Lista completă, pagina 39
Hai să vorbim despre ceva
e noapte adâncă
stelele cad pe pământ
ți-aș spune că vreau
să bem o cafea verde
dacă timpul tău îți permite
mă-ntrebi
să bem ceva ce nu este
decât în mintea ta
ba da
eu îți răspund
mai presus de colții nisipului
este dorință
un strigăt rotund
ca un orologiu stricat
din care curge intermitent
durerea
da vreau să beau o cafea
acum și aici
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub același platan
te-astept aici
noapte de noapte
pe-aceeasi bancă
sub lacrima
aceluiași platan
ce ne-a surâs odată
din umbre mirosind a spaimă
povesti cu frunze verzi
mă vei gasi în bob de iarbă
de vei dori să afli despre mine
câte în lună și-n stele
mai pot să se întâmple
din cea mai grasă țărână
văzută vreodată de ochiul
din marea iubire a lumii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastra
dacă vrei să revii
mă găsești în locul acela
unde dorul învață
ce înseamnă târârea
pe pământ searbăd
și dacă tot vrei să revii
și să crezi în altă minune a lumii
scrijelește pe trupul unui mesteacăn
două cuvinte cu ochi de felină
chiar dacă ar fi să revii
și să îmi fii o primăvară încolțită-n crustă
gonește vântul ce tremură-n fereastră
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau liniște
bat clopote de-aramă
mă plimb între lumi
simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului
aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând
mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveștile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuți
parcă sunt eu sau nu
sub cioburi de vise
percep un vuiet de roșu aprins
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge ușor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l țineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminței ce nu știe
când va naște lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
și cade ucis de propria lui îndoială
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinătate
noaptea se insinuează
discret în casa asta ternă
ce și-a pierdut ochii
în laptele călduț al celei
mai apropiate constelații
mărginită și ea așa cum
totul are o limită între
o lume și alta
vecine încă te rog să decupăm
poarta în zidul ăsta lipsit
de adevăr culoare și sentimente
încă implor să fim lumină în noapte
să trăim veșnic în bună vecinătate
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În absența culorii
despre ce o să fie
voi scrie cândva
pe giulgiul gri
captiv și el
în frunza subțire
să fie-n oglindă
galop de potcoavă pierdută
în mirajul acelei lumini
cu mult mai adâncă
decât lumina lumânării
călăuză
pe lungul drum
cred c-am să pun cândva
pe pânză
poemul cailor sălbatici
sacrificați
de noaptea minții noastre
ireversibil
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul pietrei
din cer căzu
o stâncă în mare
se prăbuși chiar acum
în mii de lumini violete
cu picioare și tâmple
ochi înstelați
de cel mai crud verde
simțit vreodată
în cel mai negru străfund
ajunse și căzu
îi rămaseră doar niște lopeți
și-o inimă învăluită în alge
veni unul și zise
revendic ultima picătură de sânge
din trupul inert
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cât de departe e
ce mi-ai promis?
mi-e foame, mamă!
tu cântă, sapă
te uită-n jur de-a lungul și de-a latul
să vezi câți sunt ca noi și rabdă
mi-e sete, mamă!
am obosit de foamea ce mă roade
adânc, adânc
e o fântână mai încolo
de-al nouălea rând
să ai răbdare, sapă
sapă până când
pământul tot o să îl simți în gură
și nu uita să cânți
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorie selectivă
ți-am spus de o mie de ori
că apa are memorie selectivă
ca și vântul ce-mi bate în coastă
tăindu-mă cu foarfeci de ger
să știu că iarba spălată de cântec
e umbra frunzelor așezată simetric
pe negrul pământului ce respiră
galbenul boabelor coapte pe liniștea
noastră doamne adu-ți aminte
de păcatele noastre și fă să crească
din ele lanuri de flori fără memorie
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Iliescu, adresa este:
