Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Cornelia Georgescu

Lista completă, pagina 174

Diana: Iuli, de ce te porți așa cu Luci? De ce-i provoci suferință?
Iulian: Suferință?! Lui?! El suferă?! Și eu cum crezi că m-am simțit, când, din cauza lui, am fost luat la întrebări de către cei din Comisie? Sau acum, când am văzut prin ziare scris despre el, sau am auzit vorbindu-se la știri, ca despre un element rău?!
Diana: Ah, acum nu-ți convine, imediat îl consideri vinovat...
Iulian: Păi, că doar n-oi fi eu vinovat.
Diana: Dar până acum era bine, te simțeai mândru când se vorbea despre "domnul comandant".
Iulian: Bineînțeles că eram mândru de performanța lui, dar acum cu ce mă pot mândri? Cu un act de indisciplină?!
Diana: Te-ai gândit măcar o clipă că totuși ar putea fi nevinovat? Nu... Tu te-ai grăbit să-l acuzi, să-l judeci, te-ai grăbit să crezi că ar putea fi rău. N-ai vrut să fii de partea lui.
Iulian: Să fiu de partea lui?! Cum să fiu de partea lui, când are probleme de acest gen, cu disciplina...

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucian se bucură și el să știe că acest băiat simpatic îi va fi totuși, cu siguranță, coleg, deși tristețea că doar el nu se înțelegea cu părinții lui, mai ales cu doamna Diana, nu-i putea părăsi sufletul, dar tot nu-și schimba hotărârea luată, aceea de a pleca, fără a ține cont de împotrivirea fermă a mamei lui, deși, normal, ar fi preferat să poată rezolva această nedorită problemă, într-un mod favorabil lui. Privi spre colegul lui cel nou, tânărul Mihai: Pe chipul acestuia se putea citi cu ușurință o expresie de bucurie, foarte evidentă; tânărul informatician uitase de orice probleme. Pentru el, totul era clar: Va putea participa la această misiune, nu va fi nevoit să se retragă, din cauza împotrivirii părinților lui. Aceștia însă nu erau la fel de veseli ca fiul lor, ceva le umbrea fericirea; acel ceva care îngrozea pe oricare dintre părinții tinerilor din echipaj, anume durata misiunii, estimată la cel puțin 13 ani.

citat din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Maria: Dar, spune-mi, Luci, înainte de a pleca, nu-i așa că o iubești pe Lia? Spune-mi, e adevărat?
Lucian: Tu ce crezi?!
Maria: Nu, te rog, nu ceea ce cred eu... Ți-am spus deja ce cred eu. Vreau însă să aud asta de la tine personal, pentru că m-aș simți mult mai liniștită; ar fi ca o confirmare a afirmațiilor pe care le-am făcut, o confirmare din partea ta a convingerilor mele.
Lucian: De ce crezi că ți-aș spune ție?
Maria: Te rog, Luci...
Lucian: Dacă insiști atât, fie, cedez... Da, recunosc: O iubesc; și încă foarte mult, de la bun început, de cum am văzut-o... Poftim, e bine?! Ai aflat, direct de la mine. Deși aș fi dorit foarte mult ca ea însăși să fie prima persoană căreia să-i spun acest adevăr, nu tu, sau altcineva...
Maria: Sunt convinsă. Dar te rog, să nu-ți pară rău că mi-ai spus mie mai întâi; eu oricum știam deja acest lucru, mi-am dat de mult seama, nu uita asta.
Lucian: Sigur. Sper să ai dreptate...

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lipsa Liei, nava albastră primise vizita a trei persoane: domnul profesor de istorie Doru Dragoste, președintele Comisiei Disciplinare, domnul profesor de cultură civică Sever Forțan, vicepreședintele aceleiași Comisii și Horațiu, băiatul bun la toate, din cadrul aceleiași Comisii; Lucian le promisese că-i va aduce în vizită la bordul navei și își onorase promisiunea, mai ales că nici directorul Institutului, nici instructorul echipajului nu se arătaseră deloc împotrivă. Cum însă la ora 10.00, cei șapte tineri trebuiau să se pregătească pentru primul control medical, vizitatorii se retrăseseră deja, astfel încât în momentul în care domnișoara consilier reveni la bordul navei, cei trei nu se mai aflau acolo; erau doar colegii ei și profesorul Manea. Fiind încă mai devreme de ora 10.00, nu plecau chiar în acel moment spre locul în care urma să li se facă analizele, așa că Lia se apropie, ușor timidă, de comandantul misiunii.

citat din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucian: Iată, m-am întors. Sper că nu m-ai așteptat foarte mult. Te-ai plictisit cumva?
Sonya: Nu m-am plictisit deloc.
Lucian: Ce zici? Cum arăt acum?
Sonya: Tot albastru. Însă acum semeni cu cel pe care-l știam eu.
Lucian: Sper că nu te vei mai speria de mine, nici tu, nici altcineva.
Sonya: Nici gând. Nici înainte nu m-aș fi speriat de tine. Cel puțin, nu eu.
Lucian: Mă bucur. Sper că nu vei avea probleme dacă vei fi văzută în compania mea.
Sonya: Nu, evident. Ce tot spui prostii? E o cinste să fiu văzută de alții în compania ta, iar pentru mine – o adevărată plăcere. Dar... Unde sunt cele șase bulinuțe de pe reverul hainei tale?
Lucian: Nu contează... Hai, să mergem! După tine, domnișoară... Ah, să nu uităm pachețelul.
Sonya: Nu era nevoie să te deranjezi.
Lucian: Ba da. E foarte important. Vei fi prima persoană de pe Proxima, care va avea ocazia să guste ceva pregătit de mine personal.
Sonya: Oho, ce onoare...

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încă o dată îl asigură pe tânărul său coleg informatician de sprijinul său în ceea ce privea aducerea la bordul navei albastre a acestor doi roboți, cât și a acestui computer, de care informaticianul susținea că ar avea absolută nevoie, spunând că nu vor exista nici un fel de probleme cu domnul director dacă ziua următoare, la ora 12.00 fix se vor prezenta la dânsul în birou fără acești doi roboți, încă neterminați. Acum, după ce aflase despre Lucian că ar fi preferatul directorului Institutului și după ce acesta îl plimbase chiar cu mașina directorului prin oraș, apoi până acasă, nu avea absolut nici o îndoială că totul se va rezolva cu bine. Când coborâră, doamna Marilena Ristea îi aștepta cu masa pusă. Lucian însă refuză politicos, iar în cele din urmă se retrase. Mihai și părinții lui îl conduseră până la poartă, unde îl aștepta mașina albastră a directorului, acea superbă mașină nouă, elegantă, modernă, complet nepoluantă.

citat din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucian: Hmm... Opt ani din viața mea, de așteptare, de iluzii, de speranțe... S-au dus! Așa, dintr-o dată! Brusc... Într-o singură clipă! Cât ai bate din palme doar. Am pierdut, e clar! Totul.
Maria: Luci, nu vorbi așa! N-ai pierdut încă nimic!
Lucian: Nu?! Oare?! Am tăcut tot timpul ca idiotul și am amânat mereu momentul, așa că... E numai vina mea! Eu am greșit, mereu. Ce-aș putea face acum? Nu mai pot schimba nimic. Eu... Am pierdut, totul! Ce mi-a rămas? Sunt un nimic! Zero barat! Inutil...
Maria: Luci, te bat! Nu mai vorbi astfel!
Lucian: Ah, mă bați?! Ai vrea tu... De parcă ai și putea!? Poate aș merita și o bătaie. Zău... Dar am dreptate. Am pierdut, totul. Totul...
Maria: Nu, n-ai dreptate! N-ai pierdut încă nimic! Încă poți schimba ceva. Spune-i odată! Ce tot aștepți?! Vrei să-i spun eu?
Lucian: La ce bun?! Să mă refuze? Din nou? A câta oară? Nu m-am învățat oare minte? N-am la ce să mă mai aștept din partea ei...

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mihai: Și dacă s-ar ajunge la concluzia că domnișoara ar avea dreptate și se vor lua măsuri împotriva ta?
Lucian: Destituirea din funcția de comandant n-ar fi o pagubă prea mare, de nereparat; nu țineam cu tot dinadisul la această funcție, dar excluderea mea definitivă din echipaj... Asta chiar ar avea urmări imediate, destul de neplăcute.
Mihai: Cum ar fi?
Lucian: Anularea misiunii.
Mihai: Cum așa? De ce?
Lucian: Fără mine, Alex și Nis s-ar retrage amândoi rapid din echipaj.
Mihai: De când îi cunoști?
Lucian: De când aveam vreo 6 ani, de când m-am înscris la școală aici, în Institut; eram nedespărțiți, măcar după ore, împreun㠖 zi de zi. Și făceam groaznic de multe nebunii. Și cine crezi că ne scăpa mereu de pedepse?
Mihai: Cumva... directorul?
Lucian: Chiar el.
Mihai: Și atunci tot dânsul era director?
Lucian: Da; închipuie-ți, avea doar vreo 24 de ani... aproape 25, sau cam așa ceva.
Mihai: Uau... Impresionant!

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

To Kuny: Dar hai să-ți spun de ce te-am căutat de fapt, deci, motivul pentru care mă aflu acum aici. Comandante... Mă auzi?! Comandante... Pe unde-ți umblă mintea, Lucică?!
Lucian: Ah, scuzați-mă, vă rog, domnule, n-am fost atent.
To Kuny: Am remarcat. La ce te gândeai?
Lucian: Poftim?! Nu, la nimic... Nu contează! N-are importanță.
To Kuny: Haide, băiete! Sunt prietenul tău, deci, poți să-mi spui despre ce e vorba, poate te voi ajuta cu ceva. Se observă că te frământă totuși ceva, deși, de moment ce fiul meu s-a împăcat deja cu dulcea sa soțioară, ar trebui să fii foarte liniștit, mulțumit. Se pare însă că mai e altceva ce nu-ți dă pace. Am sau n-am dreptate?
Lucian: Păi, da, dar... Nu e ceva serios! N-ar trebui să mă luați în seamă.
To Kuny: Eu nu te-aș lua în seamă, dar tu nu-mi dai voie, pentru că ești neatent. Și aș vrea să vorbim, dar așa nu se poate! Hai, spune-mi ce ai pe suflet, Luci! Sunt un bun ascultător. Așa că...

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucian: "Nemilosul" și "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant... Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poți avea șanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...
Lucian: Te referi la Maria?
Lia: La ea sau la oricare alta...
Lucian: Prefer compania ta; fără body-guarzi.
Lia: Se pare că ești norocos; obții ceea ce îți dorești.
Lucian: De obicei, da; pentru că sunt perseverent, nu mă las învins așa de ușor... Cât despre seara trecută, cu Maria...
Lia: N-am nevoie de explicații.
Lucian: Dar eu vreau să-ți explic.
Lia: Deci, de la ea ai papagalul?
Lucian: Da; mi l-a lăsat mie... E tare drăgălaș. Și mi l-a lăsat doar pentru că așa a vrut el, Rikky. Dacă nu crezi ceea ce ți-am spus, poți chiar verifica.
Lia: Nu-i nevoie.
Lucian: Doar dacă nu mă crezi.

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 225 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Cornelia Georgescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Cornelia Georgescu

Cornelia Georgescu
scriitoare română

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Votează Cornelia Georgescu

Dacă îți plac cele spuse de Cornelia Georgescu, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!