Lista completă, pagina 27
Ninge cu absențe...
Ninge cu flori albe din grădini de rai,
Îngerii ne-mbracă-n straie de Crăciun,
Eu îți scriu, iubite, despre luna mai,
Să nu uiți că, totuși, zilele apun...
Ninge cu absența ta și-a mea-n decor
Și de-ai fi cu mine-am ninge și noi doi,
Depărtarea-și cerne clipele ce dor
Și azi, parcă ninge altfel, mai greoi...
Ninge cu ecoul primului oftat
Dintr-o noapte albă,-n care mi-ai lipsit.
Aș fi vrut să fie visu-adevărat,
Că numai în vise mi te-am întâlnit...
Ninge peste lume, noi la poli opuși
Prindem stele-n palme pentru mai târziu,
Bate miezul nopții, clipe de cenuși
Înnegresc zăpada... s-o albesc, nu știu...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru 11
Și de te strig, iubite, să nu-mi răspunzi la vară,
Când poți să-mi prinzi cuvântul, din aripa în zbor!
Răspunde-mi, când sub geruri, stau vise să răsară,
Iar eu, din nori de gheață, secundele măsor!
Te voi chema cu gândul, tivit pe glezna serii,
Când țipă doru-n iriși, ca neaua pe sub pași.
Tu să nu vii, când umbre, pe pleoapele tăcerii,
Dansează fantomatic, și nopții, să mă lași!
Epistole-ți voi scrie și-un semn de întrebare
Voi strecura-ntre versuri. De-i greu să îmi răspunzi,
Eu îți aștept sărutul pe locul care doare
Și unde port povara, pe umerii rotunzi.
Voi aștepta cuminte, în așternutul moale-
Atât de rece albul, dar tu să mă-ncălzești!
Hai, fură-mă, zăpezii și-mbracă-mă-n vocale,
Din carcera consoanei, aștept să mă trezești!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte albă
Latră câinii a gâlceavă, uite-așa de plictiseală,
Alergând după o umbră ce suspină-n pielea goală.
Încă mai visează luna, șchiopătând spre dimineață,
Eu înjur de insomnie și de mama ei de viață.
Tace liniștea-mprejuru-mi, ca o bocitoare-ascunsă,
Eu aud cum strigă marea, marea nu m-aude însă,
Cum îngân sonata lunii pe o margine de lume
Și nu-i nimeni să mă vadă și prin noapte să mă-ndrume.
Torc clepsidrele la sânul unui timp cu trena-n ploaie,
O secundă-și șterge fardul și de vară se jupoaie.
Și-a pus busuioc la poartă și așteaptă mustul dulce
Pe-un butuc de căpșunică-și pune capul să se culce.
Numai eu alerg cuvinte, să le-mbrac în strai de seară
Pentru balul poeziei, de pe-o strună de vioară.
Și mă simt regina nopții, cu miresme inedite,
Mi te prind în mreje, viață, și în versu-albastru mi te
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuminte, așa cum mă știi...
Mări și-oceane ne despart, însă-mi ești atât de-aproape!
Și cu nimeni nu te-mpart, când mi te așezi pe pleoape.
Tu aluneci între sâni, gura-ți freamătă flămândă
Și sărutul îl amâni și aștepți să-ți dau dobândă,
Buze dulci, oftat de dor și o noapte de iubire,
Eu cuminte te ador, tu mă-ndemni cu o privire,
Să-ndrăznesc să te ating, să te las pe trupu-mi moale,
Să navigi acum, când ning, peste noi, toamnele goale.
Și așa, prin vis pribegi, să ne mai gustăm o dată,
Cât mai suntem, încă-ntregi, cu iubirea nefardată.
Nu mă știi și nu te știu, ne cunoaștem de-o vecie,
Eu poemul tău târziu, tu eterna-mi elegie.
Hai, recită-mă, cum știi numai tu, cu palma stângă,
De cu zori, până-n chindii, dreapta ta să îmi ajungă,
Pe un umăr unde-ți port ultima promisiune,
Că vei acosta în port, pân' ce soarele apune...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o dâră de condei...
Hai, Anida, lasă-ți părul să îți fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduiește-ți trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!
Ning castanii frunze roșii peste brațe de cleștar,
Eu îți pun luna pe umeri și-ți fac loc în calendar,
Să-mi fii luni și să-mi fii vineri și septembrie și mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.
Și să-mi înflorești în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroși cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ți scriu pe buze tot ce n-aș putea să-ți spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,
Ca un cerșetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ți aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ți aduc, iubito,-n dar?
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amarul meu e mai amar...
Mi-ai furat un rai din palmă, ce-l aveam la o răscruce-
Erau drumuri spre Golgote și știam unde mă duce
Pasu-mpleticit de vină, printre pietre-nsângerate.
Ia și tu păcatul Evei și așază-ți-l în spate!
Nu privi la talpa goală ce se-mpiedică-n furtună,
Lângă spectatori de ceară, ce poemele-mi adună,
Să le-arunce-n guri flămânde, ca de foame să le treacă,
Fă-te scut, oprește hoarda de nebuni și te apleacă!
Și ridică-mi de sub piatră-ngenuncherile funeste!
Le găsești în colbul străzii, pe frânturi de palimpseste.
Sunt silabe-amestecate într-o ordine subtilă.
Codul învierii mele e-n îngălbenita filă.
Ți l-oi descifra, când noaptea va deschide ochii lunii
Și-or țipa sub evantaie, de dorință toți păunii.
Doar în raiul palmei mele, ce-i acum la tine-n brațe,
Să fim orbi și surzi la toate și iubirea să ne-nhațe.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrabia, mălai, visează...
Vara asta-n travesti, m-a cam zăpăcit și parcă,
N-am picioare și nu merg, ci mă legăn ca-ntr-o barcă.
Și m-aș dezbrăca de ani și i-aș arunca în valuri-
Hai, iubite să mă iei, că m-aș mai iubi pe maluri!
În nisip când mă îngropi, gura-mi las-o la vedere,
Să îmi curgă vreo doi stropi de pe buzele cu miere.
Eu să scot câte-un picior și pe glezna-n așteptare,
Să îmi dai cu împrumut, câte-o dulce sărutare.
Și în brațe să te strâng, tu să gâfâi de plăcere,
Când în fire de nisip, plămădim o mângâiere
Mai zgrunțoasă și mai șic, nu așa ca orișicine.
Eu, ușor, să mă ridic, tu să te cobori spre mine.
Și sub cerul violet, unde marea stă să strige,
Să te simt cum te-nfierbânți, eu să țip că mă cam frige
Un chiștoc ce l-ai scăpat între sâni, cu nepăsare.
Of, ce vrajă-ai risipit, prea cuprins de nerăbdare!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pași zadarnici înspre tine...
Se-aprind candele în case, pică ceara pe morminte,
Roade frigul pân' la oase și tu-mi ești așa cuminte!
Doarme lacrima pe cruce,-ntr-o icoană, resemnată-
I-a secat izvorul, Doamne, și de moarte-i vinovată.
Se-aud pașii pe aleea răstignirilor flămânde,
Cum abia își cară trupul printre toamne sângerânde
Cei rămași să pomenească pe cei duși spre veșnicie-
Eu te strig cu gura-nchisă, cu oftatul sub bărbie.
Și ce liniște ciudată se așterne pe cuvinte!
Vântul doar silabisește, și c-ai ști că vin, mă minte.
Hai, la o cafea fierbinte! Ți-am adus și crizanteme.
(De atâta jale, gândul fuge printre popi și geme).
Parcă, te aud sub piatră, zgâriind lespedea rece
Și un abur, peste frunte și pe buze, parcă-mi trece.
Iar coboară nebunia peste mintea-mi zbuciumată
Și întind spre tine-o mână, să te mai ating o dată...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec, dar fără rădăcină...
Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viața, înc-o dată, din grădina ei, afară.
Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colț din casă.
Ce-aș rămâne-acasă, Doamne, însă viața nu mă lasă!
Ce să iau din toată viața, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puține.
Mult voi bântui lăcașul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost și nu mai este.
Și mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, dușmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colțuri, și veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se clatină Crucea sub bocet de mamă
Nu-s demnă, la Crucea-nălțată-n durere,
S-ating niciun cui sau vreo pată de sânge,
E-acolo un loc unde ura nu piere
Și ochiul închis care vede și plânge.
Înscrise în rană stau slovele sfinte
Și-o lume întreagă, păcatele-și lasă
Pe Crucea, ce doarme în pat de morminte,
Din care un fluviu de sânge se varsă.
Un înger își frânge o aripă-n două
Și ninge cu pace pe dalta păgână,
E soare deodată cu luna cea nouă,
Când moartea, reqviem, lui Iisus îi îngână.
Se clatină Crucea sub bocet de mamă,
Piroanele-și lasă în carne rugina,
Un scâncet inundă o lume cu teamă:
-Păcatul e-n mine și-a noastră e vina!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Violetta Petre, adresa este:
