Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Violetta Petre

Lista completă, pagina 17

Încă o pedeapsă, iarna...

Ninge în diagonală, crivățul colții și-ascute,
Ninge-absurd pe primăvară și pe lacrimi în derute...
Parc-ar fi război și-n ceruri între îngeri și satane,
Aripi dezmembrate-n luptă se adună în mormane...

E urgie-universală, e război și pandemie,
Trag consoanele cu tunuri în muze și poezie.
Praf de pușcă se așază peste vulnerabili muguri,
Vise și speranțe oarbe-s osândite, jertfe-n ruguri...

Ruga nu mai are liber înspre raiuri și altare,
Demonii împart blesteme, pașii n-ajung la hotare.
Nu e loc pentru ohihnă, în exodul spre neunde
Groaza-și face loc în suflet și în sânge ne pătrunde.

Ninge în diagonală, primăvara e jertfită
Omenirea-i la răscruce, vremurile se agită
Dumnezeu e la strânsoare, judecata i-e-ncercată
Parcă, o așa dilemă, nu l-a apăsat vreodată...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub talpa ta

Sub talpa goală te-aș păstra, să-mi mângâi pașii pe ninsoare,
Când nopțile cu greu le car pe umbra mea rătăcitoare.
Nu mă lăsa să sângerez, călcând pe cioburi de iubire,
Cât eu îți sunt un univers, cât eu îți sunt nemărginire.

În palma ta mă scriu poem, să mă recite trandafirii
Și versul meu de început, ca noaptea când se-nchină mirii,
Pe inelar să-l înfășori, ca legământ de netrădare,
Să cânte albul peste noi, când ninge abuziv și doare.

Ne troienesc pe umeri zori cu întrebări chinuitoare
Dar, nu-s răspunsuri pentru noi, cum nu e valul pentru mare
Decât un efemer oftat, pe-aceeași cale de tăcere,
Ce-și lasă lacrima pe mal și în albastra spumă piere.

Sub talpa ta de m-ai avea, mi-aș face iglu pentru-o viață
Chiar dacă mângâiera ta, cu-atâta iarnă mă îngheață...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cad visele din nopți de iad...

S-a sinucis un vis de toamnă, frângându-și aripile-n vânt... și sfinți și îngeri îl condamnă fără niciun discernământ...
Își poartă crucea printre leșuri, sunt multe vise la pământ și ce orfan fără vocale îi ține doliul un cuvânt!
N-are-nțeles pentru oricine, nu se traduce-n niciun fel, e ca un fel de îngăimare, când curge sângele din miel...
Și vinovate fără vină, cad visele din nopți de iad și prinde spaima rădăcină și cresc păduri pe bulevard...
Păduri de -angoase și temoare cu groaza-n globuri de Crăciun, beteală de înfricoșare, pecete pentru alt surghiun...
Grămezi de vise stau la coadă și crematorii nu mai sunt, au ars cuvintele-nainte și nu mai e niciun mormânt...
Numai cenușa se așază în straturi groase peste vis, nu se mai fac nici parastase și Dumnezeu e compromis...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezia, loc de taină..

Se întâmplă câteodată, din mine să mă desprind și-ntr-o altă lume pură, cer și stele să cuprind...
Este o secundă rară, când tăcerea-și face cuib chiar și-n iad și rai și-n tine, cu sfială mă încuib...
Gândurile fug departe și golită de-ndoieli iau cuvintele de mână, să cădem la învoieli...
Nu negociem vreo plată și nu facem niciun schimb, doar le pun în versuri nude și le-nnobilez c-un nimb...
În poeme violete le ascund de cnut și corbi, să le dăruiesc lumină celor ce s-au născut orbi...
În buchetele albastre, versurile înfloresc, le adăp cu-nflăcărare, să știe că le iubesc...
Se întâmplă câteodată, tot mai des și mai alert, să mă plimb prin poezie... mi-e morgană în deșert...
Și mi-e loc de rugăciune și de taină ca-ntr-un schit, unde îmi dezbrac veșmântu-n care am păcătuit...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar o secundă nudă și fatală...

S-a sinucis o muză-ntr-o parcare
Unde zăceau poemele emine
Strivite sub bocanci de vânătoare,
Însângerându-le fără rușine.

Nu era nicio zi din săptămână;
Se întâmpla-ntr-o pauză astrală
În care Domnul a scăpat din mână
Doar o secundă nudă și fatală...

Numai atât i-a trebuit Satanei
Să își înfigă colții în cuvinte
Să scuipe pe sfințenia icoanei
Și să-și aleagă dintre versuri ținte...

Și a trezit din somn muza imundă
Întinsă indecent pe-un pat de zoaie;
Vădit bezmetică și furibundă
A-nveșmântat poemele-n noroaie...

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sandviș cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Și mă cuprind istericale și-aș vrea sub mine să te-aștern.
Și ca un sandviș cum se vede, să ne mai punem și muștar
Și-o foaie de salată verde, un castravete și mărar.

Dulceață, deși știu că-ți place, nu e nevoie să mai pun-
Tu știi, că-n mine, miere zace, iar tu ești (nici nu pot să spun):
Așa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simțurile îmi ascute, când ești sub mine prizonier.

Parcă lipsește-un pic de ceapă și-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nțeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Și peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanți-
Ah, ce profundă antiteză și cât suntem de contrastanți!

Și totuși, noi, ce simfonie suntem așa îmbrățișați
Și ce ciudată armonie e-ntre dulceață și cârnați!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sandviș cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Și mă cuprind istericale, și-aș vrea sub mine să te-aștern.
Și ca un sandviș cum se vede, să ne mai punem și muștar
Și-o foaie de salată verde, un castravete și mărar.

Dulceață, deși știu că-ți place, nu e nevoie să mai pun-
Tu știi, că-n mine, miere zace, iar tu ești (nici nu pot să spun):
Așa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simțurile îmi ascute, când ești sub mine prizonier.

Parcă lipsește-un pic de ceapă și-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nțeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Și peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanți-
Ah, ce profundă antiteză și cât suntem de contrastanți!

Și totuși, noi, ce simfonie suntem așa îmbrățișați
Și ce ciudată armonie e-ntre dulceață și cârnați!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Obsesie violet

Maci și cer, în echilibru, un melanj de ochi și gură,
De supunere și toamnă, de tăcere și furtună,
Orizont de cerc de viață, buze ce închid lumina,
Nevăzut mister și taină din care se naște vina.

Reverie elevată și transfigurări în vise
Dincolo de simbolismul primăverilor apuse,
Pod între pământ și ceruri, patimă și-nțelepciune
Între simțuri și-ntre spirit, toate-acestea-n mov, se spune

C-ar avea lăcaș de taină, iar în straiele divine
Patimile-n violete țesături stau să se-nchine.
Obsedantă oglindire-a sacrificiului de sine,
Nuanță care,-n ghimpi, renaște-ntr-o coroană de rubine.

Și-i atât de rară-n lume, melancolică, regală!
Cine-o poartă-și lecuiește orice urmă de sfială.
Sita-zânelor, ce mândră-i, de nimic nu are teamă,
Violet, dumnezeiește, rabdă fără ca să geamă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar versul meu

Și tu ți-ai ridicat un zid de ceață,
Să nu te mai găsesc, să-ți cer un munte.
Știi, mi-ai promis, cândva, o dimineață
Cu norii așezându-se pe frunte.

Nu mai ajung la cer, că cer nu este-
L-ai confiscat cu lună și cu stele.
Eu cum să mai ajung acum pe creste,
Când aripile-mi plâng între atele?

Și crește-n mine un deșert de moarte,
Îmi mor poemele de-atâta sete,
Morgane-și scriu delirul pe pancarte
Și mă îmbie-n haine violete.

Și eu alerg nebună printre dune
Și strig, ecoul să te regăsească,
Dintre tăceri, în mine, să te-adune
Și cu iubirea mea să te lovească.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și-acum mai ești în mine

M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi și adoarme!

Și-acum mai ești în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înflorește-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!

Și aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea și s-a ascuns în gură!

Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai mușcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul și a plouat cu stele.

[...] Citește tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 42 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Violetta Petre, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook