Viorica Hagianu

Compasiune

În ultima vreme sunt penibilă
am transformat compasiunea
în milă
şi am suferit leziuni
la nivel celular
letale pentru unele ţesuturi mai
vulnerabile
noroc că n-am nevoie de ele
funcţionez şi aşa
incompletă.
Dacă am puterea de regenerare?
Habar nu am
vouă nu vă pasă
mie nici atât
dar am aşa o milă
pentru semenii mei
că o să încep să urmăresc
seminariile sectanţilor
şi şedinţele de terapie în grup
aşa sigur mă vindec de milă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa destinului

Nu cred în destin
nu mă interesează smiorcăielile
oamenilor superstiţioşi
sau planurile unui D-zeu fixist
eu i-am transformat destinul
în cenuşă.
D-zeul meu mă iubeşte
necondiţionat
şi are obligatoriu simţul umorului
că altfel nu rezonez cu El
nu mă regăsesc
în planurile Lui
doar sunt de capul meu
liberă
şi riscă să-şi piardă
creaţia
iar El în marea lui înţelepciune
nu-şi permite să fie ineficient
şi să piardă timpul
singura Lui constantă

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supernova

Moartea unei stele
supernova
ultima ei reprezentaţie
pe scena cosmică
explozia ei finală
extrem de luminoasă
umileşte soarele
răvăşeşte planetele
cu strigătul de raze gama
ucigătoare şi indiferente
eliberate
de atomii din miezul de fier
format din fuziunea nucleară
a elementelor.
Blestemaţii de atomi de fier
a căror fuziune nucleară
nu mai produce energie suficientă
nerecunoscătorii
pentru a menţine steaua
aşa că aceasta plesneşte violent

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut

Ne-am unit buzele
ne-am sincronizat respiraţiile
la liniştea întregului
uimit de unirea contrariilor
am ascultat inima noastră
cum explodează
în tăcere
ne decorporalizam
pluteam amândoi
într-un spaţiu atemporal.
Cine dracu zicea
că un sărut este preludiul
unei partide de sex?
Un pragmatic
ar spune unii
cei mai mulţi dintre muritori.
Câtă lipsă de imaginaţie
au unii oameni
şi-au unit aripile
sau le-au pierdut

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrada se ridică grăbită de pe canapea şi părăseşte foişorul. În acel moment sesizează prezenţa lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoţea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu şapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaştri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o maşinărie de luptă, lângă el se simte în siguranţă. Bărbatul îşi face apariţia, parcă răsărise din pământ. O însoţeşte tăcut.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În apropiere, prin fereastra laboratorului se vedeau tufişuri bogate precum Philadelphus, iasomia cea parfumată, Tecoma radicans, o liană arbustivă superbă, numită popular trâmbiţă sau luleaua turcului, datorită florilor tubulare portocalii-roşiatice. În depărtare se profilau pe linia orizontului câteva exemplare de Wisteria sinensis, salcâmul japonez sau glicina, un arbust căţărător cu flori atrăgătoare, ca un ciorchine de strugure, de un albastru intens, ale căror frunze şi flori sunt toxice, ingerate puteau produce moartea.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animale marine

Sunt îndrăgostită fără speranţă
de animalele marine
culorile corpurilor solzoase
îşi schimbă capricioase
zecile de nuanţe-n valuri
ROGVAIV-ul devine insuficient
doar de la roşu la violet
prea puţin
glumiţi
formele lor sinuoase
seduc indiferente curenţii marini
îi străpung hidrodinamic
fără regrete
mecanica fluidelor.
Am nevoie de o pereche de branhii
să pot respira
oxigenul pierdut printre sărurile marine
din abisurile reci şi-ntunecate
să mă ascund în nisip
cu o stea de mare

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de ducă într-un sânge tarat

Tânărul deschis ca un crater
cu un caracter
infect
manifesta defect
două trei şi multiplu de trei personalităţi
câteva bucăţi
de orgoliu se deplasau într-un gem de gutui
şi miez de nucă
cu dor de ducă
într-un sânge tarat
de la A la B
atunci când lacrimile măştii
udau generos ogoarele versurilor albe cu litere roşii
spaţii verzi tremurau îngâlbenite
de critica unei toamne
fără rod
un zâmbet schilod
împărţea sonete umede
netezite cu un fier de călcat cu aburi
anxioşi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Introspecţie

Mă plictisesc teribil de aceea mă arunc
în nişte speculaţii mentale
de-a dreptul halucinante şi neproductive.
Dacă tot nu am ce face
măcar să mă dedau la o introspecţie
a propriei fiinţe
a universului
a nemărginirii
o îndeletnicire dacă nu chiar nobilă
măcar cu temă spirituală
care-mi bucură creierul
şi-mi flatează orgoliul
aşa că mă apuc să-mi sondez ungherele
îndepărtate ale sufletului
şi încerc să pătrund tainele universului
ale Marelui nimic
al materiei în formele sale nemărginite
la dracu
simt că-mi pierd şi simţul umorului
aşa că mă las de introspecţie

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!