Lista completă, pagina 12
Constelația noastră
Și-a urcat pe cer statura mare
Steaua cu cinci roșii zimți,
Îngrozind vrăjmașa înstelare
Steaua cu cinci roșii zimți.
Stele noi porniră să răsară
Împrejurul stelei roșii,
Fluxurile lumii se umflară
Sub lumina stelei roșii.
Cavaleri ai stelei roșii suntem,
Drum spinos lovim cu pașii;
Cavaleri ai stelei roșii suntem,
Visătorii și făptașii.
Câte douăzeci de ani pe frunte
Armele metalic saltă
Câte douăzeci de ani pe frunte
Deci milenii laolaltă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nicolae Labiș despre lumină, despre visare, despre viață, despre timp sau despre roșu
Tinerețe
Nu mai zburdăm prin ierburi, nu mai strigăm pe dealuri;
S-au consumat odată și astea; azi sunt duse
Ne-am despărțit de ele pornind spre idealuri
Copilăria noastră, cu larma-i, când tăcuse.
Noi am intrat în viață grăbiți și hotărâți,
Cu frunțile de gânduri, pre timpuriu crestate,
Și ne privesc cu ură dușmanii noștri, câți
Știu bine că noi creștem mereu și ne vom bate.
Ne-a învățat să creștem netulburați și drepți,
Că muzica-i sforțare, că-nțeapă trandafirii,
Ne-a învățat că-n luptă te-avânți, ori rabzi și-aștepți,
Bătrânul Marx, profetul lucid al omenirii.
Sunt vremuri zbuciumate; ideile, în stoluri,
Rotindu-ni-se-n preajmă se-nvălmășesc în zbor,
Se rătăcește-n ceata lor aspră și-n ocoluri
Cel ce se-nflăcărează prea ușor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre zbor, despre tinerețe, despre prezent sau despre poezie
Viitorul
Trăim în miezul unui ev aprins
Și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă.
Cei ce nu ard dezlănțuit ca noi
În flăcările noastre se destramă.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre viitor sau despre foc
Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu deasupra lumii sufletului meu.
citat celebru din Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre suflet, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am iubit...
Am iubit de când mă știu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălțimilor,
Semeția pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roșie pe gură
Și în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Și-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre înălțime, despre zăpadă, despre voce, despre stânci, despre păduri sau despre pace
Oda soarelui
Te naști din plasma zării cu limpezimi de-albuș,
Ne dai în semicicluri lumina ta prin rază -
Mă entuziasmează sublimul tău urcuș,
Căderea ta în hăuri adânc mă întristează.
Când urci, adapi pământul cu sângele-ți ceresc,
Ucizi fără de milă bacterii ucigașe.
Dar când cobori sub zare, piticii se fălesc
Cu umbre pieritoare, dar mari, dar uriașe.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre tristețe, despre prăpăstii sau despre Soare
Epitaf II
N-am jinduit sa surp sori plini de viata
Ori din planete moarte sa scapar eu scantei,
Dar tind s-aprind din mohorata ceata
Al cugetarii strugur si-al semenilor mei.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre moarte
Trestie, trestie
Trestie, trestie, pe cine ascunzi,
Vantul de seara pe cine-nfioara?
Horbota-ti neagra si multa-nfasoara
Umerii albi si rotunzi.
Valuri, voi valuri, cui i-ati soptit
Soapta adanca, ascunsa si grava?
Veti mai pastra oglindirea suava
A chipului ei neclintit?
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre seară, despre negru sau despre alb
Circ
Sunt cerșetori în straie de paradă,
Cu pieptul costeliv în față scos,
Sunt remușcări ascunse sub pomadă
Și comicul devine dureros.
Iar mintea beată-n ei se dă de-a dura
Zadarnică, în scrâșnete de os.
Infernul și-a deschis într-înșii gura.
Și comicul devine dureros.
poezie celebră de Nicolae Labiș din Sunt spiritul adâncurilor (1956)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre religie, despre gură sau despre durere
Noi nu!
O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.
Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?
Cine din noi va muri
Inainte ca trupul sa-i moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povara.
Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci.
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nicolae Labiș despre stele sau despre minciună
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Nicolae Labiș, adresa este:
