Lista completă, pagina 10
Poetului și epigramistului Mircea Ursei Breznicescu, la cartea "Mozaic epigramatic"
Citesc ades măiastra-ți carte,
Cu versuri pline de mister;
Un somn adânc mă poartă-n noapte,
Am renunțat la... somnifer!
epigramă de Ștefan Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lovituri sub centură
Treimea de apus a vieții
Mărește cutele tristeții:
La cuibul lor se duc urmașii,
O pensie îți dau slujbașii,
Ursita-l ia pe unu-n cer...
Un chin a mai rămas stingher!
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ștefan Marinescu despre viață
Împrejurul ființei omenești, dar și al animalelor și plantelor, energia îmbracă aspecte diferite. Această vecinătate a energiei cosmice formează un înveliș, în care este cuprins corpul, numit "aură".
Ștefan Marinescu în Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare om își poate simți singur această zestre făcând o simplă experiență: frecând palmele una de alta, ținându-și-le apoi apropiate la câțiva centimetri, în această poziție, va simți "unde calde", care circulă între mâini.
Ștefan Marinescu în Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea dintâi
Iubirea-ncepe ca un joc
Când toți hormonii dau în foc;
Un diamant într-o privire
Poate fi zâmbet sau jertfire,
Magnet în două ființe, pure
Să-i fericească sau să-ndure.
Turnată-n plasmă ireală,
Imaginea ei virtuală
De-o veșnicie e cântată
Și nu se uită niciodată!
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aura este cunoscută din cele mai vechi timpuri prin descrierea ei de către clarvăzători sau prin "pipăirea" ei de către persoanele senzitive. Ea se poate întinde de la câțiva centimetri până la un metru sau chiar mai mult. Oamenii fiind unicat pe planetă, aura lor diferă de la individ la individ, variind ca dimensiune și culoare.
Ștefan Marinescu în Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blagoveștenie
Veni un înger să vestească
Alegerea Dumnezeiască
Să fie mamă celui care,
Prin jertfă să ne dea iertare.
La sărbătoarea de vestire
Începe cucul o zidire:
Să-și facă cuib pentru clocit,
"Cine-o mai fi acest vestit?!"
Rămase-n veacuri moștenire
Păcatul lui spre ispășire:
Ursit să n-aibă cuibul lui
Nici dragostea urmașului,
Fără să-i dea o sărutare
Nici să-l învețe cum să zboare.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ștefan Marinescu despre timp
Corp astral
Ca sfinții pe catapeteasmă
Cu fruntea aureolată
E frunza, floarea cea mireasmă
De aură înconjurată
Chiar bietelor viețuitoare,
O libelulă sau o floare,
De li se rupe o sepală,
O aripă sau o petală,
Conturul lor fin, dantelat
Rămâne nemodificat.
Făptura noastră gânditoare
Neânțeleasă de oricare,
Cu trup și suflet sfârtecat
De violență, de păcat,
În aura ei colorată
Așteaptă dreapta judecată.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa științei
Trudită minte-a omului
Dintr-o poruncă-a cerului
Făcu lumină-n orice casă
Și pâine aburind pe masă.
Dorința lui de înălțare
Croi spre stele o cărare
Cu gândul veșnic chinuit
De universul nesfârșit...
Nave de-argint, din alte astre
Veniră-n cerul lumii noastre,
Se coborâră pe ogoare,
Ființe ca noi, tot gânditoare.
Veniți din altă galaxie
Supuși la marea-mpărăție,
Plămadă sfântă sub alt soare
Tot după chip și-asemănare.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maraton în univers
Când tristețea te inundă
schimbă-ți ambianța-n undă
mergi întins, netemător
în corpul veșnic vibrator.
De ai în intelect un nod
să fugi încrezător în cord;
fugar prin inimă și gând
te mută-n suflet alergând.
Tristețea fiind pe urma ta
în spirit te mai poți muta;
prin meditație, prin rugă
ești neatins, scăpat de fugă.
Cum vălul negru se destramă
cerul de-argint te fascinează
tu fluturând dintr-o maramă
trăind triumful, defilează.
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ștefan Marinescu, adresa este: