Lista completă, pagina 42
Rotund
când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaș
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămașă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
și lumini
povestea ce sună absurd
în clopotnița vechiului sat bântuit
de ochi de felină
ghețuri ce dorm
la fel de rotund
fragil și crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă poți
dansează cu mine
până la capăt
chiar de fața-mi va fi
câmpul brăzdat
de șrapnele
iar brațele crengi
doar cioturi vinete și reci
pe scena libertății promise
dansează cu mine
aproape
la cumpăna simțurilor
dincolo de zăpezi
flori născute din vânt
muguri de piatră
fii partenerul meu de dans
acum și atunci
când nu voi mai ști cine sunt
să duci dansul nostru
cu mult mai departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sufocat de cordon
puiul de om zâmbea
ca un adult
n-a obținut scor agpar
la naștere
preoții timpului
nu i-au dat nicio șansă
de-a fi
copilul sărac
al unei lumi sărăcite
de marile virtuți
el
singur a rupt cu dinții
giulgiul
a sângerat pe cruce
pentru ei
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
iubesc acest cântec și dans
uitat de toate nălucile mele
în cerul ca o fereastră albastră
pe care dansează și mor epuizați
de propria
îngusta lor viață
acei pe care-i iubim și uităm
sunt doar o umbră și eu
chircită în geamul ce tremură
și se sparge când sună refrenul
cântat din marea lumină
în care credeam
pentru mine
rămas-au doar cioburi de vise
pe un text compus și cântat
de acele năluci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
nu-mi lăsa moștenire
tot ce n-am avut și avem
într-un anume moment
sunt fragilă ca un munte de sare
ca o mare fără de țărm
un vis uitat în alt somn
zăpadă neninsă în lanul de grâu
ca o apă ce curge în amonte
nefiresc și totuși își caută albia
nu mă lăsa să mor în noaptea asta
când perseidele sărută timpul
ce se stinge lângă noi
rămâne o iluzie și-un semn
crestat adânc de dumnezeu
în inima pădurii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
o lume fără de oameni
cu nume de flori
o lume fără de flori
fără credinta in verde
este o lume
a celor care urăsc
primii ghiocei
o lume absurdă și rece
eu cred în cântul
care se aude mai greu
"cânt de parcă
nu m-aș fi oprit niciodată"
gândi lebăda albă
și totul în jur înverzi
într-o singură clipă
iar Cerul își deschise porțile
pentru cei mulți
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În viața fiecărui om există o zi
specială în an. Anul acesta a fost
pentru mine, din nou, altfel.
Am suferit un accident banal,
piciorul drept este în gips.
Mă deplasez greu de ici până dincolo,
nu mă plâng pentru că am alături niște
copii minunați, familia mea,
și pe voi, prietenii mei virtuali.
Vă mulțumesc pentru tot, mi-ați umplut ziua
cu mesajele voastre.
Vă iubesc, și vă doresc tot binele din lume!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercul marin
teamă sau milă
la șaizeci de grade
salinitate
primul meu rol
a fost căderea
între far și sextant
cu un scop definit
ca să-nțeleg
ultimul act
jucat aproape de final
prăbușirea
în altfel de durere
pe drumuri clădite
în trupuri de scoici mamut
aplaudă azi
prestația mea
cum a fost
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ama
nu te-am văzut niciodată
sărutând vântul,
sarea din munți,
nici bobul de rouă
căzut pe frunza plăpândă,
ești cu mult mai profundă
decât hăul din ape
liberă, fericită, singură
și trebuia să-ți dau un nume
să mă recunoști,
să mă auzi când te strig
cu glasul pierit
în gâtul lebedei negre
te-am chemat
ca pe o ultimă povară,
indecisa mea primăvară
te-am numit ama,
drum fără de drum,
pădure fără copaci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ploua peste noi
cu stropi de plumb și cimbru
ne-mbratisam ca prima oară
tu îmi spuneai
ești cea mai frumoasă
dintre toate minunile lumii
și mă strângeai lângă inima ta
născută bolnavă
cu clești de foc
se zvârcoleau anotimpuri în noi
iubeam și uram nefirescul ce ne lega
cum leagă vița de vie de arac
iluzia strugurelui copt prea devreme
intr-o toamnă aleasă să fie
mustul ce fierbe în olul de plumb
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Iliescu, adresa este:
