Violetta Petre

Singurătatea mea

Singurătatea mea, cât marea mare,
M-a prins în laţ de mâini şi de picioare;
Şi ca şi marea în tăcere-albastră
Sărut un ţărm din închisoarea noastră.

Ne luăm de mână, pipăind poeme,
Şi câte-un vers, de-atingere, mai geme;
Ca orbii intuim şi cer şi mare
Şi în genunchi ne construim altare.

Paradoxal, mi-e bine... şi-n cuvinte
Mă regăsesc închisă-n jurăminte;
S-a-mbolnăvit silaba ''ta'' de vină
Când şi-a pierdut perechea în ruină.

Nici ''ma'' nu-i de găsit, iar pruncul plânge
Că neperechea-i dă să sugă sânge;
Singurătăţi în cochilii de spaimă
O rugă de ascet, în gând, îngaimă.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-s fluturii-ntr-o aripă...

Mi-s fluturii bolnavi de neputinţă-
Le-a îngheţat o aripă în zbor.
Când tocmai învăţau ce-nseamnă dor,
S-au înecat în mări de umilinţă.

Au plâns corole, împletind coroane
Din trupul fulgilor nevinovaţi.
Au legiuit, o moarte, magistraţi
Cu ochelari de cal, cuprinşi de toane.

S-au răzvrătit scaieţii laolaltă
Cu firul ierbii pribegind sub ger
Şi-au interzis cuvântul efemer
Fără proces şi fără judecată.

Tablou stupid pe-o mare de zăpadă
Mi-s fluturii-ntr-o aripă căzuţi-
Eroi ai inocenţei dispăruţi,
Ca lacrima pe strune de baladă.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem simfonic

te strecori pe lângă mine
ca şarpele de casă la asfinţit lovind pereţii
mă ştii până-n vârful degetelor
care ţi-au mângâiat cândva singurătăţile
mi le-ai servit la micul dejun porţie dublă
şi eu le-am înghiţit
cu poftă de tine
acum umblu cu ele pe umeri
şi tu ai plecat cu şarpe şi cu noroc cu tot
te aştept la cină
(nu cea de taină)
am pregătit singurătăţi la tavă cu garnitură de timp pierdut
sunt fragede (au stat la fezandat în clepsidrele ciobite)
tu să aduci băutura
ambrozie de la masa zeilor
te voi aşeza pe tron
sub cerul liber
să-mi cânţi ''prélude à l'après-midi d'un faune''
tu Pan
tu Marele Tot al Vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi ceara-n lumânar...

Şi de ce-ar mai ninge,-Anida, când nu poţi s-aduni o stea, când în palma-ţi se topeşte orice amintire-a ta?
Nu mai vrei să ştii de tine, nici de clipele ce trec, hibernezi ca o ursoaică, te-a prins somnul în sirec...
Te strecori printre secunde ca morganele-n deşert şi de fuga ta de tine, cum pot oare, să te iert?
Te-ai închis în poezie-n acolade de trohei şi în lanţuri ţii şi muza şi o mânui din condei
Ca pe o marionetă... dar curând va sucomba şi te vei trezi, Anida, doar cu pustnicia ta...
Fă-ţi provizii de cuvinte, răsădeşte-le în gând, cât nu le opresc la vamă, pe nimica să le vând!
Fără ele te vei stinge ca o rugă în altar, ceară lăcrimând pe cruce sau în sfântul lumânar...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forinei, de ziua mea...

E ziua mea şi marea-i zbuciumată-
Cum să nu plângă, când eşti azi pământ?
Cum mai râdeai, tu, Floare minunată!
Şi eu, de ziua mea, cum să mai cânt?

Când taci şi ochii-ţi sunt pentru vecie,
În întuneric şi nu mai zâmbesc,
Îmi pun, azi, doliu greu la pălărie
Şi ploi de lacrimi pe sub gene-mi cresc.

Se-anunţă ploaie şi furtuni pe Terra
Şi moartea celebrează un succes;
A mai muşcat o viaţă, goală-i sfera,
Acum, când, dintre oameni, te-a ales.

Te duci la îngeri, dincolo de stele...
Să-ţi fie somnul liniştit! Curând,
Vom străluci, ca tine, printre ele-
Păstrează-ne un loc la tine-n gând!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

poştaşul calcă pedala de acceleraţie a săriturii în lungime
lipeşte cu limba un colţ de palimsest şi-şi linge buzele
ce gust de mumie
şi restul ăsta de cuvânt ''rut''
mă urmăreşte ca pe un delicvent
s-a pus preţ pe capul meu o scrisoare pierdută
cine nu recunoaşte un poştaş
se va încinge o bătaie şi vor muşca toţi pământenii
vor muri toţi de cocoloaşe în gât
şi poştaşul îşi va vedea de drum mai departe
scrisorile nu vor mai avea destinatar
vor merge la groapa de gunoi
ciorile şi corbii îşi vor pune ochelarii şi vor citi
printre cranii
va începe să plouă şi voi lua liniştea de după
să-mi umplu geanta goală
şi uite aşa îmi voi pierde slujba
băga-mi-aş... în ea de viaţă

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţile cu tine...

Dimineţile cu tine, arc voltaic între lumi
Unde arde-albastru dorul şi spre tine mă îndrumi.
Ca o punte de suspine-n care vise se-ntâlnesc
Să îşi guste-n taină clipa cu miros dumnezeiesc.

E un fel de amăgire cu parfum de calomfir
În cristale tăinuite-n veşnicia de porfir.
Şi cuvintele valsează pe-un tic-tac înşelător
''Vreme trece, vreme vine'' şi în noi, secunde mor...

Şi ţi-aş fi devreme-n noaptea care-ţi fură câte-o stea,
Dar târziul se prefiră şi-n neveşnicia mea...
Trenul nostru-i la răscruce, trag semnalul şi din mers
Sărim amândoi deodată în cel mai tomnatic vers...

Este-aceeaşi dimineaţă-n care-ntr-un poem orfan
Am atins aceleaşi clape ale-aceluiaşi pian...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Bătrâneţe" de Valentin David

Era un salcâm mai puturos,
De-a-nflorit când nu-i era menirea.
Tu de ce te pierzi acum cu firea?
Trece timpul, dar trece frumos.

Că-s copacii-adânc înfipţi în sol
Şi li-s crengile la ceruri gură-cască,
Ipostaza-aceasta e firească,
Chiar şi floarea de mai cade-n gol,

E normal, că fructe n-ar mai fi.
Ploile sunt chiar mană cerească,
Chiar de-s lacrimi, vin ca să sporească
Rodul din livezi şi din câmpii.

Îşi vede natura de-al său mers,
Când tu stai să numeri la petale.
Astea-s nebunii sentimentale
De poeţi flămânzi de dor şi vers.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi putrezeşte toamna în gutui...

În cuib de cuc, înc-o singurătate
Şi-a agăţat suspinele-ntr-un cui,
Dospesc tăceri în Căile de lapte
Şi putrezeşte toamna în gutui.

Cad merele devreme pe tăpşane
Şi aş gusta dintr-unul pârguit,
Dar pofta mea de mere ionathane
O-agăţ în cui, căci soiul a pierit.

Se-apleacă prunii-ngreunaţi de roade,
Cu ramuri, atârnând pân' la pământ,
Li-s fructele stătute şi schiloade,
Renglotele-au rămas la mine-n gând.

Nici firul ierbii nu-l mai paşte iada-
Răsare obosit, din loc în loc.
Şi ce săracă ni-i acum livada!
Şi nucile abia de se mai coc.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul ca o lacrimă de sânge...

Stau răstignite visele-n ruine,
Mai ninge câte-un fulg nevinovat,
În colţul meu în doliu scufundat
Aştept să cadă alte vini pe mine.

Îmi număr anii pe abacul sorţii-
Doar bile negre au rămas pe lemn.
Aş asculta din gura-ţi un îndemn,
Ca să rămân în partea albă-a porţii.

Dar au murit cuvintele în tine,
În mine doar silabe mai găsesc
Şi să învăţ din nou să mai vorbesc,
Ar trebui să dărâmăm destine.

Aş rupe-n două inima-mi flămânda
De o bătaie într-un ritm de vals,
Dar, n-am de unde să plătesc dobânda
Nici pentru jumătate dintr-un pas.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!