Dumitru Delcă

Destinele merg unite

Precum fulgii de zăpadă îşi unesc cristalele,
Când din cer încep să cadă, poleind ogoarele,
Tinerii, la promenadă, poartă verighetele
Să le fie drept dovadă, c-au unit destinele.
Cristalele sunt topite de razele soarelui,
Destinele merg unite şi-n grădina raiului.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa face dreptate

Balanţa e cea mai dreaptă.
Dacă tu mă dijmuieşti,
Balanţa ştie să-împartă.
Cum îmi dai aşa primeşti.
Pe un taler pun ce-mi dai,
Iar pe celălalt ce-ţi dau.
Mai mult decât tu îmi dai,
Nici eu nu pot ca să-ţi dau.
Să păcăleşti, nu se poate.
Balanţa face dreptate.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omule, tu n--ai ştiut

Omule,
încă de când te=ai născut
fiinţă pe-acest pământ,
un lucru tu n-ai ştiut:
acela că ai murit de mult.
N-ai ştiut că veşnicia
nu-i făcută pentru tine.
N-ai ştiut că cine moare,
pe lume nu mai revine,
Nici că viaţa-i trecătoare,
că tot ce naşte, şi moare.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici banii şi nici averea

Nici banii şi nici averea
nu îţi aduc mângâierea.
Toate câte aduni în curte
nu îţi vor da zile multe.
Că eşti bogat, eşti şi bătrân,
mâine poţi cădea pe drum.
Eşti bogat şi ai de toate,
la ce bun? Nu scapi de moarte.
În zadar ai adunat,
de plecat, tot ai plecat.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul doare

Acela care spune
că sufletul nu doare,
Ori este prea fericit,
ori trăieşte sub soare,
ca un rătăcit.
El nu ştie că sufletul doare,
nici că este depozitarul
tuturor amintirilor triste.
Că în el sălăşluieşte tot amarul,
căruia,
omul este nevoit să îi reziste.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgit de viaţă

În viaţa mea
n-a fost o zi în care,
fruntea să-mi fie senină.
Mereu în alergare,
lipsită de lumină.
Hrănit doar cu speranţa
că mâine va fi bine,
Doamne, îţi dau viaţa
primită de la Tine.
Aşa-mi voi împlini
speranţa ce o voi
Şi fericit voi fi
în viaţa de apoi.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără suflet, omul nu mai este om

Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzeşte,
omu-n pământ putrezeşte.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.

poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piloni ai universului

Sorele şi timpul
nu se tem de moarte.
Sunt zeii, sunt Olimpul,
ce curge mai departe.
Nici ziua şi nici noaptea
de moarte nu au teamă.
Aşa cum scrie cartea,
nici nu o iau în seamă.
Piloni ai universului
ce viaţa o menţin,
Sunt călăuzele mersului,
spre al lumii destin.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi locului, române

Când greutăţile te-apasă,
Române, nu pleca de-acasă!
Nu apuca altă cale!
Nu te apleca de şale!
Greutăţi au fost şi vor fi multe.
Rămâi locului, ca stânca-n munte!
Rămâi drept ca bradul, bade!
El se clatină, nu cade.
Oricât de mult vântu-l apleacă,
Rămâne locului, nu pleacă

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!