Lista completă, pagina 11
Mai cred în învieri și nemuriri
Treziți de șoapta blândului zefir
Cresc zorii-n roșu-aprins de trandafir
Și-albinele îi caută, cântând,
Furând din stropii Soarelui pe rând;
Doar sufletu-n petale, un stingher,
Ce știe că pereche are-n Cer,
De spini, ferindu-și aripa de dor,
Își poartă-a lui iubire pe un nor.
Mă cred, când înflorește-o altă zi,
Un zbor între a fi și a nu fi,
Cu aripi răstignite în iubiri,
Ce-n roșu colorează trandafiri.
Și-n marile, dorite, răstigniri
Mai cred în învieri și nemuriri
Din roșul trandafirului în care,
Albine culeg viața viitoare...
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Pavel Lică despre iubire, despre viață, despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Coșmar
La ceas de noapte bufnițe se-adună
Și cântă de pe cornul șui de Lună,
Strigoii la ferestre-și poartă chinul,
Descântă cotoroanțele pelinul,
Paharele-s cădelnițe umplute
Cu smirnă din iubirile trecute,
În lumânări mai pâlpâie speranțe
Și nașii-n fața crucii dau restanțe,
Legați cu verighete de lumină
Mănâncă mirii dragostea la cină;
În glas de cucuvele-ascuns, mormântul
Așteaptă să le-nghită jurământul.
Iar spinii din coroana nemuririi
Însângerează tainic trandafirii,
Mesenii se îmbată la nuntire
Iisus, uitat, se-ntoarce în Psaltire.
poezie de Pavel Lică din Lupta cu strigoii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre timp
Carul de foc
Tu cum ai reușit să-ndupleci focul
Să fulgere-mbrăcat într-un cuvânt,
Prorociri ce-aveau să-și afle locul
În inimi rătăcite pe pământ?
De ce cuvântul tău aprinde semeni,
Arzând cu ei și gândul necurat?
Se poate, oare, Logosul să-l semeni
Și-n jarul lui să fii purificat?
Înmărmurit de tainica-ți putere,
Cu verbu-nvăpăiat numai de har,
Încerc și eu a-l semăna-n tăcere,
Să încolțească-ntr-un poem de jar.
Iar dacă versul meu va fi să fie
De cer șoptit, să am mai mult noroc,
Ca tine-ales de Cer, Sfinte Ilie,
Poate mă iei în carul tău de foc!
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre poezie, despre cuvinte, despre versuri sau despre sfinți
Ignatul
"Ce folosește idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase (...)"
(Înțelepciunea lui Iisus Sirah 30: 19)
Vine Crăciunul, în sfârșit,
Când iar din teacă sare șișul,
Un patruped nefericit
Îi simte-acum în gât tăișul.
Ucidem astfel fericiți,
Iar porcul nu știe a plânge,
Și, închinându-ne smeriți,
Ne veselim în băi de sânge.
Azi a ucide nu-i păcat,
E sărbătoare-n zi de crimă,
C-așa e datul de Ignat
Să ne smerim a pantomimă.
Mâncăm din porcul hăcuit
Și, ghiftuiți, dăm de pomană,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adună încă Istru-n line unde...
Adună încă Istru-n line unde,
Nemuritoare râuri dintr-un timp,
Cioplit în stânca marilor secunde,
Rotite-n ceasul ăstui anotimp,
În care ne-am născut cu-o amintire,
Din soarele rămas pe veci în stei,
C-am fi avut cândva și nemurire,
Când după viață ajungeam la zei...
Adună încă fluviul, cu alt nume,
Aceleași râuri, dar din ceasuri noi,
Ce ne aduc aminte că, în lume,
Am fost cândva ai Daciei eroi...
Adună astăzi Dunărea-ntre maluri,
Aceleași râuri cu ai vieții zori,
În care lupul alb strigă din valuri,
C-am fost aici și-om fi nemuritori!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că în această primăvară...
Poate că, în această primăvară,
Cu granițe scăldate-n fulgi de îngeri,
Care albesc o ramură de țară,
Să-ndepărteze-un anotimp de plângeri,
Poate că, în această re-nviere,
O lacrimă din Cer, dacă renaște,
Albind, un timp în care e tăcere,
Uitând de răstignirea-n prag de Paște,
Poate că, în această primăvară,
În care sânge-mprăștie azi norii,
Ar trebui să ne-amintim de-o țară
Pe care o purtau în zbor cocorii,
Atunci când lumii îi duceau de știre,
Că dacii, la-nviere-n primăvară,
Știau a pune norilor poprire,
Să nu plouă cu sânge-n a lor țară!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scântei de primăvară
"Nu te teme, fiica Sionului! Iată,
Împăratul tău vine, șezând pe mânzul
asinei!"
(Ioan 12: 15)
La tâmple, florile de-argint
Deschid corole-n Sfânta Carte;
Din profeții răsare-alint
De înviere după moarte.
Cu ochii stinși, bătrânii-aduc
Lumini de la-nceput de lume;
Sărmanul, sufletul, năuc,
Pe cruci își caută un nume.
Uitați de fii, uitați de ani,
Doar îngerii le sunt aproape;
Aleargă-n amintiri cârlani,
Cu primăveri să se adape.
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre moarte
Santinelă în tenebre
Cu arma încărcată, prin tenebre,
Ca santinelă-s gata să trag focuri,
(Așa i-a dat și mamei în ghiocuri
O ghicitoare, când prindeam vertebre).
Soldat, de strajă nopții în agoră,
Îmi port mantaua grea de întuneric
Și voi soma orice erou homeric
Să nu aducă-n iad vreo auroră.
Mă antrenez pe ținte mișcătoare
Ce-ncearcă să mă muște pe la spate
Și trag, în serii, rime-mperecheate
De sperii și borfașii-n închisoare.
Născut soldat, sfidez până și dracii
Cât am pe țeavă ritmurile sfinte;
Eu am consemn să nu dorm în cuvinte
Și să împușc cu stele vârcolacii!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concediu romantic
Asculți, iubito, cum dansează ploaia
În anotimpul frunzelor pierdute?
Ce singuri stăm, cu inimile mute,
Deși, de-afară, iar ne strigă oaia.
Să ne trezim acum din amorțire
Și să privim pe geam în curtea veche;
Privește porcii-n baltă: ce pereche,
Cât de romantic grohăie-a iubire!
De-atâtea zile plouă mocănește,
Dar las-o-ncolo de melancolie!
În jur avem atâta poezie:
Ascultă vaca ce duios mugește!
E-o-ntoarcere, iubito, la natură,
Doar tu ai vrut concediul la părinți,
De ce mai strângi acum, așa, din dinți?
Sau strânge totuși... ca să taci din gură!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SCLAVUL VERBULUI
Nu sunt decât un vis în nesfârșirea
Iubirii ce-și găsește o icoană,
Iar eu, robit de ea, am nemurirea
Doar când aud din Cer un cânt în strană;
Nu sunt decât un glod cu suflet mare,
Ce-ncearcă să coboare dintre stele
Răspunsul la o veșnică-ntrebare,
De suntem toți, ori nu, lumini rebele?
Nu sunt decât o simplă adiere
De aripi poposite la răscruce,
Acolo unde-a fost o Înviere
Spre care Sfânta Carte ne mai duce;
Dar sunt un sclav al verbului ce plânge,
Că încă nu am aripa de Cruce,
Să-i pot opri Luminii sfântul sânge
Și-o viață nouă-aici să-i pot aduce!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre lumină
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Pavel Lică, adresa este:
