Lista completă, pagina 133
Mare
Frige nisipu-ncins, miroase a verde de alge
Și de sub pleoapa zării se întețește valul
Sărat de-abis de lacrimi, din răul ce se sparge
De picurile ploii se mângâind cu malul.
Și pescărușii țipă să alerteze cerul
De nori, ce-ar vrea să fure din soarele auriu,
Ce singurul și-ar plânge eternul său, stingherul...
Căci stă zilnic pe boltă cu sufletul pustiu.
Și vine, se retrage, o dâră înspumată
Se clocotind de spuse de multele-necate
Și-arunc răvaș de gând; o sticlă către-o fată...
Adorm molcom de plânset, cum marea... Tot o apă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Daniel Aurelian Rădulescu despre plâns, despre timp, despre suflet, despre somn, despre ploaie, despre gânduri sau despre apă
Nu s-a depus plângere
Câte duete disonante
se chinuie într-un aberant
gust de un fals predominant;
motiv... vendete delirante.
Sadism stupid de goale-ambiții
de diletante problematici
transformă simplu-n antipatici
sau se agravează-n dispariții.
Excese de contradictoriu
se-nlănțuie în violențe,
animalice reminiscențe;
făcând domestic... sanatoriu.
E-abisul suferinței pure
de fiecare oră, zi,
ascunsă-ntre femei, copii
lipsiți de drept... doar să îndure.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre țări sau despre sânge
Inspirație
În respirație e un timp;
Un act total involuntar...
Ea este "in"-ul necesar
Unui complex de labirint...
E al alveolei inhalant
În vital aport de oxigen;
-Bărbat, femeie, nu e gen-
E gazul, cel mai important.
E aceea, ce-n miresmi te îmbată
Din flori, sublime lunii mai...
Poți și în ofertă să o dai
La crud... de accident, de fată.
Ea-ți dă, motiv de nemurire
Și nici prin gând, nu ți se cere...
Este garantul de înviere,
E un suflu, ireal și... fire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre zbor, despre poezie, despre visare, despre flori sau despre femei
Respect
Salutări mamelor, ce-și rupeau pâinea de la gură
Și celor ce-n copii își dedică sacrificiu...
Și multor tați, ce-și crăpau palme până la tortură,
Împovărați și acum de dări... să n-aibă odraslele supliciu.
Gând bun bunicii, își pierzând văz s-aștepte
Nepot, ca pe-adierea de scumpele speranțe...
Și moșului, se cocoșând căruț să urce pe trepte,
Uitându-și șale, gata pui să-și apere... 'n 'naltele instanțe.
Mă închin la neam, ce s-a îmbăiat în râu de sânge
Și acuma rabdă încă pe îngreunații umeri...
O țară o slăvesc, ce-mi dă tot, nu se plânge
Și al meu popor fugar... mulțimi, ce greu le numeri.
Îndrept la cer o rugă, către sfinții astrale,
Să m-aibă în grija lor și pe toți, pân' la unul...
Și de n-o merita -că ultim bun gând nu moare-
Să fie loc sfințit, că osuar este... este, cu duiumul!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre tată, despre sfinți sau despre mamă
Violul
Malefic ancestral de gând,
-De posedat, de pătrunzând-
Născut în mintea hâdă, goală,
A creatorului de chin, de boală.
Repercutând în sumbre de psihoze
-De gând și fizic în metamorfoze-
Schimonosind ce-i trup, ce-i bun...
Un maniac debil, un scelerat nebun!
Nu-i nicio reparație-ndeajuns;
Tardiv deplânsu-i celui plâns....
Nu lacrimi, foc de jale sting
Chiar râu de fac; făptașul nu-l înving!
Inexorabil timpu-i o escară
-Ades cu prelungiri în laț de sfoară-
În zile-n neguri pline de sechele
Reconfortate-n nopțile cu iele...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre uitare, despre noapte, despre nebunie, despre naștere sau despre medicină
Prăbușire
Ne prăbușim pe zi ce trece în prostie
Plătindu-ne licențele fără vreo probă
Numai cu bani ne luând examen, meserie
Să tăiem oameni, în halat dăm legi din... robă.
Ne prăbușim pe zi ce trece-ntr-o minciună,
Căci și omoru-i prezumat... inexistent;
Furt, tâlhării, bulău, 's purtare bună.
C-un plic negând... și prezumatul e absent.
Ne prăbușim pe zi ce trece-ntr-un pervers;
Nu e nevoie azi de cinste, de respect
Conduși fidel de trădători pe sens invers
D-ideologie, crez, speranță, fals adept.
Ne prăbușim pe zi ce trece-n desuetul
Plin de pipițe, nuli în pagini, pe ecrane,
De etalon cum prozatorul e poetul
Și țigănimi sunt seriale și rromane...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre prostie sau despre prezent
Corneliu și Vadim... Tudor
E neamul iar în depieire și-i crunt de irecuperabil,
Căci pierderea îi e de sine, cum pânza întinsă de-un miceliu
De elite, tot pierzându-și leac, din creierul de-un imuabil
Peste câmpii, păduri, pâraie... lăsate orfane de-un Corneliu.
Colos, precum doar Zeus, unic, nestrămutat, înalt de stâncă
În crezul său în vechi popor, în țară mare... îl intuim
Presus de noi, în ce-i grandoare, răbdare, ascuns atât de adâncă,
Că nu-i aveam egal de cult, cultură, gând... ce-a fost Vadim.
Un creuzet de inedit, vijelios pân' la pedeapsă,
În mojarare c-un fragil, atent la tot ce-a fost amor,
Nețărmurit la necuvânt domesticit, cum floare în glastră...
S-a răspândit, ceva, prin semeni, mai mult prin suflete... un Tudor.
Parcă sub talpă îmi piere sprijin, ce-aveam Corneliu Vadim Tudor.
In memoriam pentru poet, filozof, istoric, teolog, politician... PATRIOT.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 septembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bowling life
M-am spart în bule de șampanie
erupte pe pista de joc dintr-un mix de mojar,
într-o sărbătoare fără participanți,
printre palmele de trăgători, cu pantaloni bufanți,
ce degetele mi-au băgat în găuri pentru simț și har...
Rostogolindu-mă printre popi mici, dornici de-a mea spovedanie.
Mă izbesc cu plăcerea de-a fi remarcat,
dar trec prin rărișul de șanse ratate
fără ca nimeni să-mi sesiseze finul perlant...
Mă-ntorc pe banda rulantă, cu răspuns dezolant,
pentru a fi pedepsit într-un joc pe-aruncate...
Dus cu capul, ce-i bila cu găuri... Făr-a fi exersat.
Am scăpat, fericit rebut, ramplasabil,
nu mai sunt manipulat, ah sunt liber
și alerg- tot împins rostogol, aut din pistă-
cu o fericire lăuntrică -care-ncet, încet, nu există-
căci la un capăt abstract m-am oprit, vid-stingher...
Nu mai văd, sunt o bilă cu ochii crăpați, cu destin implacabil...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre fericire sau despre jocuri
... Lăsat liber
Cui va rămâne sunetul ce-aud
Și cine va mai scrie ce-am cuvinte?
Și-atingerea cum va mai fi; nu nud,
Dacă nu sunt... și n-ar fi rece, ce fac azi fierbinte?
Cum or mai exista copaci și păsări,
Dacă se pierd de-un nevăzut în plus...
Și cum se vor purta cămăși, alte mătăsuri,
Pantofi, sandale... Fi-vor, cărăuși?
Păcat și pentru umbra ce dispare
Și-i unică, un fel de-a fi, de forme...
Și nici oglinda n-ar mai fi bogată; purtătoare
De-un chip mult mai puțin, în ramele enorme!?!
Și aerul ce-l dezgolesc, cine-l va umple,
Sau pân-atunci ce va fi-n loc, în gol
Și-n ziua nașterii, mai are cin' s-asculte?...
Căci mi s-a spus mereu că mi-este monopol?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre existență sau despre cuvinte
Rut
Am, se pare, certitudinea, ce de mult mă încerca, a priorității existenței lumii,
căci -cum de obicei am totul învățat de la sinceritatea animalelor-
când e vorba de rut, se uită de orice; de conținutul oalelor,
de gerul uscat, de mângâieri... rămâne sălbaticul, unicul, strigătul lunii!
De unde teama nesfârșită că mi-am pierdut singurul prieten,
pe dulăul Bobiță, plecat fără să dea știre, căutând ceva gemene;
m-a lăsat, cu bolul plin l-așteptând și e frigul de crapă o cremene...
n-am știut că tot ce-i ofer, chiar și sufletul pus, este atâta de ieften?!
Epopeea ingratului crește și-o verific din nou, c-un iz dezolant,
cu pisicuța Neri, crescută de pui, ce-i la nesfârșit în lung scheunat;
de nimic n-o doare, de bobițe-n tavă, nici de mângâieri, culcatu-n halat...
pleacă nopți și zile, forfotând într-una cu motiv precis... "sexu-i important!"
Totu-mi dă o senzație stranie, de parcă m-amestec d-etern,
nimic nu ajută -consolare n-am și de știu că-s unic și-mi vreau nemurire-
ordine-mi repun la lucruri, ce sunt însumi o parte, eu, așa-zisa fire
și înec de necazul, blestemat ce-l am; de-a fi neînsemnatul printre alții... un patern!?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre creștere, despre învățătură, despre zile sau despre viață
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Daniel Aurelian Rădulescu, adresa este: