Vasile Zamolxeanu

E plin sătucul... plin de dor

E plin sătucul de cărări,
De uliţe şi doar un drum
Pavat şi ăla de plecări
Că de venit, e gol oricum...

La câte-o curte stând comod
Mai cârâie vreo doua cloşti,
E plin sătucu-n pomi de rod
Dar să-i culeagă, stau de proşti...

Mai sunt pătuluri de ştiuleţi,
Ici colo gardu' ţine-un ţol,
Iar cioatele mai fac bureţi,
Sătucu-i plin, păcat că-i gol...

Sunt guri de lut ce-şi cată foc
Să-i fie-aprins de un vlăstar,
Şi bătături cu dor de joc,
Un dor de plin, un dor amar...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un leagăn...

Un leagăn ţi-e viaţa de când prinde glas,
Din braţele mamei pân' te prinzi în atlas,
Dai vânt într-un scrânciob să creşti fantezia,
Zglobie candoare îţi poartă pruncia...

De treci pragul şcolii se schimbă balansul,
Din scoarţă în scoarţă cultura ţi-e dansul,
Diverse materii îţi leagănă mintea,
Ţi-aleg drumu-n viaţă sau îmbrăcămintea...

Mai târziu ai s-ajungi să-mparţi legănatul,
Să ai o jumate ce-ţi leagănă patul,
Şi pornind amândoi croind leagane mici
Cu bune, cu rele, luaţi viaţa la ghici...

Să nu te surprindă la încheieturi
De leaganu-ncepe cu scârţâituri,
El încetineşte şi ia din proporţii
Te mută-n alt leagăn, în leagănul morţii...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Păstrăm, ca orişicine, într-o odaie
Un cufăr plin de amintiri,
Şi tot ca la oricine printre ele
Sunt strecurate şi-amagiri;
Agendele nu-s lipsă nicidecum,
Ci stau şi ele colbuite
Şi se mai văd pe pagini, toane
De mâzgâleli mototolite;
De-acelea clasice. în alb şi negru,
Se mai găsesc fotografii,
Cu noi de când eram la tinereţe
Şi-acu în ele arătăm stafii;
Obiecte vechi ce-odată foloseau,
La fundul lăzii sunt şi evident
C-au fost uitate şi-acum
Rămân la preţul doar de sentiment!
Mai luăm o gură de răgaz şi-o înghiţim în sec,
Scăpăm o suspinare,
Ne sprijinim cu grijă de odinioară
Şi lăcrimăm a evocare;

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (30 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copac bătrân spunea:

-Am văzut la vremea mea
Multe fapte de istorii
Şi înfrângeri şi victorii,
Sub coroana mea a stat
Om de rând şi împărat,
Mi-au călcat pe rădăcină,
Cât pe beznă, cât lumină,
Şoapte dulci de amorezi,
Târâtoare şi cirezi,
Mi s-au cuibărit pe ramuri
De-ale păsărilor neamuri,
Oricui umbră i-am ţinut
Şi cu tihnă m-am cernut,
Celui ce m-a ocrotit
Cu fineţe i-am zâmbit...
Acu' generaţia-asta
Parcă-i soră cu năpasta,
Vor doar să mă scrijelească
Nicidecum să mă iubească,
Vin şi-mi rup din crengi şi scoarţă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (3 august 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centenarului

Acum de centenar, Marea Unire,
Comemora-vom cutezătoare firi,
Ocean de cronici şi de împlinire,
Moment magnific naţiunii de martiri...

Întâia dată
legat-au pe năframă,
O Basarabie, o dreaptă cu onor,
Apoi a ţintuit cu zel la Ţara Mamă
O Bucovină,
un monument major...
Să fie un întreg
sub cer a-mpreunat
Crişana, Maramureş,
să umple temelia,
O Transilvanie şi-un mândru de Banat
Să vieţuiască toate
sub steag de România...

Credinţa strămoşească, a dacilor moşie,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine-s...

Pentru tine este roua dimineţilor divine,
Să-ţi învioreze trupul, clipele să ţi le-aline,
Pentru tine bate-n raze toată ziua mândrul soare
Să te umple de căldură, să te scalde în candoare...

Pentru tine-s toate cele, că e lucru sau fiinţă,
Că e iarbă, pom sau suflet, că-i lucrat într-o ştiinţă,
Pentru tine-i luna, ploaia, cheia solul şi cu versul,
Oricare-ţi conjugă viaţa, pentru tine-i universul...

Pentru tine sunt istorii cu finaluri fericite,
Ţesături de caractere elegante şi-ndulcite,
Pentru tine ce nu este, într-un mod sau altu-n care,
Eu o spun cu fermitate, tu nu ai asemănare!...

Pentru tine e iubirea şi fireşte-ţi aparţine,
Dar mă rog în a mea sine... pentru tine... pentru mine...
... să fac parte şi-eu din tine... pentru tine-s eu... ştii bine...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie...

Lasă-mi pe pervazul zilelor
Firimituri din tine
Iar eu am să vin să le strâng
În cutia inimii
Să te refac ca un puzzle de copii...
Lasă-mi o cană pe buza fântânii de sentimente
Să-mi pot adăpa fluturii
Şi brazdele unde-am însămânţat gândul către tine...
Îndreaptă-ţi auzul înspre chemări,
Chemări ce vin dinspre priviri,
Priviri ce pleacă
Din reflexia mea...
Depărtează-ţi acei neuroni negativi
Şi lasă-mi o cale-n sinapsă,
Prin dezmierdări să te pătrund
Înţelegându-ne
Într-un suflu de pace...
Unul altuia să ne călcăm pe urme,
Pe urme de rouă,
De amiezi şi-asfinţiri,

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţuri... la tine

Mi-am întrebat ochii de vor să te vadă
Aievea în faţă-mi păşind ca o nadă,
Neclipind au raâăspuns, în lacrimi de peşte,
Că vor să te aibă, sub pleoape, fireşte!

Frumos întrebat-am ca şoapta-ntre vele
De vor să te-audă urechile mele,
Ciulite în vervă-mi răspund pe măsură,
Că vor bucuria ce-ţi naşte din gură!

Chiar până şi nasul l-am pus la-ncercare
De vrea să îţi simtă parfumul în zare,
Şi ca drept dovadă inspirând cu talent,
Mereu mai aproape vrea al tău sentiment!

Mi-a zis chiar şi limba, puţin mai sfioasă,
Că fără veşminte eşti mult mai gustoasă,
Dar pielea se-aţâţă, mă duce de toartă,
Se cere atinsă cu-n aer de artă!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă vezi şi tu...

Printre sute de catarge şi prin miile de vâsle,
Printre vânturile toate ce bat felurite pâsle,
Am privit feţe şi feţe într-un amalgam de schiţe,
Colorate după vreme, joase sau înalte spiţe;

Toate sunt la fel vezi bine, doar prin gând se mai încurcă,
Măşti, simboluri şi versete, astea ce-s mai dau de furcă,
Fără-a căuta anume, ochii mi se-opriră-n dată,
Mintea dusă fără ţintă, inima fără să bată,
Toate fac o legatură şi se sfătuiesc în pripă,
Bând din vinul fericirii şi fumând a clipei pipă,
La un semn făcu tăcere şi îngână mulţumite,
Ochii, inima şi mintea: "-Suntem toate-ndrăgostite!"...

Înţeleg de ce din feţe numai una e cu vină,
Tu eşti cea cu vino-ncoace şi cu nume de divină,
Tu m-ai fermecat o dată şi mă farmeci în neştire...
Cum te văd eu, cam tânjesc, să mă vezi şi tu... iubire!

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei culori...

Trei culori...
Cunosc pe lume? Ele mă cunosc pe mine?
Eu cunosc de fapt mai multe, dar ideea-i alta-n sine...
Trei culori stau aşezate pe drapelul ţării noastre,
Purpuriul de sub lanuri şi seninul dintre astre...

Trei culori întemeiate pentru-aducere aminte
A trecutului istoric presărat cu reci morminte,
Pentru-a ocroti pământul, avuţie-autohtonă,
De invazia "lăcustei"... nu ne-a trebuit nici bonă...

Trei culori capitonate, sunt primare şi stridente,
Ce-ţi induc cu "dar şi poate", felurite sentimente,
Roşul e simbolul vieţii, forţa şi senzualitatea,
Galbenul e vindecarea iar albastrul libertatea...

Trei culori de care-s mândru, chiar de mi-e prezentul tragic,
Mă gândesc la viitorul, pruncilor, să fie magic...
Sincer, am o doleantţă, este oful meu toracic,
Celor trei culori pe mijloc, le lipseşte lupul dacic!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 iulie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!