Lista completă, pagina 13
Citeam la focul iadului
Ca un întemnițat pe veșnicie,
În lumea lanțurilor te-am născut,
Te-am scrijelit în mine poezie
Cu unghiile, până mi s-au rupt.
În bezna încăperii latrinare
În care mă zvârlise zeul lumii
O lapidare-n plus, din răzbunare ,
Citeam la focul iadului postumii.
Infatuații lumii, la răstimpuri,
Cei cu halouri și cămăși în vine,
Priveau cum strâng în poală anotimpuri
Și revoltați scuipau atunci pe mine.
Ce fericire e să mori nebun,
Când numai poezia ți-e stăpân!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nodul Gordian
S-ar cere iubire, și nu doar atât,
Să-nfrunți un Oracol și nodul să-l tai,
S-ar cere atâta putere încât
Cu mintea și sabia-ntinsă să ai
Întregul imperiu, atât de râvnit,
Pe tine cu totul să vrei să te dai,
Să faci din iubire un țel și un mit,
Un gest, doar atât, nu cuvinte în plus...
Chiar Zeus să fie surprins și uimit,
Iubirea e geniu, dar nu e impus,
Întreabă pe Gordias cum a făcut
Un nod, care-atâția-mpărați a sedus,
Dar UNUL a fost cel ce l-a desfăcut.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mai ții minte?
Tu mai ții minte ce vorbeam,
Când mă iubeai,
Când te iubeam?
În locul vorbelor de preț
Astăzi uitare
Și dispreț...
La ceasul când nu mai visezi,
Improvizez,
Improvizezi,
Doi oameni rătăcind prin lume
Nu se mai știu
Chema pe nume...
La ceasul ăsta tăinuit,
Tu mă eviți,
Eu te evit,
Și nu putem sări mai sus
Decât ștacheta
Ce ne-am pus.
[...] Citește tot
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce prizonierat
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Ești prizonieră, ți s-a dat de știre
Mai mult decât orice închipuire
Condiții nu pui tu, deci ia aminte!
În luptă nu intrai de aveai minte,
Zadarnic privești jaful cu uimire,
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte,
Ești prizonieră, ți s-a dat de știre.
Pe sânul tău stă mâna lui fierbinte,
În zale-i îmbrăcat, în strălucire
Un cavaler cu inimă fierbinte,
Sărmană inimă, de fericire
Tu nu mai ai nici arme, nici cuvinte.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solilocviul iubirii
Iubite, zăpada e doar un pretext,
Sunt alte mâhniri care stau între noi,
Zăvoare blocate, pe uși, în context,
Tristeți ca soldații ce vin în convoi...
Tu lasă-mi ca semn, undeva, un poem,
O stavilă-n fața acestui puhoi,
Îmi pare că-mi scriu propriul meu requiem,
Opun veșniciei o noapte și-atât,
A noastră, trăindu-ne taina-n tandem,
Noi știm că zăpezile nu sunt decât
Palavrele iernii, de-a ține pe loc
Speranțele; până acolo încât
Să-ți pară iubirea doar un soliloc.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nu e dragostea
Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăși se întrece
Și nu-și blamează propriul castelan.
Nu-i dragoste când se-ntocmește-n pripă
Și osândită e de cel plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obișnuiță-nduplecat.
Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Și va sfârși prin a te fi învins.
E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lui
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aș lua pe tine și nimic în plus,
Cu tot cu visul nostru recompus,
Aș vrea să plec cu liniștea în cuget.
Ai fost o rază, dăruind un sclipet,
O clipă-n apa mării, la apus.
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aș lua pe tine și nimic în plus.
Pe coridoare vechi, un ultim umblet
Al unui sol ce are vești de-adus,
Ecoul glasului ce m-a sedus,
Parfumul tău și chipul plin de zâmbet.
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai cere nimic
A venit vremea frigului de-afară,
Precum și vremea frigului din noi,
Aceleași neguri vechi ne uzurpară
Și ne-au târât cu forța în noroi.
Nu mă înșală ziua însorită,
Căci îi urmează gheara nopții reci,
Văd umbra ta, de lună alungită,
Spre alte-mbrățișări cum te petreci.
Nu se mai cere mâna sărutată,
Nici sânul dezgolit și alintat,
Iubirea e o pasăre plecată,
Iar cuibul ei de ploi e inundat.
Și, nu știu cum, dar te-am lăsat în urmă,
În timp ce umbra ta, încet, se curmă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Singurătatea mea, o mână-ntinsă
Spre clipele ce s-au eternizat,
Bat degetele la o ușă-nchisă,
Cuvintele prin ea nu mai răzbat.
Singurătatea mea, o apă-adâncă
În care mă afund până la gât,
Nu-i nici un mal și nici un colț de stâncă,
Sunt eu și necuprinsul, doar atât...
Singurătatea mea, o noapte neagră
Deși în suflet vreascuri pun pe foc,
Există ochi în stare să-nțeleagă
Lumina flăcării acestui loc?
Singurătate, tâmpla mea fierbinte
Să scriem toate-aducerile-aminte...
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Îți mai aduci aminte Marine
Când ne scotea Chioru' la tablă,
Oră de oră, un trimestru întreg,
Ca să nu ne lase corigenți?
Ieșeam din oficiu. De cum intra
În clasă înțepeneau acarienii.
Ne măsura cu ochiul valid,
Abia apoi deschidea catalogul.
Duceam greul clasei, Marine!
Pe noi doi își vărsa focul,
Învățasem toate organele
Ca pe Tatăl nostru...
Parcă te văd și acum în pauză
Cum scriai cu creta pe tablă
În chenar: "Iau fete în gazdă!"
Acu' patruzeci de ani, băiete!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Mioara Anastasiu, adresa este:
