Lista completă, pagina 123
Praznic
Ca unui pusnic de o liturghie
Mi-e dor de gura ta duminica,
O săptămână e o veșnicie
În care nu mă pot cumineca.
Și precum fiarei pândind o pradă
Îmi salivează ochii de tine,
Buzele mele vor să te vadă,
Șterse de limba ce-aude bine...
Și toate simțurile-ndată,
Ca niște pui flămânzi de leu,
Te vor, bucată cu bucată,
Ca pusnicul pe Dumnezeu.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Marius Robu despre timp, despre religie, despre ochi, despre dor sau despre Dumnezeu
Această vară... pe înțelesul tuturor
Într-o zi de tomnă, friguroasă,
Dintr-o lună iulie, "ntrun sat,
Zgribulit, intrai la soacră-n casă,
Ce nici drumul focului n-a dat...
Ea crede că deja e primăvară,
Iar eu, privind-o cum e îmbrăcată,
Mă-ntreb, știind că merii-s copți afară:
- Unde-s zăpezile de altădată?...
Această întrebare nu-i mai grea,
Nici mai ușoară decât soacra mea!...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirinele poetului
Versurile mele sosesc înghețate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să își încălzească picioarele toate...
Și au foarte multe, dacă le adun.
Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură și răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Și tratează boala, bune-s de citit.
Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre poezie sau despre picioare
Mă gonești?!
Mi-ai spus că vrei să fii morală
Și ți-am jurat că sunt moral
Dar m-ai văzut în pielea goală
Pe câmpuri, călărind un cal.
- Nu bate câmpii, m-ai rugat,
Îmbracă-te și dă-te jos,
Eu sunt femeie cu bărbat,
Să mă răpești nu e frumos.
Mai bine vino la costum
Într-o mașină cu mulți cai
Și haide să pornim la drum
Pleacă, te rog! De ce mai stai?!
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre frumusețe, despre femei sau despre bărbați
Recredință
Noapte albă, neagră insomnie,
Ațipiri cu spaime și vedenii;
Ca o nară unei mirodenii
Îmi dădea ocol o poezie.
De când nu mai sunt copil, cred greu
Că există pentru fiecare
Om câte un înger care are,
Dedicat, grijă de el mereu.
În această noapte, insomnia
Mi-a dat să recred că fiecare,
Personal și permanent îl are;
Iar al meu e însăși poezia.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre noapte, despre copilărie sau despre alb
Tu nici nu știi (odiseea ploilor de noapte)
Tu nici nu știi c-afară plouă
Și nici nu știi că mă iubești
Când noaptea, pe la ora două
Numai la mine te gândești.
Tu nici nu știi să joci prin ploaie
Ca paparudele, ca mine
Să te usuci la foc de paie
După ce ploaia pleacă, vine...
Tu nici nu știi cine sunt eu
Poet știut pe dinafară
Întreabă-L doar pe Dumnezeu
Din ploaia Lui de primăvară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre ploaie, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nemurirea trupului
Lasă-mă să mă-nchin la trupul tău,
Ca la utrenie, când mă trezesc,
Și lasă-mă să jur că te iubesc
Și că mi-e dor de tine foarte rău!
Când nu visez, la tine-s visător.
Lasă-mă să mă-nchin ca la icoană
La trupu-ți copt de dor, eternă rană!
La suflet nu mă-nchin, că-i trecător.
Doar trupul tău rămâne-n mintea mea,
Veșnic altar pe-o căzătoare stea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre visare sau despre suflet
Strigăt în răcoarea serii
Dacă sunt doar un tăciune
Care scrie c-un cărbune,
Cine oare-mi poate spune
Altfel decât mortăciune?
Dacă sunt o mortăciune
Care-ncet se descompune,
Câte guri o să se-adune
Pentru-a mă putea răpune?
Dacă-s numai vorbe bune,
Ce din coadă pot să sune,
Cine va striga pe nume
Fiara care mă supune,
Răsărind pe când apune
Soarele, să mă răzbune?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Marius Robu despre seară sau despre Soare
Strigăt în răcoarea serii
Dacă sunt doar un tăciune
Care scrie c-un cărbune,
Cine oare-mi poate spune
Altfel decât mortăciune?
Dacă sunt o mortăciune
Care-ncet se descompune,
Câte guri o să se-adune
Pentru-a mă putea răpune?
Dacă-s numai vorbe bune,
Ce din coadă pot să sune,
Cine va striga pe nume
Fiara care mă supune,
Răsărind pe când apune
Soarele, să mă răzbune?
poezie de Marius Robu (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În locul gol al sufletului
Eu nu mai cred în suflet, sufletu-i o poveste;
Când a simțit că ninge, a ieșit la ferestre...
Ochii mei obosiți sunt ferestrele lui;
Mi-a scăpat prin ochi și-a plecat hai hui.
Dacă trece spre tine, prin geamuri, prin uși,
Să nu râzi că n-are ciorapi sau mănuși.
Trimite-mi-l acasă! Promite-i, dacă vine,
Că îl aștept cu masa și-n locul său cu tine.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Marius Robu, adresa este:
