Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Cornelia Georgescu

Lista completă, pagina 174

Alfabetul... dinozaurilor!

A

Ankylosaurus blindat
E-un tanc viu, neînfricat,
O măciucă-n coadă are,
Ce-i osoasă, foarte tare.

Archaeopterix are
Pene multe, dinți și gheare,
E o pasăre ciudată
Și reptilă-nnaripată.

Cel mai mare dinozaur
E un Argentinosaur;
Un sauropod-namilă
Chiar și-n stadiul de fosilă!

Iară Allosaurus
Și Albertosaurus
Sunt teribili prădători,

[...] Citește tot

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama, tata – sunt departe;
Nu contează! – zi și noapte
Dacă tu ești lângă mine,
Sigur o să-mi fie bine!

catren de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maria: Ia spune-mi, Luci, unde sunt cele șase bulinuțe aurii?
Lucian: Poftim?!
Maria: Spune-mi unde sunt; le iau, le aduc și ți le prind imediat pe reverul uniformei tale, unde le e locul.
Lucian: În nici un caz!
Maria: Ai văzut doar, cei din laborator ți s-au adresat tot cu "domnule comandant". Deci, ar trebui...
Lucian: Blondo, renunță, te rog, la acest subiect! Altfel, mă întorc imediat în rezerva mea și nici c-am să revin aici, oricât ai insista!
Maria: Dar lor nu le-ai reproșat nimic.
Lucian: Nu mi-a convenit deloc să-i tot aud spunându-mi astfel, dar ce-aș fi putut face? Chiar nu le puteam reproșa nimic celor din laborator. Cu voi însă, altfel se prezintă situația. Și repet, dacă insiști, plec imediat înapoi, în rezerva mea!

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Traian: Mai ai și altceva să-mi spui?
Lucian: Da. Săptămâna trecută ne-ați pus în vedere ca mâine, la ora 12.00 fix să fim prezenți aici, cu echipajul complet.
Traian: Și care-i problema?! Din câte știu, l-ați completat deja.
Lucian: Aproape... Mai sunt cei doi roboți; ei ne mai lipsesc.
Traian: Cum?! N-ați ales încă doi roboți pentru misiune? Ce naiba păzește Eugen, de nu se ocupă de voi așa cum trebuie? Așteaptă să fie sancționat sau ce?!
Lucian: Domnul profesor Manea n-are nici o vină. Se ocupă de noi chiar mai mult decât trebuie.
Traian: Luci, am spus clar să fiți toți, inclusiv roboții! Puteți însă recupera acest handicap. De dimineață, până la ora 12.00 aveți destul timp să găsiți, împreună cu Eugen, roboții potriviți misiunii voastre.

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucian: Salut, blonduțo.
Maria: Salut, Luci.
Lucian: Lasă-mă să te văd... Mi-a fost dor de tine. Frumoasă, ca de obicei...
Maria: Scuză-mă, Luci, îmi pare rău că nu mi-am strâns părul de data asta, mi-am permis luxul de a-l lăsa desfăcut.
Lucian: Ah, serios?! Nu face nimic. Nici nu observasem... Regulamente stupide; cine are nevoie de ele? Nu-i nimeni aici, să ne verifice! Deci, ne putem permite să le încălcăm, nu?
Maria: Păi, dacă ne permite comandantul nostru cel bun și înțelegător, da; de ce nu?
Lucian: Hmm... Te iert, de data asta. Pentru că mi-ai spus "comandantul", nu din cauza chestiei cu părul desfăcut, sau a regulamentelor stupide, neverificate, pe care, cu permisiunea mea, deja le-am încălcat toți, de vreo câteva ori.
Maria: Bine, mersi.

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maria: Deci, nu te prefăceai...
Lucian: Absolut deloc.
Nistor: Păi, cum să nu-ți aniversăm ziua, șefu'?! Mai ales anu' ăsta, când e data reală a zilei tale?
Lucian: Da, mă, data reală... Am, deci, 7 ani.
Maria: Cum adică, șapte?!
Lucian: Păi, din patru în patru ani, e a șaptea oară când îmi pot aniversa ziua reală.
Maria: Ah, șapte... Atunci, ești de abia în clasa întâi, bobocule! De asta faci atâtea... "prostioare". Asta explică totul.
Lucian: Da, acum de abia încep școala... Iar voi ar trebui să-mi fiți profesori.
Stela: Păi, dacă ar fi să ținem cont de "prostioarele" pe care le-ai făcut în ultimul timp, o să-ți scădem serios nota la purtare! Poate rămâi repetent încă din primul an de studiu.
Alex: Ei, hai, iertați-l! Măcar azi, de ziua lui... Și vedem noi cum rămâne și cu media aia de la purtare! Așa-i, Luci?!
Lucian: Mda... Bine, mersi. Cred...

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maria: Luci, celorlalți le e dor de "Pacifis"... În plus, poate doresc să vadă planta artificială, cu recipientul... Ar putea veni în navă, să o vadă?
Lucian: Sigur, de ce nu?! Luni, marți, miercuri și joi, pot veni între orele 12.00 – 19.00, să viziteze planta artificială; pe mine nu mă vor găsi aici, voi fi plecat, preciză el. Vineri, sâmbătă și duminică să nu vină deloc; atunci, de obicei, stau doar aici, în navă, nu plec nicăieri.
Maria: Ah... Doar așa să vină, când nu ești tu aici...
Lucian: Exact; așa aș prefera.
Maria: Și dacă vor întârzia mai mult la bord, peste ora 19.00, sau vor veni mai devreme de ora 12.00, ori poate în week-end?
Lucian: Sper să nu fie cazul.
Maria: Dar, Luci, nu-i corect; normal, ar vrea să te vadă și pe tine.
Lucian: Eu, nu! Nu vreau să-i întâlnesc. Aș prefera să fiu lăsat în pace, singur...
Maria: Iar ești încăpățânat ca un catâr.
Lucian: Posibil...

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alex: Mersi, mă, nărodule! Și tu?
Nistor: Eh, lasă, n-o să mor; mă descurc... Cum bine zice șefu', o să supraviețuiesc. Altfel cum?!
Alex: O să-ți fie cam greu, între noi toți.
Nistor: Păi, sigur, normal; deja începe să-mi fie cam greu, foarte greu... Hai, mă, nu-mi purta mie de grijă! Vezi-ți de doctorița ta! E marfă!
Alex: Chiar crezi?
Nistor: Sigur, mă, ce naiba?! E super! Ți-am zis încă dinainte de a fi plecat de pe Terra: N-are nici un cusur; decât pe acela că e doctoriță și e cam exigentă, dar, probabil, doar ca medic, nu și altfel, în viața particulară, de zi cu zi.
Alex: Da, mă, exact asta am descoperit și eu de curând la ea.
Nistor: Zău?! Ce să mai, sincer, mă bucur! Oricum, nu era și nici nu e de nasul meu. Știi doar; ți-am dat drum liber spre ea încă de atunci, dinainte de plecarea în misiune. Da' n-ai profitat până acu' de faptul că m-am dat la o parte din calea ta.
Alex: Deh, mă... Asta e!
Nistor: Sigur, asta e... Încă o dată, felicitări! Sincer, Alex, mă bucur pentru tine; pentru voi doi.

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maria: Dacă tot ai venit cu noi până aici, hai și până-n orașul artificial. Nu mai e mult de mers.
Lucian: Frumoasă încercare, blondo, dar să știi că nu merge! Nu ține figura. Nu mă las păcălit, deci, n-am să-ți cad în capcană.
Maria: Ar trebui, totuși; colegii noștri vor și ei să te vadă. Dă-le prilejul ăsta; după trei luni de absență, merită măcar atât. Nu zic să te întorci acum printre noi, dar...
Lucian: Blondo, nu insista!
Maria: Uau... Te-ai schimbat, Luci... Ești altfel.
Lucian: În ce sens?
Maria: Nu știu, dar felul în care m-ai privit acum... M-am simțit foarte ciudat; de parcă mi-ar fi înghețat brusc toate simțurile. Nu erai așa înainte...
Lucian: Serios?! Scuze, nu intenționam să... De fapt, nici nu știu ce vreau să spun.
Maria: Zău, Luci, de ce ești așa?
Lucian: Eu, blondo? Cum anume?!
Maria: Așa cum ești acum... Rece, dur, arogant, ursuz, morocănos, mofturos, încăpățânat, mândru, orgolios... Nu știu, te comporți prostește, copilărește, nicidecum ca un om matur cu pretențiile tale. Nu te ridici la standardul tău, la statutul tău.
Lucian: Eu, blondo?! Ți se pare ție numai...
Maria: Nu mi se pare deloc. Ești, dar ce să mai, te las așa, cu încăpățânarea ta cu tot; văd că nu am cu cine discuta. Ești foarte căpos, ca un catâr, ți-am mai spus parcă, însă te las în pace, n-am ce-ți face.
Maria: Nu sunt eu nici chiar așa, blonduțo.
Maria: Asta vom vedea.

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alex: Deh, mă... Nu știu ce să-ți zic.
Nistor: Zi-mi doar că rămânem în continuare prieteni; atât. Chestia asta n-o să se schimbe, nu? Rămâne valabilă, în picioare?
Alex: Ce-ai, mă? Ce și de ce să se schimbe între noi? Bineînțeles că rămânem prieteni, pentru totdeauna! Doar nu-ți închipui cumva că Stela mi-ar putea interzice să vorbesc cu tine?!
Nistor: Știu și eu... Și dacă ți-ar interzice totuși, i-ai da ascultare?
Alex: Bă, tu ești căzut în cap rău de tot, ce dracu'?! Sau ce-ai?! Evident, nici n-ar putea să-mi interzică așa ceva! Știe că tu și Luci sunteți pentru mine... Mă rog, ceva mai special; ne leagă o prietenie trainică, veche, ce nu poate fi destrămată niciodată, de nimeni, nici chiar de ea. Așa că nu-mi mai veni cu prostii de genul ăsta. Clar, nu?!
Nistor: Eh, așa mai merge. Da' tu... Zău, mă... Nu pricep deloc; cu doctorița noastră... Ce ți-a venit așa, deodată? Ai înnebunit brusc? Stai, să-mi amintesc... Cum ziceai înainte de a fi plecat de pe Terra? Parcă spuneai ceva de genul că nu te-ai încurca deloc cu doctorițe sau psihiatrii, mai ales că Stela avea mereu ceva împotriva ta. Ce s-a întâmplat acum cu Alex de atunci, negativistul? Unde a dispărut?
Alex: Ce vrei, mă, se mai schimbă omu'...
Nistor: S-o schimba, mă, nu zic nu, da' nici chiar așa, brusc, ca tine și în asemenea hal, la 180 de grade...
Alex: Păi, părerea mea de atunci a rămas undeva, departe, în urmă, în trecut; alta i-a luat locul acum. Ce-ai vrea? Să mă mai împotrivesc? Nu mai pot, mă! M-a prins deja în mrejele ei, iremediabil și ireversibil; m-am îndrăgostit de ea, tocmai de ea, doctorița noastră! Am căzut în capcană; nu mai pot ieși, ori da înapoi.
Nistor: Ai căzut, ca fraieru'...: Oricum, felicitări, mă! Sincer. Sper să fii fericit alături de doctorița ta, doar pe ea ai ales-o; probabil o meriți... Nu, zău, serios acum, chiar mă bucur pentru voi, ce naiba?! Ce prieten ți-aș mai fi dacă aș gândi altfel? Casă de piatră, mă!

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 174 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Cornelia Georgescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Cornelia Georgescu

Cornelia Georgescu
scriitoare română

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Votează Cornelia Georgescu

Dacă îți plac cele spuse de Cornelia Georgescu, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!