Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Costel Avrămescu

Lista completă, pagina 18

Pax vobiscum!

Oameni cu idei absurde și fugă sfioasă de gazelă,
gânduri cu aripi de vultur
pentru desfătări cu gust de absint...
Cuvintele atacă brutal cu iz de taifun
și sapă nesfârșite tranșei de ură și frică.
Redefinind vântoase,
ca schijele justificând mândria de scânteie,
vești și spaime tot mai proaste se avântă.

E trist când spui că orice este înlocuibil.
Sufletul arvunit strănută de-atâta praf de pușcă.
Nici Dumnezeu nu mai respiră
la fel de tare cum se miră.

Dezagregați de spaimă,
atomii galaxiei s-au înfiorat.
Tot mai convingătoare,
colțuri de stele escortează cioburi de vise.

Nu evadați din probelmele timpului pașnic!

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veșnică-i doar schimbarea

Suntem corăbii ispitite pe valurile vieții furioase,
Răsfățate cu dragoste de larg și cu-nsingurare,
Ale căror aripi învergate se prăbușesc fastidioase
Atunci când destinul dă comanda de-acostare.

Suntem granule de siliciu pe nisipuri mișcătoare,
Ce zâmbesc, în toiul nopții, când le-atinge luna;
Într-o clipă-și arată molcomirea lor strălucitoare
Și-apoi dispar în bezna veșniciei pentru totdeauna.

Suntem doar fragile trestii gânditoare, vibrând
Într-un spațiu convențional, sub fiecare boare;
Nicio umbră sau frunză din trupul lor plăpând,
Cu celelalte surate, nu obiectivează asemănare.

Când stelele crugului nu vor mai scăpăra
În ochii cu care-aprindeam cândva universul,
Cu multă greutate, mai putea-vom apăra,
În această existență, mândria și interesul.

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea luminii

Când Paștele se apropie, în fiecare an,
Amintirile-mi adastă în pleoapele sărate;
Mă regăsesc, alături de părinți, un băietan
În casa cu primeneli de sărbători adevărate.

Resimt și-acum în gându′-nsămânțat în cel cătune
Chemarea clopotelor din sfânta zi de sărbătoare;
Din zori de zi până în zori, tot satul era o rugăciune
Cu ciripit de păsări, cu pomi, cu flori și cu izvoare.

Ca semn divin, în noaptea solemnă de Înviere,
Îngânam aproape afon coralele pascale-n șoapte.
Când lacrimile picurau din lumânare mângâiere,
Neplânsă, moartea se-asfințea la miez de noapte.

Ușurați de povară, ne-ntorceam cu paște și lumină;
Părinții ne așteptau cu mielul sfârâind în cuptor
Și coșuri cu ouă îmbăiate-n suferință pe masa plină,
Drapată cu încercatul și însuflețitorul nost tricolor.

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iadul nu poate fi decât rural

Pașii dorului m-au purtat spre satul natal, de curând.
La intrare, un șoșon zdrențuit proptit într-un noroi;
Simțeam cum amintirile se prăbușesc, rând pe rând,
Pe hotarul țarinei, ce-arăta ca trecută prin război.

Cineva părând să fi făcut cu veșnicia legământ
– Un bătrânel aplecat în drept unghi – căra în spate,
Sub un soare cadaveric ce-i târa umbra pe pământ,
O legătură de vreascuri, mai mult verzi decât uscate.

În satul de coline cu nume rămuros de lângă drum,
Nu se mai vede niciun pom sau copac în picioare;
Toată dumbrava a fost trecută prin sărutul de scrum,
Spre osebire de bătrânel, nici umbră nu mai are!

Aproape-n totalitate, cătunul a dezertat din țărani,
Năluci, par puținele case în ceața lăptoasă de seară,
Viața-i un coșmar pentru mâna de oameni sărmani
Peste care s-a petrecut timpul ca o pasăre de ceară.

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crepuscul nautic

Un altar neterminat pare cerul cuprins de-nserare ca într-un brâu de humă;
Suspin de vreme regretând urmele unei zile frumoase cu irizări de-agat;
Briza abia trezită din somnul său diurn cravașează sirepe herghelii de valuri-n spumă;
Într-un port îndepărtat din hamacul orizontului, mi-am ancorat gândul la crepusculul catifelat;
Amintirile mă ning acrobatic cu-aripi de pescăruși albaștri și petale de lună.

În tonuri de crepuscul nautic, nechemate, imaginile se strecoară fantomatic;
Fulgeră câmpia mării cu ecouri albastre ce mă-ndeamnă, peste timp, la taifas,
Bântuindu-mi carnea cu-nrobitoare atingeri pasionale,-n amurgul alocromatic;
Pagini cu poeme de-altădată se desfac nostalgic, se aureolează și prind glas;
La ora mareelor înalte, ascult mugetul mării și, trecutului meu, îl suprapun cinematic.

Lampa cu fluturi albaștri pâlpâie ritmic în siajul cu tâmple de sare;
Pentru magnetul uriaș al mării, inima mea va rămâne o bucățică de fier;
Amprentele încrustate adânc în pelicula memoriei îi sunt adăpost și-alinare.

Pentru suflet, suava tortură a amintirilor este-o desfătare-n amurg,
Pentru prezentul anost, este singura bucurie pe care pot să i-o ofer
Din care, cu scânteieri firave, pentru coala albă de hârtie, scurm gânduri care curg.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața ca un drum cu sens unic

Fiecare drum servește unui scop bine determinat,
Proiectat cu multă scrupulozitate înainte de-a fi;
Identitate se numește acel drum intermitent semnalizat;
Orice am face și oricum am merge, nu ne putem rătăci.

Un câmp pustiu, fără repere, la-nceput de fatum.
Din proprie inițiativă și entuziasm de ancestralitate,
Cu rucsacul copilăriei în spate, abordăm ideea genetică de drum;
Primul pas săvârșit, deja, a transformt-o în realitate.

Cu sensul doar înainte, viața-i ca mersul ofidienilor ce se scurg;
Chiar și pe drumul drept, tot în serpentine evoluând.
Când, adumbrind arcul sprâncenelor, privim înapoi, în amurg,
Se vede poteca pe care nicicând n-o vom mai străbate mergând.

Asemenea stalactitei ce plânge la capătul subțire
Înainte de a-i trimite stalagmitei o lacrimă de răspuns,
Cu-n licăr de speranță, într-o rugăciune de regăsire,
Doar în gând, mai putem reveni lăcrimând în ascuns.

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul și marea

Un univers de dor închis într-un pumn de lut însuflețit,
O picătură de sânge albastru ce respiră prin cuvânt
Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuțit;
Ăsta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.

Spiritul poetului – pânză de corabie pe talazul-destin,
Însuflețită de necuprins, cu a sa nestăpânită frenezie –
Este armăsarul pur sânge de sare al fiorului marin
Ce-și acostează cuvintele la malul mării – tărâm de poezie.

Doar ascultând cum brațele vântului trag clopotele mării,
Poetul vede talazurile spărgându-și coapsele de stâncă.
Cu ochii închiși, aude pescărușii țipând deasupra zării
Și, ca-ntr-un vis, vede, sub apa furioasă, lumină adâncă.

Doar poetul poate să vadă cum întinderea de sineală
Își mestecă meșteșugit culorile sub boarea nevinovată;
Îi simte răcoarea și pune-n nehodina din cerneală
Marea, pe care valurile cuvintelor nu obosesc niciodată.

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic

M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.

Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit;
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute-au trecut anii și flăcău am devenit.

Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.

Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic

M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.

Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit.
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute,-au trecut anii și flăcău am devenit.

Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.

Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Necuvinte

Ea a (a)bătut spre mine briza a-ntrebare;
Tresărind, eu i-am răspuns a acceptare.
Ea a întins spre mine talazul ca un braț;
Eu am întins spre ea brațul ca un țărm.
Ea m-a-mbiat la gânduri nesperate
și m-a-ncercat cu descurajare
și nenumărate clipe solitare;
Eu am înfruntat-o cu tenacitate și
m-am ales cu o fărâmă de speranță
ca o măsură preventivă.
Ea m-a sedus cu libertatea fără de sfârșit
a temnițelor albastre;
Eu îi sunt dator cu o lacrimă de-nțelepciune.

Eu am devenit valul zbuciumat între malurile sale;
Paradoxal, ea, liniștea dintre malurile mele.
Eu am trecut prin ea;
Ea a trecut prin mine.
Eu simțeam cum urcă sângele meu precum fluxul;
Ea, cum mi se scurge sufletul cum refluxul.

[...] Citește tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 19 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Costel Avrămescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook