Lista completă, pagina 132
Îndoieli lugubre
Aștept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu și eu; firav
să renasc din cenușă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-și oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălțat pe-ascunse
din răuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru... să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toți egali pe banda lor cu-arbitrii ce văd tot ce se întâmplă...
... Stupid, matusalemic mi-este gândul, făr' de vamă, întortochiat,
neștiind că haosul e "loose control" de masochist, destramă, se crezând nevinovat
și binele și răul... sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să știe
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric... Nu-i un simplu magic... scos din pălărie!?!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Daniel Aurelian Rădulescu despre nevinovăție, despre lumină sau despre gânduri
Ipocrizia lecției
M-am întâlnit astăzi c-o sfântă ce tot sfințește păcănele
De sfinți bărbați, ce întâlnește și îi deschide la curele.
Este profund ultragiată că are-n curte o cățea
-Ce nu-i a ei, e pripășită- fără respect de loc, de ea;
Nerușinata s-acuplând cu toți cățeii dimprejur,
Ce-o însămânțează zi și noapte, hălmesiți toți, să-și aibă... tur
Și nu înțelege, ioc defel, cum nu se mai respectă scară
Și animal ce-o fi, cățel, a ajuns s-o facă de ocară!...
Se pare c-a fost înțeleasă de curva de cățea străină,
Că-n două săptămâni s-a stins delirul, sexul cu pricină;
Și-a însușit din manierele predate zilnic, neîntrerupt!?...
Fără să știe, sfânta noastră, că la cățea-i un rut... S-a rupt!
Oricum ea, celebrala străzii, maica-n rasă superioară,
Cu mult bun simț, își drămuiește "appeal" doar seara... de cu seară!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre sfinți, despre câini, despre timp, despre sfințenie, lecții de engleză sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Urmași străbuni
Mi-e frică pentru viitorul care-a fost,
Când mă afund în cunoștințele incerte;
De timpul dus, ce va urma de-un permafrost,
Sau de vom arde în vreun sor, încet, în trepte.
Sunt îngrozit de ignoranța de prin școli
Neîmpărtășind din știința din străbuni,
Uitând de genii; "dive" făcând idoli
Și demiurgi veroși, "regi" noi, dintre nebuni.
Regret, indiscutabil, timp pierdut
Să-nvăț percepte-n loc de experiențe
Ce-aș fi avut câștig... Eram mai priceput,
Precum bunica -din legende- prin pasențe.
Sunt încă un tomnatic de copil
Și-am frica de pieire, într-un zadar;
De-a nu trăi realu-n timp util
'ntr-o lume fără mall... doar c-un bazar.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre viitor, despre viață, despre școală sau despre visare
Romică
Ciufulit, în negru, cu vestuță albă,
Este personajul cel mai important.
El decide bunul... de rău enervant;
Îi place zăpada și vara se scaldă.
Se exprimă simplu, în limbaj concis,
Este poliglot, chiar de limba-i una...
Dar cunoaște "english", "francais" și româna
Și de vrei să intri, el îți dă permis.
Este-un amorez, înfocat de fete,
E mereu prezent, dacă faci un duș,
Căci femei visează, chiar de-i cățeluș;
Stă și se încântă, cu priviri discrete.
Are simțul ființei- știe cine vine
Chiar de are treabă- prevede sosirea
Dragilor ce-i sunt. Căci la el iubirea,
Cu răbdare multă și așteptări se ține.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre medicină sau despre învățătură
Voiaj interior
Am pornit în mine dintr-un fir de păr,
cel mai de sus ce stă mereu rebel
și am alunecat ceva mai jos
spre spate 'nainte de ceafa, ea dintre acele masate,
ceva mai sus de unde am echilibrul, la un creier mic, un cerebel,
iar înspre față am fruntea peste emisfere
cu întortochieli de adevăr
până la niște glande cu carapace gloss,
toate cu "iză", epi, hipo... toate rasate,
ce-mi conduc călărește partea în care nu-s nervos,
pe un hipo... talamus de răscruce
ce se prelinge-n coadă albă, plină
de-o măduvă, toată din multiple fire
ce mi le protejez c-o mielină
și care tot ce am de gând induce
și chiar mă face să mă simt, să fiu o fire...
De aia și miros, din vasele de-un etmoid,
ce se preling pe niște fante ce-mi dau glas nazal
când trebuie să fiu aproape teatral
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre mâncare, despre sânge, despre sfârșit, despre schimbare, despre păr, despre prăpăstii sau despre apă
Ciudățenie
Ciudată e lumea; se minte, se fură,
E parcă făcută să-și sape ea groapa
-Ce-o umple c-omoruri- căci coasa și sapa
Nu-s doar pentru pâine... și dragoste-i ură!?!
Deci om nu-i suprem, e o specie doar,
Cum altele, multe, ce-au fost și nu știm
Și cap nu ne duce, deștepții, să fim
Mulțumiți de pământul ce-avem, l-avem dar!
O specie, rară, omenirea-i... măcar?
Și-om fi protejați... O fi bine?... În zadar?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre minciună
Anunț de deces
Pe băncile de lângă ceas din micul târg curat, un orășel,
Se scurge timpul iute-alene-n sticla digitalului cadran
Într-un melanj de-mbătrâniți șezând doar gând, pierduți fără vreun țel,
Cu porumbei speriați de trecători și-un peștișor... Purtat de-un puști într-un borcan.
Totul e ca-n trecut -prezentul cald de-o clipă din uitata iarnă-
Ținut în calcul strict de-un semafor cu roșu-n etalon de zeci secunde
În murmur încâlcit de-un freamăt de pe buze, stând 'n auz să-l cearnă
Și cu-n fundal stradal de-un zumzet de mașini... Se deplasând niciunde!
Adie o boare de un blând septembrie în candid de-o nesfârșită vară
Și-un chip recunoscut, ca o fantomă-n mers, pășește dintre blocuri;
E tânăr încă, cu mișcări sluțite de-o pareză strâmbă și cu chip de ceară...
E ce-l ce-n fiecare seară, noapte, zi, se desfăta etilic... Implorând norocuri?!
Și ca o prevestire, o altă siluetă efilată-n scoarță traversează squarul,
Alt chip de-aducere aminte căutat în gând, cum acul cu momeală.
Se-aproapie, trece, ezitând fugar un reciproc remember; e toboșarul
Trupei urbei, înc-adolescent un cuplu de decenii-n urmă... Separați de-atunci... de boală!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre moarte, despre zbor, despre tristețe, despre trecut sau despre tinerețe
Altfel spus (2)
Drumul adevărului e că unicul sens al străzii... e cel în care se toarnă.
Niciun răsărit nu e din același loc... căci provine din alt întuneric.
Toți copiii sunt maturi; se nasc părinți... dar nu se vor ține toți de răspunderea acordată.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre naștere, despre copilărie sau despre adevăr
Troc perdant
a dispărut curajul
în pervers,
de când nu se mai cere!
... înnămoliți în sputa oratorilor,
pierduți în axioma egoismului...
si cum violența trebuie consumată,
ne năpustim bărbăția asexuată
bătându-ne slăbiciunile
-promotori ai ororilor,
cum sălbăticiunile
militarismului-
în frica lipsei de curaj,
ce-aveam odată apanaj!
... nimic nu se pierde...
în Univers
... doar planeta verde.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc
La cât de serioasă-i lumea,
chiar cât de gravă,
până la omor,
mai practică joc... până lunea,
când iar se pune pe ispravă
de aneanti vreun om, popor...
și lasă în fond să se creadă
că-i doar un joc,
de artificii
în pas de marș, ca la paradă,
cu puțin foc,
ceva suplicii...
Imens noroc că totu-i joacă,
o trecere din plus în minus...
pârlit de meci,
făcut să placă;
unde-i un ars și altu-i... "Primus".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Daniel Aurelian Rădulescu despre jocuri, despre noroc sau despre foc
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Daniel Aurelian Rădulescu, adresa este: