Lista completă, pagina 43
* * *
nu știu cum de iubești
urma ștearsă de ultima ploaie
căzută pe gura fântânii
dependentă de iarbă
nu știu cum poți să iubești
gura arsă a femeii cu o mie de fețe
dragul meu
bat nopți cu ninsori viscolite
lângă poarta rămasă deschisă mereu
dragul meu
chiar nu mi-e foame de vreun adevăr
îmi este doar sete de absolut
și timpul rămas joc de puzzle
transformă-l tu în lacrima ce cade
secundă-n cadranul din cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi se întâmplă
să fac sacrificii
în numele răului consumat
fără a ști nimic
despre binele nefăcut
alteori îmi pare a fi inutil
gestul făcut din neștiință
în trup de mesteacăn sacrificat
de ce
pun flori albe între coperți
de cărți nescrise
și tac
sacrificând totul
viața mea
chiar plânsul tău
în numele unei idei confuze
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am cosit iarba înaltă
între plâns și sărut
cu dinții ruginiți ai coasei
uitată în beci
am așezat masa
sub vița de vie întinsă
pe trupuri de mesteceni
poarta mi-a fost decalog
ștergarul alb cunună
flutură-n ușa deschisă
între noi se preling anotimpuri
căprioara cu puiul
traversează în grabă
bucata de cer rămasă stingheră
eu te aștept lângă tâmpla promisă
vino cât încă mai plouă cu dor pe pământ
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dimineața devreme
își luă harponul
mandolina
barca plină cu vise
și plecă
să caute monstrul
cerul era ca la Înviere
lumini cu gust de feștilă dansau
pe pânza subțire a apei
și din senin se iscă o furtună
dinspre țărm veniră constant
trei sfere de foc
marea mugea în larg
ca o fecioară despletită
de alge și adânc
pescarul își puse mandolina
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubirea în sine
și-a depășit prerogativele
de noapte a minții
stau la o masă rotundă
cu lupul flămând
avid de lumină
pe scaunul rămas
imperfect
pe două picioare
cu dintele cariat
ce molfăie ultima cină
fără să știe când
unde
de ce
lupii urlă spre lună
rămân
iubire ce-ți port îmbrăcată
în strai de pământ
și tânguire de bot
atins de zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul sălbatic și eu
rămas-am singuri
în primăvara tulbure
trezită greu
din ceasul lăcrimând
eternizate stele
el
își pune zăbala pe suflet
să nu plângă
eu hoinăresc
fără o țintă precisă
prin rouă de drum
habar nu am
când ne ajunge dorul
el zburdă prin crânguri
eu simt fuiorul îndoielii
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carantină
m-au prins la granița
dintre lanuri, cu îndoieli
de fum mi-au țintuit trupul
pe cel mai înalt zid văzut
vreodată de vreun ochi alb
în marile spărturi de grâu
iar sufletu-mi l-au biciuit
cu flori de cimbru
atât de mult l-au schingiuit
pân-a "cedat" și-a zis
luați-mi trupul
eu pot să zbor cu mult mai sus
decât umila coajă de fum
spulberată de ape și vânt
loc pe care-l numiți carantină
în lumea voastră tristă și rece
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
E un miraj iubite
nimic nu e palpabil
- sărutul, umbra, floarea -
căci nu există timp
nici moarte-n contopire
tu și eu
renaștem și trăim în alte
emisfere, de mii de ori.
E un miraj iubite
căci nu există spațiu
când zarea mării-ți pare
un infinit obstacol.
Am să te-aștept
în lumea dintre lumi
cu un buchet de flori albastre.
Atunci vei ști
că suntem mici lumini
din Lumina Divină
și fi-vom împreună
cât Universul va trăi.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar dacă sunt
sunt doar o călătoare
ce vede un pic mai departe
tributul iernii sub cerul de lapte
și sufletul alunecând în dungă
printre mesteceni albi
sunt doar o copilandră
în strâmba lume-a vântului ce uită
că legea e grăunte și virtute
chiar dacă urma i se șterge
printre păduri din ce în ce mai rare
rămâne patima și visul
de-a îndrepta tot ce e strâmb
în lumea asta ca o lumânare
rămân ce sunt, și cred
în saltul suprem
spre nemurire
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
îi expirase cardul
de nevoi personale
nicăieri nu găsea credit
nu își dorea mare lucru
nici genți vuitton
nici măcar o curea de la gucci
prefera niște opinci
din piele de porc
ce i-ar fi oblojit rana din tălpi
o traistă din păr de cal
pe care s-o poarte cumva
pe inimă și șold
o frânghie își dorea
țesută din bucata de cer
și setea pietrelor
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Iliescu, adresa este:
