Lista completă, pagina 28
* * *
strada își pierde identitatea
în intersecții
semafoarele verzi
asigură hrana
câinilor singuri
uneori (semafoarele)
clipocesc un alt fel de roșu
eroii sunt prea grăbiți
să joace ultimul act
pe galben intermitent
șuieră vântul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
totul are un sens
până la urmă
de ce-aș cosi iarba
acum când știu că
mâine va crește la fel
de ce-aș mai aștepta
un ultim tren în gara
peste care ninge obidit
lumina albastră
la răscruce
pâlpâie intermitent
semafoarele
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înfloresc pietre
în fiecare dimineață
ea împletea din părul ei
și-o rază
unele drumuri
adormite-intre petale
altele tăvălite- n noroi
și se ruga mereu se ruga
să-i fie îngropate păcatele
într-un pământ ce simte
zădărnicia lanului de flori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ea își delimitează viața
atât de aproape de graniță
un verb se conjugă
de cealaltă parte a stâncii
verbul naște un pod
de pe care se aruncă sinucigașii
ea simte pământul din adânc
și face o declarație publică
sunt fericită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lilieci
cât de adânc
și plin de mister
e timpul scăldării
în bulboană
cărări se închid
pe lungul drum al sângelui
înfloresc stalactite
iar clipa îmi pare a fi
cu mult mai adâncă
decât noaptea răbdării
ce naște în peșteri
lilieci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger în derivă
Dacă vântul ar sta
nemișcat pe o piatră.
O, Doamne, câtă apă-ar țâșni
din frunți de păsări și de arbori!
El, îngerul meu trist
îmi mai zâmbi încă o dată
din colțul stâng al vântului
și părăsi fără suspin
o aripă-n ghețari.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ninge obidit
într-un anotimp
ce se pierde
în zăgazuri
nedeslușite
tăcuți
numărăm pașii rămași
spre drumul luminii
pierdem sensul mișcării
abisul sună insistent
la poarta uitată
de însuși dumnezeu
ninge amarnic și trist
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantome
auzi cum tremură
vântul în bălți
stuful cum plânge
tăvălit în nămol
ca un cântec
din lumi ce se nasc?
întoarce-ți fața spre mine
rătăcitoru-le din lumi dispărute
alte cărări nu sunt
nicicând nu vor fi
pe fața brăzdată a lunii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
trăiesc într-o lume
a frigului
peștii mor în ape sălcii
copacii adorm
sub cetini
ghețarii au obosit
să asculte
divina muzică
a zăpezii ce cade obsedant
peste pădurea în flăcări
și se desprind
unii de alții
pe albul impur
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape stângaci
uneori
pierd sensul cuvintelor
și mă înec
în propria mea baltă de sânge
știi ce-mi doresc
să îmbătrânesc frumos
în balta plină cu nuferi
singurul sens al vieții mele
în care cred și mă închin
la umbra unei troițe
născută din mâl
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Iliescu, adresa este:
