Lista completă, pagina 14
Dragoste vegetală
Să fi rămas copaci în pădure
cu toate rădăcinile adânc îmbrățișate
sub pământ.
Lângă tâmpla cerului, iubindu-ne
le-am fi spus tuturor
ce frumoasă-i dragostea vegetală.
Pe crengi, iubite, am fi ținut
o mie de cuiburi-
ne-ar fi știut tot neamul păsăresc.
Jumătatea ta stângă
aș fi mângâiat-o,
aș fi înmiresmat-o
cu proaspăt ram
sub dantelăria albastră.
Vântul, numai el ne-ar fi legănat
an de an, tot mai sus
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - București (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Violeta Pasat despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cu genunchii pe lespezi
Împrejur, parcă nimic nu mai este al meu
când ți-ascunzi în grabă, privirea.
Caut muzica unui timp, în care
orașul ne-mbrățișa cu aripi de înger
Cât să mai ascud ploile reci și zăpezile
ce s-au năpustit între noi?
În cămara ascunsă, cu genunchii pe lespezi
i-am jurat mamei că voi gusta fericirea.
Păsări albe îmi vorbesc de pe umeri
despre ochi rătăciți.
Șarpele casei mă strigă pe nume...
din leagănul de iederă
mi-arată dansul cu o mie de fețe
și gura-i flămândă
mușcând din perete.
poezie de Violeta Pasat
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violeta Pasat despre timp
Miriada furnicilor
Una și-aceeași
(cu nimic deosebindu-se-ntre ele)
miriada furnicilor
creionează-n răstimpuri
balans umil
peste pervazul obosit al orelor.
Târziu, fărămițând nelămurita tihnă
le-am ghicit cărăuși norocoși
prin trupul calcinat al zilei.
Prefăcut în cifrul secret al conviețuirii
mușuroriul pare-o imagine trucată.
Numai în somn
închipuind zeci de ferestre în zid
le-adun miraculos,
într-un șirag de litere surori,
drept semn de carte-n albul mormânt
al cerșetorilor ce-adună veșnic
fără să cerșească.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cadențe
Precum acvila în plutire ușoară,
memoria îmi pregătește deconturile
sub oglinzile gri ale toamnei.
Surâsul e călăuza ce-acuză...
În toate e veselia isterică a mimului
Încercând tic-tacul grațios al pendulei.
În camera unde ne-am iubit,
așteptarea e ușa sub formă de-ntrebare
ciocănind discret, într-un ritm monoton
discordant, în tâmpla celui plecat.
După pragul cu ceață, am rămas
umbra ușoară, țipând
la urechea umilă din zid.
Te rog, îngăduie acestei dimineți
sens unic, spre culoarele însinguratului.
poezie de Violeta Pasat (februarie 2020)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vamile sufletului
La panda prin vamile sufletului
doar ochiul spalat de violetul radelor.
Pasari innoptand prin vazduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilarie.
Azi, mi-au crescut aripri
dintr-un timp nestiut. Ingemanat
e doar cuvantul cu care ma strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, impla
sub ferestrele intunecate ale uitarii.
Tot mai des
simt amiezile calatorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin talpi, peste crestet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului (1997)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimentul trecătorului
Cu fruntea-n fereastra sinelui
închipui la ceas de amiază
sentimentul trecătorului
colorând liniștea cu cântecul înalt
al versetelor antice.
Totul ca o tresărire a memoriei
peste care se-nalță pasărea albă
prevedtind victorii
dintr-o altă existență.
Nebănuit e suflul din chenarele visului,
cu el mă nasc
în labirintul altor lumi.
Singur, doar el, sfidător preumblă
sub palmele timpului.
Fericit se poate numi
cel ce în neștire colindă
prin câmpul cu maci luminați
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Violeta Pasat despre lumină
Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnalul matinal
Ca-ntr-un joc născocit ieri,
înfruntând aceeași pârtie alunecoasă
neobosit urci și cobori.
Împreună, rostogolim peste trupul zilei
blânda nălucă înfrigurată.
Tu taci și aștepți din umbră
semnalul matinal al startului
ca și cum fiecare rătăcire
ar fi binevenită.
Alteori, te amăgeai tânguindu-te mie,
numărai pe degete clipe închipuite
și lacrimă-ți era victorie bănuită.
Liniștea în care-ți aștept acest balans
e ca o mantie urzită între mine și tine
între iluzii și desfătări
ce au puterea uneori
s-atingă sublimul.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asemeni păsării
Sub clopotul nopții, ascult
monologul păsării de diamant.
Deșteaptă-te, mi-a strigat.
Apa ferestrelor curge în cascade
peste sânul de piersică al lunii.
Inima mi-e mută și vie
în lanul înrourat și maci luminați
înfloriri le curg într-o desfătare a lor.
Peste tâmpla umedă a pietrei
să fiu pasăre, Doamne.
Cuvântul să-l cânt înalt.
Să pricep graiul mireselor ierbii
adunând mănunchiuri de lumină
din catedrala înaripată.
Sub aripa geamănă
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aducându-ți aminte
Mereu ne găsim pe o punte
unde cineva ne-aclamă întrarea.
În grabă mă-nveți să hașurăm în noi
teritoriul servituților lunecoase.
Doar străinul venit mai arborează jena
ca pe un steag, amintindu-mi obsesiv
de acel timp în care ademeniți
ne-ncurcam naivi în cuvinte.
E-n noi tot mai viu, ceasul acela împărțit
din care fiicele uitării au alergat desculț
prin lungile ploi ale toamnei.
Azi, aleg nevrutul, neuitarea
când fructul crud
lovește adânc în tâmpla oglinzii,
iar cântecul flașnetarului
pedalează alene
prin anotimpuri de purpură.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Violeta Pasat, adresa este: