Lista completă, pagina 40
* * *
dacă ai avea
o bucată de timp
la îndemână
să poți privi
mai jos de stele
ai ști
câți munți de sare
poartă în ele
aceste lacrime ofrandă
mângâiate de zei
mi-ai săruta ochii de algă
în zgomotul ploii
ce reverberează căderea
suișul pe un pământ străin
de toate durerile lumii
ai ști despre mine că sunt
ultima poveste a sării
din bobul de nisip
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facerea
Eram atât de trist și atât de fericit
încît strîngîndu-te în brațe
tot timpul îmi părea
că am cătuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis;
- Ce-mi dai ca să le tai?
- Nu-ți dau nimic, i-am zis,
nu vreau să mi se taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetuum de speța a treia
totul se schimbă
nimic nu rămâne ca ieri
intr-un alt secol
unul își pune pe chip
masca de lup
și urlă-n zăpadă
ca nimeni să-l vadă
să-l stie tăgadă
emoții de fiară
altul scutură norii
peste ape din munti
și plânge cu tot universul
ce naște o zi
când cel cu față de lup
își dă jos masca
și zâmbește aproape uman
unicului cer știut
o lacrimă de om
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
înainte de a pleca
în lumină
lasă un semn aici
așa cum ai scrijeli
scoarța unui mesteacăn
o amintire despre mine și noi
nu pentru că ți-ar fi sete
de apele întoarse
nici foame de alb
nici dor de luna plină
ce se așează discret
pe ochiul crud al mieilor
este cu mult prea frig
pentru timpul acesta
mieii se urcă unii pe alții
în căutarea laptelui
și mor sufocați
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.* * *
nu mai am mult
până la mine acasă
doi munți de sare
și-un văzduh
mai am de străbătut
cu tălpile goale
bocancii i-am pierdut
demult
în tranșee
nisip
durere
câmpuri cu maci ofiliți
pe marginea retinei
bobului de grâu
nu mai am mult
ca să ajung oricum
acolo
unde m-așteaptă
suave flori de lut
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărind peste timp
să nu-ți faci bagajul
în pripă
știu
ești obosit de propriul tău
timp
de genunchiul ce ține apăsat
triunghiulara morții
ca un blestem
viața răzbate
în corole de flori
să nu-ți faci bagajul
când nimeni nu spune
nimic
evită obstacolul
o băltoacă de sânge
peste care poți trece
sărind peste timp
cum ciutele își cheamă
spre seară
în cântul lor disperat
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilema soldatului
femeia lui era frumoasă
ca un final de luptă
fără învinși, învingători
fără drapele trase
pe cranii de cai
fantasma lui purta pantofi
cu tocuri verzi, înalte
cât arborii sequoia
și-un șal alb
pe umerii-i timizi
de înger fără aripi
neprigonite uitări
cădeau peste ea
și-n frunte de mesteceni
sfâșiați de un dor ancestral
iubita lui era dilema
chiar îngerul din el
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să nu fugi atât de departe
De cele ce sunt și pot să-nțeleg
Cu mintea mea ascunsă
În pliul negru al lunii.
Să nu fugi!
Știi cât de tare mă doare dorul de noi?
Și dac-ar fi să trăiesc alte o mie de vieți
În unicul tablou al lumii,
Știi ce-aș alege?
Să fiu dincolo de trăiri și cuvinte
Refugiul în doi.
Să nu pleci acum,
Când tare de tot mă doare lumina.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu știu dacă știi
Ce înseamnă
Spațiul rotund
Unde stelele dorm
Cu tâmpla prelinsă
Între doi munți
Unul de sare și altul de cenușă
Pe cerul ce stă să izbucnească
Nu știu dacă știi
Cât de grasă e iarba crescută
Din stânci
Privirea arborilor seci
Nu stiu dacă-o vezi
Despre suflet si altele
Nu îndrăznesc să spun
Mă fac ghemotoc în spațiul rămas
Și adorm
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
destinul bate la ușă
din pietrele negre
sunt prinsă-n coarda viței-de-vie
ce înflorește a sărbătoare
nu pot să-i deschid lui
încerc să-ndrept raza luminii
pe strâmba cale a legii
venită din genuni
pentru povestea lumii
destinul bate insistent
ca iarba-n unduiri de vis
la ușa mea
când vânturile tac ponosite
la poarta dintre rai și iad
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Iliescu, adresa este:
