate să aveţi
Şi ceea ce vă doriţi,
Să nu uitaţi de noi
Cei mai puţin fericiţi.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc

Se duc poeţii din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi şi goi,
Se duc poeţii mari de la noi!

Şi niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose şi triste, pentru noi.

Se duc, se ridică la cer
Ca nişte îngeri plini de taină şi mister.
Acolo îi aşteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeţii care sunt nemuritori.

poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!