Mihai Savin

Întristarea de amar

sentimentele-mi rupte acum,
ceţos mi le lipesc cu neculoarea tăcerii
risipa emoţională ofilind-o,
într-un balet la nimereală sub lună neprotejată.
sedus de degetele tale ce promit că o să scrie
alt poem, adevăr exist în durerile încinse
şi curgătoare până-n sinapsele rătăcite dinspre tine.
acum, oraşul îşi pipăie părerea din vârfuri de relee
agitându-se prin dogma cenuşiului de nimic iertat.
arta se tulbură în goana domolului...
tramvaiele se zăpăcesc între paralele de metal,
statuile ţipă după braţele pierdute oriunde
de libertatea nonsensului învinse.

de pe ziduri cad corbi senini în premeditatul asfalt
şi neajunsuri înveşmântate în frac
îşi fac rondul de veac.
cerul roteşte noiane de încâlcite focuri...
simetrii disimulate pe oriunde
şi orbite obişnuite cu neconsolarea

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martirul umblător

peste zăluga joacă de fluturi
un cer lin, chiar inadmisibil de lin,
esenţe de infinit împrăştie.
pe când aici jos în bruscul foşnet de existenţă
arborii fascinează împrejurul
cu-n talent de smarald
încât ochii îi geologesc rotund.

cine ştie dacă aceste bucle de lumini nealungate
şi căzute continuu în respiraţia crengilor dragi
nu sunt chiar pentru mine,
ori pentru ora ce mă strânge în dorul ei?

pe dedesubt şi pe deasupra miresme în sunet...
într-o îndrăzneală atât de prelungă
încât starea lor de margine
mai mult spre mine şi-o îndreaptă.
orb zbor stâncile prin cârduri de umbre încearcă
când iluziile mele sunt sfărmate de un rai
când curbura aerului

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boală de infinit

mă despovărez de o apăsare neclară
mă construiesc imprecisă iubire pentru tine...
distrus de coma erotismului tău,
tot o conştientizare de existenţă devin
cu ochiu-mi un refugiu de cer.
inutilitate printre ramuri mă agravez
ş-o grijă izbucnesc sub orizontul rimelului tău
şi tu nimica nu zici,
nimic nu şovăi.

deschisa-mi îndoială în evoluţii ajunge
pe acele străine spaţii ce odinioară
au înfierbântat geneze-n ritm...
în acele incantaţii de virgule ce şi azi mă poartă
cu cantităţi de enigme nevlăguite;
nu-ţi fie de mine milă
că mă hazardez într-un absolut de al tău
cu uşurinţă vizionând stridentele absenţe-n suire
chiar pe masa înflămânzită de scris
şi cam cu buzele de vreme jignite.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci-ul

atunci-ul, ne legăna crengile vrute trofee
pe claviculele noastre căutătoare de iubiri,
să ne scuture muguri puhavi de primăvară
şi nebănuitori ne trezeam cu păsări în poală.

în rebeliunea unui do major mai mereu
şi într-o turmă de vise contondente credeam,
când o necontoneală de arcuşuri de vioară,
aţâţa purpura neînfrântă de creanga-ghiară.

tu-l şi eu-l se împreunau în bătaia imediatului
de cădeam unul prin gândul celuilalt zestre
şi istoriile noastre deschideau dese vernisaje,
păzite de cochilia aerului dincolo de ferestre.

prin flacăra de icoană, materială zbatere,
flambam speranţele toate cele-n nealungare
apoi îmi ionizam şi multele sentimente,
în aşteptarea celor câteva curioase egrete.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

nu ştiu dacă scriu poezie
sau aiurea împrăştie gânduri şi toleranţe
în limite consumate peste străluciri.
dar ştiu că mă joc cu creierul...
celebra lună încă nu mi l-a făcut pane.
rafala gândurilor-mi ce demonstrează zbor
peste agenţii de poezii
aflu că strâmbă tăcerile de nimica doborâte.
fatal mă simt uneori de încerc risipă,
umplând goluri şi arborilor vise
în hanuri de zâmbete să păstrez soarele cuvânt.
las măştile primitive ale gesturilor
să mute iubiri măcinate-n cercuri mov
şi satisfacţia iar mă cuprinde,
de îndată ce văd gândurile-mi polenizând trăiri
neobosind subiectul.

pe gâtul nopţii azvârl
coliere de finisate rugăciuni
gest în absenţă de pedeapsă

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi iubesc

gânduri deraiate pe sub dungi de seară
tăceri agresate de crengi aproape de mine.
păsările mov din ochii tăi deja plecaseră
când păpădii îţi legănam încet să te aline.

bulgări de lumini azvârleam în emoţia ta
şi mă risipeam dezvelindu-mi spaţii sumare.
atingerea ţi-o aşteptam ce-n altă direcţie plutea
fără a şti gândurile-mi spălate în cafele amare.

dar mi-e teamă;lăuntricul mi-e sferă fără margini
şi nu ştiu unde amănuntul tău îl voi putea găsi,
ori dacă materiala ta fugă nu-mi va aduce păragini
din tangajele iubirilor trecute, gestului a părăsi.

de o vreme gândurile mi se sparg de ploaie
şi colţul oraşului e atât de trist şi răguşit
încât spre canale sentimentele curg zoaie
iar păsările de aripi s-au lepădat, le astupă voit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în unghiuri drepte

din albe timpuri ţi-am venit acum iubito,
cu gândul nesperat zburat-n unghiuri drepte...
aspra cădere altor chemări am ocolit-o,
să-mi culegi steaua creatoare din plete.

venit-am din visul Lunii glob deasupra mării
pe unde a trecut minunea în zbor ca şi mine
ori din spaţiul acela tocit în iluzia căutării,
cu păduri de ebonite, lăfăite-n tăceri feline.

sideral ţi-am venit, conform cerurilor hotărâre,
în poală să-şi revărs trupu-mi de porţelan moale;
din averile nopţii clădit, din moartea sfâşiere,
căci vai, sub umblet-ţi aud gândurile eter-goale.

ţi-am venit lângă gleznă să-ţi aşez o seară,
dezertatului sân să-i ofer scandaloasă melancolie...
venit-am cu sentimentul avariat-n unghi de chitară,
cu gândul înjunghiat de-o scârbită mizantropie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul

trupul e unicul nostru câştig
apărând ca o fragedă întâlnire de nume
cu extazul cărnii înainte de toate.
rolul de muritor îl joacă cu drumuri scurte
prin strigătul frunzelor
ce-n legănare aţipită se preţuiesc.

abia îşi îngăimă carnalul relief în
smintita trecere...
mereu racordat la un cer ce coagulează
dimensiunea albastră
şi de-a dura dă violetele tăceri
în perioada serii îmbujorate.
e un succes de ironie apăsată
pe coregrafia de jaf
al arogantului miros de salcâm...
mereu mângâindu-şi ultima consolare
spre uvertura cromaticelor dureri.
uneori pare chiar o justificare născocită
de dimensiunea unui vid colorat

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recreaţia

deodată zgomot infernal -
amalgam de sunete stridente de zgâriau
epiderma zidurilor.
tăcerile se rupeau şi se prăbuşeau
nemilos peste ghete.
o anarhie de sunete trecea, timpul îşi juca dezacordul grăbit.
diftongii se striveau sub secunda tăcută marmură
ca apoi alţi diftongi să reapară mai gravi, mai deşi şi decisivi;
mai rebeli, fulgerare imitând.
şi niciun foşnet de meditaţii nu era pentru asta.
aşa că o sonorizare de curte tot accelera şi dezaccelera
dar toate apar în timp şi pier, toate-s trecătoare
de-om vrea, de n-om vrea.

eu împingeam mari bolovani de absolute
de lăsam dâră consistentă prin aria şcolii.
prin inecuaţii dădeam de încrucişarea zâmbetului ei
dar asta e o poveste, alta.
de exponenţiala fericirii nici nu vorbesc
mi-e era neagră teamă şi atunci

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de iulie

e o ploaie de vreme, o ploaie de absurd.
un cer plin de ifose în prelungiri cenuşii...
plouă monstruos, plouă din spart de infinit -
parcă se decongelează bucăţi de zenit.

prin oraş mirosuri de smulse crengi
şi sfere fugărite de furtuni nedoborâte.
ciudat e şi mirosul lung de apă zburată
pe lângă tălpi de arbori-n ţărână torturată.

pe la colţuri grămezi de lichid neaciuat.
în biserici se ascund fantome speriate
ghetele au devenit demult mirate bărci
prin neîmblânzita apă despicată lănci.

de sus e o cădere rece, e fără scăpare,
geometrii ude, geometrii răcind oriunde.
replânge cerul reaşezat peste umerii moi
şi peste învelişurile tremurândelor odăi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!