Lista completă, pagina 15
Abstract...
Lumea, dă zor să-și consume
Drama, ticsită de glume,
Fastul, se-nghite cu patimi,
Timpul, se-neacă de lacrimi...
Prostia, file împarte
Albe și fără de moarte,
Uimirea, geme în clocot
Dreasă cu zeamă de clopot...
Iubirea, stă în iluzii,
Destinul, face confuzii,
Ranchiuna, tace și-nțeapă,
Huma e cea ce te-adapă...
Răul și castitatea
Se-mbină iar libertatea
Închisă duce încântul
Morții odată cu vântul...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemuritor si rece
O cavernoasă gură ce fălcile își frânge
De-ncheieturi ce varsă mereu noroi în vis,
Cu ochii roși-n flăcări, în goana după sânge,
Pare un duh sau idol, îngrozitor proscris...
Chiar umbra sa-i otravă de viață și mister,
Un aer respirându-l scâncim ca niște prunci
Când totul este vrajă și-un scutur până la cer,
În dâre se-adună din munți sau din spelunci;
O inimă încuibată, pe-un ou al veșniciei,
Cu piscuri lungi de gheață ce i se scurg în vine.
Ațâță-n el durerea, o boltă-a scârnăviei
Se blastămă și-i teamă, îi teamă de-al său sine...
Noian de rele ceasuri așteaptă să ferece
Și alte inimi dară spre nemurirea rece!...
sonet de Vasile Zamolxeanu (14 februarie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aria MJJ...
Te răspândești cu grijă în cele patru vânturi,
Înfățisând la propriu tot șirul de-anotimpuri,
Că-n fiecare clipă stau ale tale cânturi,
Prezența ta senină ți-e mai presus de-Olimpuri;
Ești strop de primăvară, un strop de întremare,
Ce-n ritmuri colorate pămîntu-nmugurește,
Ești soarele de vară cu raze de exclamare,
Ce mințile ne-mpacă și inimi ne-ncălzește;
Ești toamna aurie pe frunze muzicale,
Prin picuri de răcoare cu belșugul ei cu tot,
Ești iarna cea festivă ce fulguie-n urale,
Un basm la gura sobei, vin fiert sau un compot;...
Noi suntem pentru tine, tu pentru noi, un crez,
În doar două cuvinte, eternul amorez!...
sonet de Vasile Zamolxeanu (25 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei oarecare...
La tine-oricum se cer prea multe,
Caracter bun și studii culte,
Nu numai chip și-o spartă gură
Fără noimă, nici măsură...
Se pare mult două cuvinte?
Pretenții sunt dar nu le minte,
Spui te respecți, cine te-ascultă,
Cacao-nghiți și încă multă...
Uns cu-alifii dar expirate
Și dosul ți-e, nu am dreptate?
Becul s-a stins, ești mai cuminte,
E beznă nu? Ca-n a ta minte...
Hai marș! Dispari și dute-n... colo!
Nu-ți face griji, că nu ești solo,
Ca tine sunt, deci ai pereche,
Bătute-n cap și-ntr-o ureche;
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (9 septembrie 2004)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cred...
Nu-s un agent federal din dosarele x,
Nu-mi rezem nici rațiunea pe un crucifix,
Cred în ce vreau, în ce simt că există,
Sunt o fire morala nici chiar ateistă...
Universul e arta din care consist,
Infinitul mă face să fiu realist,
Mă cuprind elemente geometrice-n miez,
Transformate în gânduri, în iubire, în crez...
Să citești printre rânduri nu nebun să mă faci,
Suntem lumi paralele, suntem roci și copaci,
Suntem ceea ce facem, unii marionete
Și convingete-n viața pe alte planete...
Caută și vei afla nu-s simple cuvinte,
Umblă în adâncul tău de luare aminte,
Dă frâu liber vigoarei și sparge pereții,
Cu toții creștem în noi o floare a vieții!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumva...
De-atâtea ori te port în gând
Te port fără rușine,
De-atâtea ori cuminte stând,
Aștept s-ajung curând, curând,
Să stau la braț cu tine...
Făcut-am rafturi de idei
Cu indice-alfabetic,
De cum ar fi ca tu să vrei
Să-ți pui penajul peste-a mei
Bojoci de daco-getic!...
Eu cred că n-am de ce să cred
Ca n-aș avea vreo șansă,
Oricum din zimbru mă fac ied,
Cânt și la liră un lied,
Să aflu acea flanșă...
Romantic nu știu cât oi fi,
În felul meu, posibil,
Nevoie n-am de teorii
Să te iubesc, căci tu doar știi
Că nu-s atât de-oribil...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La sentiment...
Mai rămâi, rămâi iubire, mai rămâi doar o secundă,
C-o prefac eu într-un secol, o idilă sub o fundă;
O fisură ne desparte, un întreg munte vulcanic,
N-aș îmbrățișa tragismul ca al vasului Titanic;
Și bântui cald prin grote reci, ca-ntr-un cutremur te mai chem,
Căci nu aș vrea să te mai pierd, de o speranță mă rezem;
Oriunde sunt și orice văd e chipul tău idealist,
Nimeni nu-ți redă estetul, nci chiar Voltaire, Da Vinci, Lizt;
Înțeleptul pas va bate, să deschidă orizontul,
Tu iubire stai în preajmă, în curând se sparge frontul;
După gratiile lumii, amoru-l plâng ca un dement,
Te iubesc căci tu porți cheia, te iubesc că-mi dai talent... la sentiment!
poezie de Vasile Zamolxeanu (8 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colindreț
Iarăși e sfârșit de an,
Se da bice altui nou
Și să nu treacă în van
Am un plugușor cadou!
Aho, aho, de pe cerdac
Pentru cei cu suflet dac
Și dăcițelor frumoase
Ce-s de vatră drăgăstoase:
Să aveți potcoava-n poartă
Ca norocu să dea-n soartă,
Cu vâsc aninat la grindă
Ca belșugul să vă prindă,
Cu Zamolxe după gât
Să vă ție de urât,
Cu brățări și cu inele
Să vă apere de rele,
Lapte, vin, să curgă râu,
Mirul steie-n poale-n brâu,
Pungulița-n cingătoare
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (28 decembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insolență...
O cădere în plin, în gol, ce contează,
Doar nimeni nu-ntreabă, ci se conformează,
Pe-o latură-n vogă ce-aduce cu moartea,
E una sarmană, ce nu-și trage partea,
Dar ea, Nemurirea, nu mai există,
Nici stima, sublimul, nu sunt pe listă,
În tot universul, în toată ființa,
Clocește misterul... e doar neștiința...
Nu știe, nu poate, nu vrea să trezească,
La zala din fire, pasiunea regească,
De mult timp slujește odată cu glia
Dar astăzi se-ntrece, ea însăși Prostia...
"E fals, făcătură!", un bob de sclip[ire,
De minți obosite se spune-n neștire,
Rămâne, cum dracu, prin rânduri oftică,
Subiectul e mare când intriga-i mică...
Cum toată povestea un pleonasm pare,
Așa adevărul e o fabulare!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt sens
Pe marea scenă-a vietți, cu roluri mari și mici,
Ce trece ca și râul, ca-naltul firmament,
Atârn și eu de-o sfoară a unei sorți la ghici,
Cotrobăind o nișă, un grandios moment...
Pretind mereu afară-mi o mască desânțată,
Hidoasă ca un monstru, cu-n singur ochi de foc,
Ce arde, dușmănește, iubesște totodată,
Se spală de emoții, un teatru care-l joc...
Idila mea cu viața, va merge mai departe,
Ca fir de păpădie, ușor purtat de vânt,
Prin oscilații crunte, cu deformări de arte,
Eșecuri și progrese, o apă și-un pământ...
Au fost și înainte mulți cufundați în vis,
Ce căutând menirea, au tot dat greș constant,
Acum și mie-mi sună, bizarul mai precis,
Dar nu în gen dramatic, ci unul pasionant!
poezie de Vasile Zamolxeanu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vasile Zamolxeanu, adresa este: