Lista completă, pagina 15
Ploaia...
ploaia m-a agasat întreaga zi,
m-am ascuns din calea ei
chiar i-am ocolit bălțile,
totuși cu o răutate de copil răsfățat m-a încolțit,
nu am avut încotro "ho parsivo
dă-te la o parte
nu-ți pierde timpul cu mine,
du-te pe câmpii"
am spus eu falnic
ca un cocoș înaintea cuțitului,
ea grăbită ca o ploaie de vară
nici nu m-a privit,
cu nasul pe sus
așa mi s-a părut
a trecut meticuloasă pe lângă mine,
nu înainte de a-mi poposi pe frunte
pe haine,
după ce și-a desăvârșit lucrarea
a plecat
îngâmfată precum a venit.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scenă
în rol ca într-un balans
picioarele urcă neliniștea pe tavanul zugrăvit
cu așteptare,
ochii aleargă în tinda cuprinsă de flacăra gândului,
cuvintele mă răscolesc,
prezent măsor timpul ce-mi adună în inimă emoția,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng frunzele diminetii,
cu răbdare
povestea de iubire intă în memoria incitată de joc,
secvențe răstignite în intersecții dureroase dansează cazacioc,
pe o scară ce duce spre vis
glorii efemere se amestecă în omul mărunt rupt de vreascuri și timp
cu pieptul văduvit de zâmbet.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poemul
până la poartă
poți alerga sau sta
într-un picior pe marginea terasei cu flori,
o singură petală este suficientă
să-ți aduci aminte trupul său
așa cum lumina te-a ajutat să-l admiri cândva,
întotdeauna ai spus privirea ce alunecă
pe un corp de femeie nu-i un păcat
devine exercițiu de contemplare a creației,
te prinde
la timp să-i afli respirația, parfumul
dacă neliniștea nu te-ar pierde
odată cu simțurile scufundate în propria piele
ca într-o apă ce te renaște pentru a scrie cu
iubire poemul pe care ea nu-l va citi niciodată
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina și orașul
peste pașii fermi, haosul
coborat în strada
pedepsită cu neoane
dărâmă castele
luminate de licurici cu sângele lor,
fetusi atrasi de stelele fierbinți
locuiesc într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina scapă de ceața
ce ne ucide ritmic memoria cu parfumul florilor,
efemeride ne asaltează cu moartea clipei,
concepte ideologice mărșăluiesc
pe biciclete vopsite democratic oferite
bicepșilor învingători, în toiul nopții
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă,
pătat
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietene
poți să fii considerat naiv,
să umbli descheiat la cămașă,
să calci pe iarbă,
să inversezi coordonatele geografice
căutând locul tău în univers
și să nu înțelegi nimic,
să descoperi libertatea inedită
trăind într-o democrație originală,
să fii nesigur ce ești și unde ești,
să te adresezi unui timp compromis al ninsorilor eterne,
să vorbești în timp ce se huiduie iar țipetele te asaltează,
însă nu ai voie niciodată sa fii suficient de absent
să-ți pierzi echilibrul într-o lume ridicolă, nebună
din care soarele s-a retras și râde.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul
-Dacă ai fi zeu, uite ce ar trebui să faci,
auzi în somn vocea ivită din noapte.
Să joci jocul, nu ești însă singurul care câștigă!
Umpli tabla de joc
cu nume pentru fiecare zi
în care iubești un om,
el este omul creat de cuvintele tale.
Ai în grije nevoile sale
pentru fiecare dintre ele
scrii câte un poem
cum ar fi, să iubească, să urască,
să se lepede de tristețe.
Jocul se reia zilnic cu alte chipuri
cei simpli câștigă
Întreabă-te cât ești de simplu?
În fiecare zi te poți vindeca de singurătate
este jocul în care redevii om.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranii
cu călușul pe suflet
cuvintele se adunau
în jurul focurilor pentru hora
plânsă
sunete răzlețe se strângeau
în muchii de cărți scrise
pe cer credinței
cu palmele goale însoțeau
vântul în frunze
să cânte o doină
semeți primeau
răsăritul la Rovine
sau Podul Înalt puhoaie
de norod migrator
în brazde adânci să îngroape
cu opinci intrau în istorie
doar tălpile lor
știau măsura pământului
sfințit în truda grâului
doar pentru el se aplecau
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte
de sub copertina lăsată peste zi
ies șoarecii
pete maronii la reverul bunului simț
mirați de stofa căzută
pe parchetul îmbătrânit
pe care calcă trupuri tinere
într-o deplasare ritmată a inimilor,
este frig doar dincolo de camere,
afară muzica încetează,
noaptea agățată pe silueta de beton a stâlpilor
langurosi umbrei scăpate pe trotuar
măsoară în scrâsnet de roți scenariul
din casa de la marginea câmpului,
prin ziduri evadează indolente cuvintele,
tinerii îmbibați de amor
dansează însă nestingheriți
lumea este a lor și dincolo de vise.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceste nopți
teama măsoară toamna tăcerea
când frunzele sugrumate de frig
se adună, li se taie emoția
devin insule scorojite,
trec nepăsător pe lângă moartea
scufundată în silogism,
întodeauna mai există o șansă
îmi reiau supraviețuirea cu alfabetul,
primele litere le aflu din gura mamei,
următoarele ca niste gloanțe
pătrund creierul încarcă gândurile în cuvinte
ca în niște vehicule cu farurile aprinse
să împraștie întunericul,
seara tata îmi aplică corecția
am uitat să iubesc,
costă o viață,
restul se repetă noapte de noapte
cu acribia sfârșitului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circul
într-un oraș populat cu iluzii
din lăuntrul ființei mele,
în intersecții de cuvinte
ochii poposesc pe circul din stradă,
cu saltimbanci visători
bufoni răsfățați
acrobați la trapez
ei urcă spre cer
să afle la pieptul fecioarelor
epopeea sânilor sărutați
decolteul anunță pruncii
zămisliți în nopți cu foc
iubirea ascunde tăcerea
așternuturilor pătate
trompeta trubadurilor
însoțește dansul balerinei
în căutarea aripilor
prizonier clepsidrei
timpul este mut
aruncă pe jar amintiri
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ovidiu Cristian Dinică, adresa este:
