Lista completă, pagina 41
* * *
a mai rămas o stâncă
în larg
unde pescărușii se duc
să își facă siesta
pe singura piatră ce arde
eu nu iubesc pescărușii
ți-am spus de o mie de ori
cu guri închise în estuare
ți-am zis
cu valul de foc în reflux
ți-am spus că nu iubesc
pescărușii
nici aerul dintre aripile lor insalubre
ce zboară pervers
deasupra cerului oglindit
în coama stâncii rămase
mă tot repet
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
aproape că mor
deși
nu știu cum e să mor
de-atâta frumusețe
îți spun ție
stâncă rămasă
ce îmi veghezi somnul
ție îți spun
ca și cum am fi
două bune prietene
una cu gâtul prea lung
ce visează în ape adânci
și eu
o altfel de ființă
cu gâtul retezat de eșafod
în adâncuri de sare și cimbru
din cer
ție îți spun
piatră
eu n-o să mor niciodată
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
omul acesta este înalt și alb
ca un mesteacan obosit
de lungile clemente
abia de vad de unde a venit
sa-mi fie frunte
frunza
in iarna ce se-apropie subtil
cu umbre fade si miros salciu
de gheata ce se sparge si disipa
lumina-n aurori
e omul meu venit de nicaieri
o doamne
cat suflet poti sa pui
peste ghetari
paduri
și tot ce-a mai rămas
înalt și alb în omul ăsta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp cu talie-naltă
privește cum ninge
cu muguri de pini
pe genele noastre fântâni
întoarse ca niște ciuturi
din care să bem
apa curată a cerului
și mi-e dor
de dorul care stă aplecat
pe moartea atâtor păduri
scântei în ceață
zbor dus spre aurore
cum n-am mai văzut
în cercul nostru de lumini fragile
pe lungul drum al dorului
te uită cum ninge
înainte și mai departe
o altă primăvară
iubite
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impar
îngerul meu juca la ruletă
tot ce agoniseam cu greu
în ziua de coasă
eu adunam fluturi verzi
el cosea iarba albastră
inechitate, i-am spus
dacă vrei, eu sunt tu
tu poți mai mult decât mine
adună frumusețea ce piere
vezi cum pui laolaltă
pe rânduri matematic alese
aripa ta, sufletul meu
mie să-mi lași o brazdă de cer
un pic mai searbăd
decât o plăpândă speranță
de număr impar
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din minimă decență
moartea nu intră
niciodată pe ușă
se insinuează discret
în lemnul ferestrei născut
din alte unghiuri
păduri îngenunchiate
și colonii de cari abandonate
în lungi nopți ce îngroașă
oasele celor ce au uitat visul
sfios ca o poveste
din minimă decență
un alt început rotitor
se lasă ca pâcla
peste cochilia ierbii
iar moartea rămâne mister
sub cerul ce fumegă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crisalida
cât de adâncă
și plină de molii
e noaptea
când eu îmbrățișez
un arbore
gândind că-mi iau seva
din rădăcinile lui
între noi latră
câinii zăpezii
și mușcă profund
din prima sclipire a lunii
peste un timp înghețat
eu mă leg de același copac
și visez cu mult mai departe
tu dormi cu ochii deschiși
într-un alt cer
sicriu-crisalidă
nepăsător
la toate durerile lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi-aș fi dorit să scriu
epocal despre tine și noi
un poem cu alte cuvinte
multe cuvinte neînțelese
de noi, cu atât mai mult
de cei ce trăiesc și sunt
minunea piramidelor
sufletul meu zboară
ca sufletul tău eliberat
de frontiere fără de hades
ape limpezi, cristale de sare
lăsate de praful cometelor
în noaptea cea neagră
dragul meu
sufletul nostru se-agață
de-o stea ce e și nu e
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să merg
în lumea noastră
cinismul capătă valențe
de competiție acerbă
nu ești cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aș fi dorit
să fii nu ești
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin și-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte și alte dureri
în viața asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fericită
sunt fericită
pentru că încă mai sunt
pentru că tu îmi spui o poveste
în care mai cred
sunt fericită pentru inima mea obosită
ce cântă cu inima ta
într-un tandem neștiut
de cei ce aplaudă la scenă deschisă
saltul mortal fără de plasă
al felinelor supuse voințelor noastre
sunt fericită pentru că ești
pentru că sunt un cumul
al placentelor ce ne omoară
în singura poveste pe care o știm
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Iliescu, adresa este:
