Lista completă, pagina 12
Să-mi împrimăvărez, din nou, Cuvântul...
Ce nebunie-mi umblă prin vertebre, de mă-ncovoaie ca o acoladă!
Degeaba-nghit poeme în tenebre, că-n trupul meu e o degringoladă,
Ce sapă-n echilibrele precare cu foamea flămânzirilor rebele,
Cum mușcă umbrele din felinare și diminețile din cerul plin de stele...
Nu deslușesc delirul de-unde vine și nici pe unde a pătruns în oase
Și-mi viermuiește-avid printre ruine, înnebunindu-mi versul de mătase...
Mă sparg în cioburi de palinodie, și neputința se-ntronează-n stihuri
Și cum să mai alerg prin poezie, când bântuie prin vene mii de duhuri?
Aștept lumina soarelui s-apară, să-mi curme ceața ce-mi umbrește gândul
Să-nghit măcar un pic de primăvară, să-mi împrimăvărez, din nou, Cuvântul...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu stau în umbră
Eu stau la umbra munților din Oz și nu mi-e teamă,
Că în orașul de smarald nu mai am loc.
În întuneric de păduri, doar lupii mă mai cheamă
Și-n umbrele pădurii, doar, mai am noroc.
Albastru-i o morgană despuiată de lumină,
(Invoc culoare-aceasta fără niciun rost).
Sunt vinovata condamnată fără nicio vină,
Că-n poezie mi-am găsit un adăpost.
Și de mi-s diminețile mai 'nalte decât cerul
Când scriu câte un vers împiedicat, timid,
Mă simt în poezia-mi oțețită prizonierul
Iluziei că sunt poet. Și mă ucid
Ninsorile ce curg pe lângă mine, ca nebune
Pe vârf de munte,-n nori, în țările lui Oz.
Sunt muzele ce pleacă-n alte măști, să se răzbune
Și îmi îmbracă versu-n praf și în moloz.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru 23
Uneori mă trezesc dintr-un vis în alt vis,
Ca și cum mor peren și îmi ești interzis.
Să te-ating, mi-este greu, să-ți vorbesc nu mai pot,
Neputinți mă inundă și-n ele înot.
Îți mai scriu un poem, îl arunc peste bord
Și năierii-l culeg, eșuînd în fiord.
Tot spre nord navigând, să mai ning desuet,
Îți strâng numele-n pumni, să nu-l uit, îl repet-
Un refren, un ecou, în cascade de ger
Ca un fulg de ninsori, murmurând pasager.
N-am bilet înspre noi, nici permis de acces
Nici intrări, nici ieșiri și nu am de ales.
Pribegim printre ierni, însetați peregrini,
(Am uitat să mă rog, ai uitat să te-nchini)--
Două umbre, tâcând într-un timp expirat
Eu, femeia din vis, tu bărbatul-pirat.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie s-a rătăcit prin mine...
Privește-mă în ochi! Deși-mi zâmbește
Noiembrie-n rochiță și sandale,
În iriși frunza iar se veștejește
Și-n calendare ninge cu vocale.
E țipătul ce crește iar în mine
Dintr-o tăcere-năbușită-n oase,
Și treci pe lângă mine iar, străine,
Deși te-ating cu versu-mi de mătase.
Nu plouă, n-a plouat de-o veșnicie
Și sete-mi e de-a cerului cascadă,
Dar știu că cerul plânge sine die
Și nu își lasă rana să se vadă.
La fel ca el nici eu nu mă dezvălui
Și râd când rana este mai adâncă.
În hohote durerea mi-o învălui
Și-s mai puternică decât o stâncă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La nord de tine, la nord de mine...
La nord de tine-i iarnă și în stele,
Ca niciodată în povestea noastră
Și ninge înspre mine-n toate cele
Și albul cerne peste mare-albastră.
Un singur anotimp se dezvelește
Și nuditatea-i albă mă-nspăimântă,
La granițe furtuna te păzește
De primăveri și de strigări de nuntă.
Ți-ai îngropat și visele-n troiene,
Orice dorință s-a supus docilă
Ghețarilor cu colții de hiene
Și eu te plâng cu dragoste și milă.
Și ce mireasă ți-ai ales, iubite-
Frumoasă e, dar e atât de rece!
La nord de mine, iarna te înghite,
Cât încă nu-i târziu, fă-o să plece!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te miros în colțul meu de pâine...
Mă dor genunchii, mamă! Și ce rost,
Mai are ruga de pe arse buze,
Când, nici în rugă nu am adăpost
Și nu găsesc intrarea în ecluze?
Mi-e dana-n așteptare, ca un gând
Neprimenit 'nainte de-a se naște;
Și cum să ancorez, în ea plângând,
Când, niciun țărm nu mă mai recunoaște?
Stau pescăruși pe mal, ca un reper,
Parâma, să-mi întindă, peste brațe,
Dar eu sunt prinsă între vânt și ger
Cu prova sugrumată de paiațe.
Se-anunță ceață deasă și furtuni,
Sirenele se-ntrec în vocalize,
Hai, vino, mamă, tu să mă aduni!
Mă dor genunchii și nu am nici vize,
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine-acasă
La tine-acasă, iarba are gust de poezie
Și niciun verde nu-i așa de pătimaș,
Ca-n versul tău, ce ninge flori de măr și iasomie
Din nechezatul unui equus nărăvaș.
La tine-acasă, pacea are gust de grâu și pâine
Fără neghină-n bobul copt și-n aluat,
Ca duioșia din privirea blândă-a unui câine,
Când, de-un copil al străzii, este mângâiat.
La tine-acasă, vara are gust de munți și miere
Și am mâncat și eu din dulcele înalt,
Ca-n cerul gurii amaru-amar să nu-mi mai fie fiere
Chiar toamnele, de-mi iau albastrul, cu asalt.
La tine-acasă, iarba, pacea, vara sunt mai sfinte
Decât o rugăciune oarbă spusă-n van,
La tine-acasă, pot să mor, oricând, printre cuvinte,
Ca să-nviez cu poezia-ți, an de an.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a plâns pianul mai albastru ca oricând
Pe un tărâm de basm, cu îngeri verzi
A mai crescut o insulă pustie
În care m-aș ascunde, să mă crezi,
Că mi-e albastru și Lumina vie.
Și prinde-mă de mână și mă ține,
Să nu mai plec din liniștea visării!
Chiar dacă o furtună-n inimi vine,
M-agăț de-albastrul siniliu al mării.
Și mă prefac în valul cel cuminte
Ce-ți mângăie un țărm în așteptare;
Pe glezna lui așteaptă jurăminte
Și un sărut ca o nemuritoare
Dorință de uitare-a tot ce minte
Pianul, când l-atinge mâna stângă;
Atingerea-i atâta de fierbine,
Că ''si bemol'' începe iar să plângă.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și a plouat și azi...
Și a plouat și azi din ochi albaștri
Și ceru-a plâns cu mine până când
Un înger a gonit înspre sihaștri
Tot noru-acela, negru și flămând.
În mine potopesc tristeți grămadă
La balu-nsingurării ca-n mormânt,
Când bulgării de humă stau să cadă
Pe viața ce se duce în pământ.
E-un cimitir întreg în mine, Doamne
Și nu am lacrimi să-i mai plâng pe-ai mei,
Că mi i-ai luat pe toți, cu veri și toamne
Și au secat de lacrimi, ochii mei.
Și țipă-n mine zilele bolnave,
Iar nopțile mi-s albe de tăceri,
Poeme zac în hainele jilave
Scâncind în mine, pline de dureri.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mustind a vară
miroase-mă a miere din flori de tei și ploaia
oprește-o să nu-mi fure polenul din poem,
mai picură din ochiul ce a aprins văpaia
albastrul fantomatic al florilor ce gem!
e-atâta vară-n mine și pleoapele-mi sunt grele
de galbenul din spice și sângele din maci.
hai, gustă-mă, iubite, am gust de micșunele
și m-aș urca pe tine, ca via pe araci.
cârcei de nerăbdare-mi furnică-adânc prin vene
(de vină-i curcubeul din ochii tăi de jar);
mă cheamă-n dansul nopții un glas de sânziene
să te opresc, străine, din jocul tău barbar.
și de te strigă iarba când o strivești sub talpă
oprește-te o clipă, privește înapoi!
sunt eu cu-alaiul verii, ce sevele dezgroapă
să ne ajungă viața din urmă, pe-amândoi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Violetta Petre, adresa este:
