Lista completă, pagina 15
Nu-mi pare rău
Nu-mi pare rău că te-am iubit,
am fost o vară fericit,
credeam că soarta mi te-a dat
ca eu să-ți fiu predestinat.
Știam că-n viața mea de vii
drept înger păzitor să-mi fii
împărtășim griji și nevoi
că-n loc de unul suntem doi.
Eram cu sufletu-mpăcat,
nu săvârșeam niciun păcat,
la unele nepotriviri
ne-nțelegeam doar din priviri.
Dar armonia dispăru
când aroganța apăru,
nu mai fu chip să te-nțeleg
și taina urii să dezleg.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Petre Prioteasa despre viață, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rogu-te!
Te rog, mă iartă, dacă poți,
Nu-ți fă din dezacord bravadă,
În ochii lumii te socoți
Năpăstuitul fără spadă!
Te rog, mă iartă, dacă vrei,
Necutezând să mă combați,
În viață ai prieteni trei:
Drac, Înger, Sorți predestinați!
Te rog, cu mine să fii bun,
Că bunătatea e virtute,
Nu tot ce zboară e lăstun,
Nu toate vitele-s cornute!
Dar fă un lucru înțelept
Și roagă-te să nu greșești,
Cu mine-ncearcă să fii drept,
Ca lumea s-o împărățești!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul scoicii
Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul, rupând firul de ghem.
Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.
Pătrunse de durere ca-ntemnițații-n gherle
își slobozesc povara și izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoți de perle, iar noi, tăcuți, credem
că orice scoică poate să zămislească perle...
rondel de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castanul
Castanul ca un lampadar
O lună m-a ținut hoinar,
Veneam grăbit să te-ntâlnesc
Și dornic să te cuceresc.
Cu vorba ta eram bogat,
Păstram în gând ce-am câștigat:
Ochi blânzi, priviri șăgalnice,
Zălog iubirii pașnice.
Și mulțumeam Celui de Sus
Că-n dar ceresc mi te-a adus
Să fii ce alta n-a mai fost,
Dând vieții mele grai și rost.
Când florile s-au ofilit
Te-am așteptat, n-ai mai venit,
Castanul ca un lampadar
Trezea tristețe, dor și jar.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Prioteasa despre timp, despre gânduri sau despre dor
Bucurii
Cum se bucură izvorul când îmi vede bustul gol
și se dă de-a rostogolul că mă spăl ca-n Sohodol!
Cum se limpezește apa când o-apropii ca s-o beau,
fericită la agapa ce în cinstea ei o dau!
Cu drag mă-nconjoară ceața și mă face nevăzut,
ca să-mi dăruie dulceața dulcelui necunoscut!
Cum mă ocrotește norul să stau la loc răcoros,
tot așa mă-alin cu dorul pentru tine, norocos!
Seninul știe că-mi place și zile senine am,
tu să vii la mine-ncoace ca fructul desprins de ram!
Tu ești apa și izvorul, unul după-altul tânjim,
ești seninul, ceața, norul că doar noi doi ne dorim!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu eșt râul, eu sunt stânca
Neclintit precum o stâncă
În găvanul apei zgomotos,
Gândul meu rezistă încă
Trainic și statornic la frumos.
Vieții săvârșim poruncă,
Așa Cel de Sus a hărăzit,
Formă-gând mereu ne spun că
Să nu te desparți de cel iubit.
Sunt precepte ale vieții,
Respectăm ce-n karmă ne e pus,
E magia tinereții
Gând intens din Zori pân' la Apus.
Cum dezmiardă apa stânca,
Cu blândețe ori în mod țâfnos,
Tot așa primesc porunca
Să păstrez al dragostei prinos.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de apus
Pe costișa unui deal
Tinerii priveau spre lac,
Tânărul era Maikal,
Locuia-ntr-un sat sărac.
Lângă bojdeuca lui
Venea fata la apus,
De la munca câmpului
Și Maikăl era răpus.
Fericiți, când se-ntâlneau,
Ochii sfredeleau sfială,
Veseli, la piept se strângeau
Și uitau de oboseală.
Așteptau cu-nfrigurare
Ca soarele să se culce,
Și pe blânda înserare
S-o sărute cât mai dulce.
Maikăl tremura de spaimă,
Fata tremura sfioasă,
Noaptea le va duce faimă:
De mâine va fi mireasă.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nenoroc
Mă voi cruța de îndoieli
și voi fi mândru, ca atare,
că am scăpat de bănuieli
ce mă pot duce la pierzare.
Nu mi-aș dori să eșuez
sau să refuz realitatea,
ci-n viață să perseverez
având drept țel doar calitatea.
Dar ce mă doare cel mai rău
și-mi trece, prin destin, cărare,
mi-e dreptul de-a nu fi al tău,
făcând durerea tot mai mare.
Destinul tragic, străveziu,
pecetlui dragostea noastră,
și obosit, la ceas târziu,
sfârși topind iubirea castă.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăsneală
Destulă tăcere, prea multă roșeață,
pretinsă plăcere ne spală pe față,
puțină rutină, polen stimulent,
rugină, ruină - slogan iminent.
Prea fadele zvonuri de vânturi doinite,
țâfnoase tainuri de dor părăsite,
calm noaptea strecoară subtil trup urzeala,
tot macini la moară naiv îmbulzeala.
Trăsneala flatată tresare sagace,
stârnește turbată uzura tenace,
de sete uscată, nu-i trebuie apă,
din balta secată iubirea-și adapă.
Dau nota de plată bacșiș armoniei,
plictis încărcată și șperț poeziei,
zvon tainic parcurge s-o iau de nevastă,
eu râul ce curge, ea salcia-mi castă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lumea e a ta
Când simți că toată lumea e a ta,
Resimte, oare, ea "stăpânul lumii"
Ce doar prin fapte-i poate îndrepta
Grimasa rezultată-n urma glumii?
Orice-ntrebare are și răspuns,
Nu te sfii să dai, zâmbind, vreunul,
Iar de, cumva, te vei simți străpuns,
Ca de un gând, să nu bocești nebunul!
Să râzi, că lumea-i plină de irozi
Ca Nero, ce nu-și mai încap în piele;
Tu, mic, să te strecori printre nerozi,
Să-i scapi, voios, de marile belele.
Recunoștință ai să dobândești,
Nu te-aștepta, cumva, la vreo bravadă,
Că vine, sigur, când nici nu gândești,
Un zâmbet, ca răsplată, drept dovadă.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Petre Prioteasa, adresa este:
