Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Viorica Iliescu

Lista completă, pagina 33

* * *

până la capăt
mai este un drum
unde pot să ajung
și să-ți spun
ce nu ți-am spus niciodată

te iubesc, omul meu bun
pe tine te iubesc, și câinele
ce te-a mușcat de față
din prea multă iubire

mai am un capăt de drum
cu mult mai subțire
decât zaua din lanț
până ajung la tine

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

moartea e albă
ca un câmp blestemat
să fie în timp
doar pământ
din care vor răsări
cândva
viorele
ulcele frumos decorate
cu flori din lutul fierbinte
de asta nu înțeleg
semnificația
cocardelor negre
puse în piept
doar așa
în semn de protest
sau victorie
când totul se duce...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

e mare,
mult prea mare isteria
ce ne cuprinde
vrând - nevrând

tu
cel de la colțul străzii
chiar tu
acela care vinzi ziare
sufoci un zâmbet într-o mască

tu
închizi ghereta pleci
cu pas șovăitor
pe dunga umbrei tale
fără să știi încotro te îndrepți
și unde duci cu tine
cheia

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

plouă peste planetă
cum n-am mai văzut
de peste o mie de ani
cu lacrimi de sânge alb
ne plouă frigul din noi
de parcă ceru-și despică
sternul în multiplu de doi
între nori
luna mătură furioasă
cioburi de lacrimi și vise pierdute
în ploaia ce cade și curge
atât de târziu pentru noi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă...

dacă am locui
unul în inima celuilalt
așa cum astrele predestinau
am fi reflexii blânde
ale unui timp în care
sufletul ar deveni culoare
de un albastru pal
sau violet
eu n-aș pieri
cu fruntea îngropată-n
nimb de spini
iar tu
tu dragul meu
ai fi un pumn de sânge
aruncat
pe cerul alb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

mereu am o îndoială
așa
ca o urmă de zâmbet
pe față de clovn
când
vântul urlă prin crânguri
scrijelind piatra
eu strig
să vină cineva
să despartă stihia de om
omul de câinele vânt
să vină oarecine
gura de lup
stihia în sine
să îi despartă pe cei născuți
pentru a fi
lumini sau umbre

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

mi-e toamnă de noi
iubesc și urăsc acest
anotimp aproape incert
nici nu mai știu câtă umbră
de frunză am strâns
ca să-mi fie culcuș
în camera asta oarbă
mi-e frig și mi-e toamnă
de noaptea scăldării
în ghețuri ce dorm
și adorm toate ferestrele verii
în ruginiul uitării
mi-e teamă și dor

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

IQ

nu vreau să repet
să mă repet din cuibul
asta călduț ce-mi asigură totul
foamea febrilă
setea de o altă culoare

sunt ca o zi de duminică

am o mare stimă de oameni
și ferestre deschise

în venele mele
sângele meu alb curge
înspre izvoare din cer
ce nu știu a șopti
dorul lui Dumneze

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

inima mea este asemeni
inimii unui corb îmblânzit
într-o eternă iarnă
de un dresor aproape nebun
cum să poți pune suflet
în câteva pene rămase aici
și cum poți îmblânzi zborul
adevăraților îngeri
mărite dresor?
inima mea rămâne aici
lângă sufletul tău
în zborul pătrat al unui corb părăsit

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nașterea

pe umerii șarpelui
se sprijină păcatul
mărul se disipă în frunză
când Eva adoarme
cârtița duce
greul pământului
fragilitatea ierbii transcede
în seva copacilor
și Adam plânge
apăsătoare și dulce
rămâne privirea
șireată a vulpii
ce cară în spate o sferă
din care se nasc
oameni plăpânzi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 48 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Viorica Iliescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook