Lista completă, pagina 23
Ce e omul pe pământ
Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, și nici sfârșit.
Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Și când vin zorile moare?
Omul, cine e el?
O ființă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.
Dar face cum vrea el,
Și bine, și rău!
Căci așa a fost și va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu
poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Eminescu
Eminescu a fost, este, și o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit și nici nu va muri,
El a iubit, iubește și va mai iubi.
Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.
El a scris neîncetat
Și niciodată nu a regretat,
Și a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.
El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Și a cântat moartea și dragostea în poezie,
El a scris cu suflet și armonie,
Eminescu a fost, este, și o să mai fie.
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce ne-nconjoară în principiu e o iluzie, în afară de viață și de moarte.
aforism de Vladimir Potlog (18 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Luna
Pe cer răsare luna
Și sufletul mi-i împăcat
Căci în viața mea ești doar una,
Cu chip frumos și păr bogat!
Ești ca luceafărul care răsare nopți dea rândul,
Care îmi luminează sufletul și găndul,
Gândul care zboară pe aripi de vânt,
Să-ți spună un cuvânt:
Că te iubesc de la Lună până la Pământ.
poezie de Vladimir Potlog (15 septembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două mere
Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roșii și frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înflorește într-o glastră.
Mă uit la ele cu mare bucurie
Și vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Și cu ele toamna cea frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou început
Plânge cerul și pământul,
Soarele nu mai luminează,
Nu mai bate vântul
Cel cald de la amiază!
Oamenii sunt orbi
Și merg pe drumul fără de întoarcere,
Chiar dacă vor să facă ceva,
Nimic nu mai pot face!
Căci lumea asta moare
Și alta-n locul ei să va naște,
Ca Hristos în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (27 aprilie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă primăvară
A venit din nou toamna la noi în țară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.
E frig, e întuneric și burează.
Oamenii dorm și vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în țară.
poezie de Vladimir Potlog (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uită-te, iubito
Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.
Căci trupul tău rece, parcă de gheață,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viață.
Inima mea în două se frânge,
Și ca un nebun îmi mușc
Buzele până la sânge...
Și mă-ntreb de ce oare mai ninge.
poezie de Vladimir Potlog din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natura este mama poeziei.
aforism de Vladimir Potlog (5 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele nu mor niciodată.
Vladimir Potlog (23 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vladimir Potlog, adresa este:
