Viorel Ionuţ Pascan

Agonie

Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă...
În groapă simt un miros de brumă,
Pereţi de pământ atinşi de ciumă
Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă...

Mă uit la cer şi aştept o pană...
Aştept să cadă peste rană,
Să pot pune amintiri in ramă,
Mă uit la cer şi aştept o pană...

Corbul mă vede, mă plânge, mă simte...
Dorul, durerea şi frigul îl resimte,
Mă priveşte neputincios,
El e acolo sus, iar eu aici jos...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronos

La marginile distilate
Unde stă bătrânul timp
Cu minute însetate
Se ucide cu un ghimp

Cu momente ne hrăneşte
Şi momentele ne fură
El urăşte şi iubeşte
Ne grăieşte fără gură

Ne-a născut şi ne-a ucis
Ne-a crescut, ne-a aruncat
În falsul nostru vis
Ce chip nevăzut... ce chip spurcat...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul

Un soare apune când răsare altul
Şi gânduri şi memorii zboară precum timpul,
Fiare gigantice ne-au strivit ceasul.
Emoţii cameleonice se-ncurcă cu anotimpul,
Iar afară ninge cu un umor rece
Şi fulgii râd şi plâng şi cântă-n voie mare
Şi râd când văd că timpul trecător
Se scurge fără voie din mii de petale
Şi râd cu gură mare de un singur muritor...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisoarea din pământ

în inima mea tristă
Precum o cometă stinsă
Stelele mele riscă
Să devină o nebuloasă aprinsă

Căci spiritul meu vag,
Ce luminează-n întuneric
şi-n întuneric e-n zigzag,
se-nvârte-n cuarţul sferic

Iar apocalipsa a venit
Şi-a venit mult prea devreme
Şi noi între noi ne-am omenit
Într-un vid ce întruna geme.

Un arhipelag ucis de soare
Când lacrimile mele străluceau
Intram într-o închisoare
Unde eu vorbeam şi ei tăceau...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea mea cumplită

Candelabrul a murit,
la fel şi lumina din geam...
Iar ceasul mi-a murit
şi-a mai trecut un an...

Fotoliul dezmembrat,
dulce calvar din aşchii,
locul cel mai curat
pentru ale mele labii.

Caietul ars de foc
îşi cere viaţa înapoi,
dar în suflet nu mai e loc
Numai pentru furtuni şi ploi.

Pix cu pastă putrezită,
mulţumesc că mi-ai slujit.
Îmi pare rău că nu rezist,
Şi că moartea n-a murit...

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpule, cruntă lovitură
Ce arzi pe rug orice creatură
Timpule, tu, tată al morţii
Tu, timpule, fratele sorţii

Ai scufundat ţările neştiute,
Mi-ai luat amintirile plăcute,
Le-ai strivit animalelor sensul
Cu picioru-ţi mai mare decât universul.

Ai şters orice faţă
şi ne-ai lăsat în iluzii
cum că am ştii ce-i la suprafaţă
şi-au tras orbii şi surzii concluzii.

ştim de solzii unui crap
Din poveşti nenumărate,
Precum firele de păr din cap,
Poveşti mereu reinventate...

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forme geometrice rupte

n-am plâns crucea,
n-am plâns mortul,
n-am plâns vocea
când m-am stins cu totul...

de ce aş plânge?
ştiu ca n-am murit
doar că inima se frânge
şi curge ca un pietriş...

şi tu n-ai plecat...
ai libertatea dorită
şi eu înmormântat
devreme... pripită

daca-ş fi cunoscut un sânge
care să fie ca al meu
l-aş păstra, dar mă va frânge
sunt părăsit în antic, precum un muzeu....

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirena şi pământul... aprilie

Într-o noapte de aprilie
După dulci zile de vanilie
Şi frumosul soare îmi zâmbea
Şi căldura lui îmi vorbea

A apărut din vid, de nicăieri
Ochii ei reci precum bradul, cu văpăieri
Un suflet curat, e o sirenă
M-a privit... m-a pus in scenă

Desculţ, tânăr şi isteţ
Sincer... păcătos... descurcăreţ
În călătoria mea în viaţă
m-a trimis, suflet de gheaţă...

Şi o coroană işi aşează, cu spini
Şi iese la suprafaţă din tulpini
Ochii mari se înroşesc
Pot citi cum mă sfârşesc...

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!