Lista completă, pagina 26
Undeva
cu frunți de humă topită
cresc mesteceni
ca niște copile ce fură sărutul
prima oară
în pădurea rară
văduvită de stele
ajung doruri năvalnice
purtând la gât
zăgazuri cosmice
undeva
atât de aproape de cer
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e ultimul spațiu si timp
când soarele adoarme
În raza ucigașă a Lunii
e ultima seara
când se revoltă lumina
și toate stelele plâng
Maria îmi este aproape
mamă și soră născătoare
de tot ce-am iubit si sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pași adormiți
obosiți de astenica stare
a mugurilor
prinși între soare și frig
târăsc ghete mari
în mers incert de copil
grăbit să treacă
peste mersul de-a bușelea
direct în zbor vertical
ghetele tatei
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
aproape înțelept
tristețea se plimbă
pe maluri de iluzii
în sfârșit de aprilie
ninge cu flori de salcâm
peste ajungerea searbădă
într-o lume fragilă
delicată și sumbră
ce reverberează mereu
înspre diguri de timp
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
dacă privirea ta
s-ar odihni preț de o clipă
în ochiul meu
am fi puntea ce leagă
însăși esența creației
între oglindă și linia
orizontului ce naște mereu
pânze și umbre
și am dormi veșnic
în armonie deplină
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între culori
femeia asta
s-a insinuat între noi
precum otrava
administrată în doze mici
bolnavilor cronici
ea nu are decență
morală
nici vârsta nu și-o asumă
femeia asta poartă culori
ce nu i se potrivesc
sigur ne vrea!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
ticăitul celebru
sentimentul bizar
mă încearcă
în singurul sens permis
ce știu eu despre îngeri
și lumi în care n-am fost
ce știu
de ce mă caut mereu
crezând că sunt
povestea sclipitoare
din golul vecin?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii
ai cele mai frumoase gene
în care mă pierd
ca într-un cub rubic
între două inexistențe
și-o mare ruptă de țărm
văd cei mai frumoși ochi galbeni
în care vreau să mor
fără vreun dor de zbor
câmpie a mea despletită...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu nu cunosc
o altfel de sete
decât burnița ce cade
când totul arde
scântei încrustate
în colbul luminii
eu îmi doresc să beau
din setea pietrelor
altă lumină
e vară sau iarnă
habar nu am
căci mă dezic de ispită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azil
casa în care trăiesc
este o temniță
din piatră zdrobită
ce albe ziduri
și câtă risipă de flori
în țipăt
sufletul meu moare încet
cu revarsatul zorilor
în apa tulburată de lună
inima mea în trupul acesta
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Viorica Iliescu, adresa este:
