Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Sigmund Freud

Lista completă, pagina 106

Aceia care aud pentru prima oară vorbindu-se despre uitare ca mijloc de apărare contra amintirilor penibile, rareori pierd prilejul de a formula obiecția că, potrivit propriei lor experiențe, mai degrabă amintirile penibile se șterg cu greu, revenind pururea, orice am face să le înăbușim, torturându-vă fără încetare, cum este cazul, de pildă, cu amintirea unor ofense și umiliri. Faptul este exact, dar obiecția nu rezistă. Ne interesează să nu pierdem din vedere faptul că viața psihică este un câmp de bătălie și o arenă unde se înfruntă tendințe opuse sau, ca să vorbim într-un limbaj mai puțin dinamic, că ea se compune din contradicții și din cupluri antinomice. Dovedind existența unor tendințe determinatoare, nu dovedim prin aceasta absența unei alte tendințe care acționează într-un sens contrar. Există loc și pentru una și pentru cealaltă. Problema e numai să cunoaștem raporturile care se stabilesc între termenii opuși, acțiunile care emană atât de la una, cât și de la cealaltă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.

Iată în ce fel se produce refularea sub influența angoasei: eul observă că satisfacerea unei noi cerințe instinctuale evocă una dintre situațiile periculoase a cărei amintire a păstrat-o. Îi este deci necesar să reprime, să înăbușe, să anihileze această investire impulsională. Eul reușește acest lucru foarte bine când este puternic. Dar în caz de refulare, această impulsiune aparține încă sinelui, iar eul, conștient de propria sa slăbiciune, folosește atunci o tehnică identică în fond celei utilizate de gândirea normală. Gândirea este o metodă de încercare practică, cu ajutorul unor mici cantități de energie; ea amintește de procedeul unui general care, înainte de a da trupelor sale comanda "înainte", mută pe hartă mici figurine. Eul devansează deci satisfacția acordată impulsiunii instinctuale neliniștitoare și permite sentimentelor de neplăcere să reapară de la începutul situației periculoase temute. Astfel se declanșează automatismul principiului plăcere-neplăcere, care realizează apoi refularea impulsului instinctual periculos.

Sigmund Freud în Angoasa și viața instinctuală
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aproape în toate cazurile în care cineva spune contrariul a ceea ce intenționa să spună, intenția perturbatoare exprimă o opoziție față de intenția tulburată, iar actul ratat reprezintă conflictul între aceste două tendințe inconciliabile. "Declar deschisă ședința, dar aș prefera s-o închid", acesta este lapsusul comis de un președinte. Un ziar politic, acuzat de corupție, se apără într-un articol care trebuia să culmineze în cuvintele: "Cititorii noștri ne sunt martori că întotdeauna am apărat binele general în modul cel mai dezinteresat." Dar redactorul însărcinat să redacteze această apărare scrie "în modul cel mai interesat". După părerea mea, expresia exprimă gândul său intim: "Sunt obligat să scriu că e albă, dar eu știu sigur că e neagră." Un deputat care își propune să declare că trebuie spus împăratului adevărul fără menajamente ("rückhaltlos") percepe deodată o voce interioară care îl pune în gardă în pofida îndrăznelii sale și îl face să comită un lapsus în care cuvintele "fără menajamente" ("rückhaltlos") sunt înlocuite prin cuvintele "îndoindu-ne spinarea" ("rückgratlos").

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca și celelalte erori, confuzia este adesea utilizată în realizarea de dorințe care ar trebui refuzate. Intenția își pune atunci masca unei întâmplări fericite. Unul din prietenii mei, de exemplu, care ia trenul ca să facă, în împrejurimile orașului, o vizită la care nu prea ține, în stația de legătură se înșală asupra trenului și îl ia pe acela care se întoarce în oraș. Sau se întâmplă că, dorind în cursul unei călătorii să faci, într-o stație intermediară, o oprire incompatibilă cu anumite obligații, pierzi ca din întâmplare trenul de legătură, ceea ce în final îți permite să-ți oferi oprirea pe care o doreai. Vă mai pot cita cazul unuia dintre bolnavii mei căruia îi interzisesem s-o cheme pe amanta sa la telefon și care, ori de câte ori voia să-mi telefoneze, forma "din greșeală", "mintal", un număr eronat care era chiar acela al amantei sale. Iată, în sfârșit, un fapt de observație referitor la o confuzie, pe care ni-l raportează un inginer, observație elegantă și de o importanță practică considerabilă prin aceea că ne face să vedem pe concret preliminariile cu privire la deteriorările aduse unui obiect.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi s-a întâmplat să nu pot reproduce numele inofensivului oraș morav Bisenz și analiza a dovedit că nu era nicidecum vorba de o atitudine ostilă din parte-mi față de acest oraș, ci că amnezia ținea mai degrabă de asemănarea care există între numele său și acela al palatului Bisenzi din Orvieto (oraș italian situat cam la jumătatea distanței dintre Roma și Florența), unde odinioară am petrecut multe zile plăcute. Ne găsim aici pentru prima oară în prezența unui principiu care, din punct de vederea al motivației tendinței care favorizează uitarea de nume, ni se va dezvălui mai târziu ca îndplinind un rol preponderent în determinarea de simptome nevrotice: este vorba, între altele, de refuzul memoriei de a evoca ceva asociat cu senzații penibile legate de unele amintiri a căror evocare ar fi de natură să producă aceste senzații. În această tendință de ocolire a neplăcerii pe care le pot pricinui amintirile sau alte acte psihice, în această fugă psihică din fața a tot ce este penibil trebuie să vedem ultima rațiune eficientă, nu numai a uitării de nume, ci și a multor alte acte ratate, cum sunt neglijențele, erorile etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierderea și imposibilitatea de a găsi obiectele puse la păstrare interesează în mod deosebit, din cauza multiciplității de interpretări de care sunt susceptibile aceste două acte ratate și a diversității tendințelor la care se supun ele. Ceea ce este comun tuturor acestor cazuri este voința de a pierde; ceea ce diferă de la un caz la altul este motivul și scopul pierderii. Pierdem un obiect atunci când e uzat, când avem intenția să-l înlocuim cu altul mai bun, când a încetat să să ne mai placă, când îl deținem de la o persoană cu care am încetat de a fi în bune relații sau când a fost achiziționat în împrejurări la care nu mai vrem să ne gândim. Faptul de a lăsa să cadă, să se deterioreze sau să se spargă un obiect poate servi acelorași scopuri. Experiența vieții sociale arată că copiii nedoiți și născuți în afara căsătoriei sunt mult mai fragile decât recunoscuți ca legitimi. Acest rezultat nu este urmarea tehnicii grosiere a făcătoarelor de avorturi, ci se explică printr-o oarecare neglijență în îngrijirile date acestor copii. S-ar putea ca îngrijirea obiectelor să aibă aceeași explicație ca și aceea a îngrijirii copiilor.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Există multe alte fenomene care se apropie de actele ratate, dar cărora această denumire nu li se potrivește; le numim acte accidentale sau simptomatice. Ele au de asemenea caracteristicile unui act nemotivat, insignifiant, lipsit de impotanță și mai ales superfluu. Dar ceea ce le deosebește de actele ratate propriu-zise este absența unei intenții contrare și perturbatoare venind să contrazică o intenție primară. Ele se confundă, pe de altă parte, cu gesturile și mișcările care servesc drept expresie emoțiilor. Fac parte din această categorie de acte ratate toate manipulările, în aparență fără scop, pe care le executăm, ca și cum ne-am juca, cu veșmintele noastre, cu vreo parte a corpului nostru, cu obiectele care ne stau la îndemână; melodiile pe care le fredonăm aparțin aceleiași categorii de acte, caracterizate în general de faptul că le suspendăm, tot așa cum le-am declanșat, fără motive aparente. Ori eu nu ezit să afirm că toate aceste fenomene sunt semnificative și pot fi interpretate în același fel ca toate actele ratate, că ele constituie mici semne revelatoare ale altor procese psihice în deplinul înțeles al cuvântului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi admite că singura deosebire care există între cele trei grupe ale actelor ratate constă în gradul de refulare a intenției perturbatoare. În prima grupă, această intenție există și este sesizată de persoana care vorbește, înainte de manifestarea sa; tocmai atunci se produce refularea pentru care intenția perturbatoare se răzbună prin lapsus. În a doua grupă refularea este mai accentuată și intenția nu este sesizată înainte de începerea discursului. Ceea ce este uimitor, este faptul că această refulare, destul de profundă, nu împiedică intenția perturbatoare să participe la producerea lapsusului. Situația aceasta facilitează considerabil explicarea a ceea ce se petrece în a treia grupă. Voi admite că putem sesiza în actul ratat manifestarea unei tendințe refulate de multă vreme, în așa fel încât persoana care vorbește nu-și mai dă seama câtuși de puțin de ea și este foarte sinceră negându-i existența. Dar chiar lăsând de-o parte problema referitoare la a treia grupă, se ajunge la concluzia care decurge din examinarea celolalte cazuri, anume că refularea intenției de a exprima ceva constituie condiția indispensabilă pentru apariția unui lapsus.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Care sunt intențiile care se manifestă de o manieră atât de ieșită din comun și vin să le tulbure pe celelalte? Evident, este vorba despre intenții foarte diferite, dar cărora vrem să le desprindem caracteristicile comune. Dacă examinăm sub acest raport o serie de exemple, acestea se lasă lesne orânduite în trei grupe. Din prima grupă fac parte cazurile în care tendința perturbatoare este cunoscută de cel care vorbește și în plus, i s-a dezvăluit acestuia înainte de lapsus. A doua grupă cuprinde cazurile în care persoana care vorbește, cu toate că recunoaște în tendința perturbatoare o tendință care îi aparține, nu știe că această tendință era activă în propria sa ființă înainte de lapsus. Ea admite deci interpretarea dată lapsusului, dar nu poate să nu se arate într-o anumită măsură mirată. Exemple referitoare la această atitudine ne sunt poate mai ușor furnizate de alte acte ratate decât de lapsusuri. A treia grupă cuprinde cazuri în care persoana interesată respinge energic interpretarea care i se sugerează: nu se mulțumește numai cu negarea existenței intenției perturbatoare înainte de lapsus, dar ea afirmă că această intenție îi este absolut străină.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un bărbat încă tânăr îmi povestește: «Acum câțiva ani, în menajul meu au intervenit neînțelegeri. Găseam că soția mea era prea rece și trăiam unul lângă altul lipsiți de tandrețe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calitățile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând că mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulțumit pentru "atenție" și i-am făgăduit să citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuși. După vreo șase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult și care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soția mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soția mea de a-și dezvălui cele mai bune calități ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soția mea și plin de recunoștință față de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenție definită, dar cu o siguranță de somnambul, un anumit sertar și primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 107 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Sigmund Freud, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Sigmund Freud

Sigismund Schlomo Freud
Sigmund Freud
medic neuropsihiatru austriac, fondator al psihanalizei

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Subiecte de interes

Votează Sigmund Freud

Dacă îți plac cele spuse de Sigmund Freud, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!