Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Cornelia Georgescu

Lista completă, pagina 174

Sid: Deci, ești totuși obsit?
Lucian: Da, oarecum. Mă resimt. Dar nu-ți face griji, mă descurc.
Sid: Se pare că v-ați distrat, nu glumă, zilele astea.
Lucian: Așa e, ne-am distrat. Aveam și de ce. A fost o petrecere pe măsura evenimentului.
Sid: Într-adevăr, aveați motive. Se pare că țineți foarte mult la colegul acesta al vostru, informaticianul cu ochii albaștri, sau campionul, cum îi spuneți voi.
Lucian: Ai dreptate. Ținem foarte mult la el, toți. Știi, el e cel mai tânăr dintre noi, "mezinul" echipajului nostru, deci, e normal să ținem la el. Altfel cum?!
Sid: Mezin sau nu, se pare că ți-a luat-o înainte în această privință.
Lucian: Nu pot nega. Mi-a luat-o, într-adevăr, înainte.
Sid: Și tu când ai de gând să-i urmezi exemplul?
Lucian: Nu știu, nu m-am gândit încă.
Sid: Nu te-ai gândit? Adică, nu intenționezi s-o ceri în căsătorie pe colega ta, cea care lipsește acum?
Lucian: Eu aș vrea, dar nu-i atât de simplu...

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Horațiu: Va trebui să vină și tânărul informatician, Mihai Ristea; trebuie să dea și el o declarație; probabil până la ora asta a terminat deja cu proba de concurs pe care a susținut-o astăzi. Și trebuie să vă mai spun să vă anunțați părinții, să vină și ei mâine, în același scop, pentru a da declarații; este vorba de toți ceilalți, cu excepția soților Enka și Stancu, care deja au dat declarații. Și acum sunteți liberi, vă puteți retrage.
Traian: Bine, Horațiu... Dacă mai ai nevoie de ei, îi găsești la bordul navei lor, "Pacifis", sper că știi unde; vor fi acolo până seara. Ți se va da voie să urci la bord.
Horațiu: Desigur. Îl așteptăm pe Mihai Ristea.
Traian: Gata! Vă puteți duce în navă, iar eu, în sfârșit, mă pot ocupa și de altele. Iată: e 13.45; am stat destul de mult cu voi astăzi... La revedere! Calm, Luci! Nu-ți pierde speranța! Va fi bine, vei vedea... Gata, Eugen! Du-te cu ei!
Eugen: Haideți! "Pacifis" ne așteaptă!

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sorin: Dumneavoastră sunteți Mihai Ristea?
Mihai: Da. Și sper că vă dați seama că, de fapt, chiar dacă n-am împlinit încă 18 ani, nu prea am nevoie de protecție.
Dan: Știm; am fost informați despre activitatea dumneavoastră sportivă profesionistă. Și ne dăm seama că un fost campion mondial la lupte, ba chiar arte marțiale, indiferent că era vorba doar despre juniorat, nu ar avea nevoie de protecție, dar dacă acestea sunt dispozițiile primite, nu facem altceva decât să ne supunem acestora. Eu mă numesc Dan Firan și mi se spune Forțosu', dar n-am de gând să-mi măsor puterile cu dumneavoastră.
Sorin: Eu sunt Sorin Negură, zis Fiorosul, însă, ca și colegul meu, nu intenționez să mă pun rău cu dumneavoastră.
Mihai: Bine. Dar știți ce, nu sunt obișnuit să mi se vorbească astfel, cu "dumneavoastră", așa că ar fi mai bine să-mi spuneți pe nume, Mihai; am aflat de curând de la unul dintre colegii mei că e mult mai bine să fim prietenoși.

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lia: Ceilalți, colegii noștri, știu că gătești?
Lucian: Nu cred. Adică, nu toți.
Lia: Vrei să spui că Alex și Nis au habar de acest lucru?
Lucian: Ei doi, cu siguranță, da. Știau de mult timp.
Lia: Ciudat! N-au spus niciodată nimic despre asta.
Lucian: Poate pentru că nici nu i-a întrebat nimeni nimic în acest sens.
Lia: Așa-i. Îi serveai des pe Terra?
Lucian: Ori de câte ori se ivea ocazia. Însă Nis, de obicei, când venea la mine, în vizită, mânca o grămadă de dulciuri.
Lia: Din partea lui, era de așteptat. Aveai întotdeauna suficiente dulciuri?
Lucian: Suficiente pentru el, nu cred, însă, de obicei aveam întotdeauna, destule; îmi plăcea să fiu pregătit, pentru orice eventualitate. Dar Nis tot mă lăsa fără dulciuri...
Lia: Și atunci îi plăceau tot așa de mult?
Lucian: Mai și întrebi? Evident! Altfel cum?! Cred că el întotdeauna a fost așa, de când se știe și nici nu dă semne că s-ar schimba.
Lia: Ai dreptate. E incorigibil.

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În interiorul navei însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Aici, situația era "roză", deci, temperatura, mai mult decât plăcută și mereu constantă, nu ridica probleme celor aflați pe puntea principală, la acea oră, cei trei băieți, care intraseră, urcând rapid treptele ce duceau spre intrarea în navă. În așteptarea "inspectorilor", își revăzură nava, așa cum le indicase directorul, deși, știind că totul era în bună stare, efectuaseră mai superficial această nouă verificare. Totuși, controlară din nou toată aparatura navei aflate în stadiul de pregătire pentru o asemenea călătorie îndepărtată, bineînțeles, controlând de data aceasta mai în fugă totul. Erau foarte siguri că nu uitaseră nimic și că totul era perfect pe acolo sau prin orice altă parte a navei lor. Totuși, nu doreau să aibă nici o surpriză neplăcută, după cum nu aveau intenția să se expună nici unui risc, tocmai de aceea revăzură totul. Terminară însă destul de repede.

citat din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Porni tăcut spre puntea principală, îngândurat. Se arătase amabil, dispus să o ajute, deși în scurtul drum spre puntea principală îl chinuiră vreo câteva întrebări ce-i stăruiau în minte: "Unde se grăbește oare? De la cine vrea să-și ia rămas bun în mod deosebit? Cine, cu excepția părinților, care sunt aici, ar putea fi atât de special pentru ea? Are cumva un prieten, un iubit? Și atunci... Din cauza lui nu mi-a acceptat mie niciodată prietenia?! Dar ce contează?! N-are decât să se ducă și-și poate lua adio de la individul ăla, nu doar rămas bun, pentru că mâine ea va pleca, în timp ce tipul va rămâne aici; eu nu... Eu voi fi cu ea în următorii ani, în misiune și n-am să cedez, am să încerc să-i câștig prietenia, să i-l scot pe tipul ăla din minte; am timpul de partea mea..." Sub privirea albastră a Liei, surâzător după acest gând, Lucian se îndreptă direct spre director și-i spuse fără ocolișuri, tot ceea ce-l rugase domnișoara consilier.

citat din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucian: Ar trebui să schimbați programul.
Iulian: Ce te face să crezi că pe celelalte posturi ar arăta altceva; doar e subiectul zilei?!
Lucian: Atunci mai bine stingeți-l!
Iulian: V-ați cheltuit banii primiți azi?
Lucian: Până acum, nici un leu. Dar banii noștri sunt în navă, i-am lăsat acolo, nu i-am luat cu noi.
Iulian: Foarte bine. Știți, domnișoară, pe colegul vostru, Nis, îl cunoaștem foarte bine, de mulți ani, iar înălțimea lui nu mai constituie o noutate pentru nimeni; 2,18 m – nu ne miră deloc. Dar dumneavoastră? Sper să nu vă supărați dacă vă întreb ce înălțime aveți. Păreți cam scunduță.
Maria: Ah, înălțimea... Stau cam prost la capitolul ăsta, dar nu mă supăr că m-ați întrebat. Și nu doar par scunduță, chiar sunt. 1,53 m, asta e problema mea; am rămas cam mititică. Sunt foarte scundă, nu doar scunduță.
Iulian: Mică, mică; și scunduță, dar tare drăguță. Și deci aveți acasă foarte multe animale; Diana și Luci așa mi-au spus.

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înainte de a fi ieșit afară, tinerii din echipaj își îmbrățișară părinții, care deocamdată încă se aflau în preajma lor, dar pe care parcă deja începeau să-i simtă departe, din ce în ce mai departe, cu fiece clipă ce trecea. În mod normal, totul decursese foarte bine, făcând abstracție de câteva lacrimi scurse din ochii unor mame mai sensibile sau din ochii unor părinți mărinimoși care-și iubeau copiii și care, din prea multă dragoste pentru fiii sau fiicele lor, aveau de ce să fie profund îndurerați. Trebuie să recunoaștem că era vorba despre o misiune îndelungată, de cel puțin 13 ani, nu glumă... Iar 13 ani nu puteau fi comparați cu o zi, două, pentru a se putea spune: "A plecat azi... Las' că se întoarce mâine...". Ori oamenii tocmai cu acest gând nu se puteau împăca. În 13 ani se puteau întâmpla multe și putea fi posibil ca firul evenimentelor să fie nevaforabil celor aflați în centrul atenției, deși nu era de dorit să se întâmple astfel...

citat din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucian: N-are sens să mai continuăm cu această discuție inutilă.
Diana: Luci, stai, nu pleca! N-am terminat de vorbit. Nu înțelegi că nu sunt de acord să iei parte la această misiune?
Lucian: Nu, nu înțeleg! Am 21 de ani.
Diana: Ți se pare cumva mult?! Nu știai, dragul meu, că în unele țări, tinerii de vârsta ta sunt considerați încă minori și au nevoie de acordul părinților în unele decizii importante în ceea ce-i privește; nu sunt lăsați de capul lor, ceea ce mie mi se pare foarte corect.
Lucian: Ha... Mie nu mi se pare deloc corect. De altfel, o fi așa în alte țări, dar nu și aici, deci nu mă interesează cum o fi acolo. Deși... Dacă mă gândesc mai bine, spre corecta ta informare, mamă, află de la mine că la 21 de ani, tinerii sunt deja considerati majori și în acele alte țări. În plus, aici sunt major încă de când am împlinit 18 ani, așa că nu mai avem ce discuta!
Diana: Stai! Luci, cu tine vorbesc! Nu-mi întoarce spatele! Nu fi nepoliticos!

replici din romanul Proxima de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot de mare înghesuială avu parte și tânărul cu ochi albaștri, Mihai. În fața casei sale, se aflau negreșit, mulți reporteri și nu numai. Mihai se încruntă. Din doar vreo câțiva pumni împărțiți, fără a se uita unde, în stânga și în dreapta lui, ar fi reușit să treacă imediat, să-și croiască drum, să nu întârzie, dar nu putea proceda astfel. Era civilizat, nu un bătăuș de mahala. Fost campion mondial... În plus, cinci bulinuțe aurii străluceau din seara trecută pe reverul hainei sale; era șeful securității misiunii, al doilea în echipaj, deci, nu-și putea permite un comportament neadecvat situației în care se afla. Oricum, nu obișnuia să sară la bătaie, nu-și ieșea ușor din fire, își controla pornirile, conștient că nimeni nu-i era rival. Nu-i rămânea decât să iasă, să vorbească cu oamenii aceia. Ce le-ar putea spune mai mult decât declarase seara trecută? Ce mai era de adăugat? Dar poate că aceștia erau alții, nu aceiași, care veniseră și la Institut.

citat din romanul Proxima de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 223 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Cornelia Georgescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Cornelia Georgescu

Cornelia Georgescu
scriitoare română

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Votează Cornelia Georgescu

Dacă îți plac cele spuse de Cornelia Georgescu, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!