Vasile Culidiuc

Azi o să fii curat

şi te-nşeli că viaţa ta
s-a schimbat
crezi că e o husă de maşină
sau de pat dată jos
curăţată profesionist
şi aşezată la loc în viitorul tău
te feliciţi în gând
apoi te-nsori cu femeia nepotrivită
după ce-ai deranjat un roi
fără de veste te-ai îndreptat
spre capătul tunelului obturat
prietenii care te-au părăsit
se-ntorc la borcanul plin
prietenii tăi au murit
sau vor muri pentru tine
femeia te-nşeală şi recunoşti
ai greşit şi o să ajungi falit
cauţi un nou editor
volumul e refuzat din nou
eşti curat şi simţi nevoia

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scufund abisul

zilei de mâine în tuş
îl las acolo nepermis de mult
banchizele s-au înecat în praf
avalanşele de alaltăieri vin
peste mine clocotesc
de speranţă fără soare
abisul îmbină argumente
capriciile se descalţă de iubiri
oftez împuns de acul tocit
scriu poezii fără adresă
le pun într-o mapă vie
aflată permanent în stare de veghe
scufund abisul într-un ţipăt de legendă
sunt eroul unui mosor de aţă
de păianjen ce toarce visuri
oftez dincolo de abis
turnul te-nchide în legenda manuscrisului
colonizăm un supermarket cu doi
porumbei care se giugiulesc
mă ameţeşte dangătul poveştii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără vorbă

ai înălţat altare din pinii
scorburoşi ai vrut
să slăvim cerul şi pământul
tăcut
ai făcut lucrarea - nu ştiam că se potriveşte
aşa de bine acest rol - să în
locuim smirna cu parfum versace -
liturghiile le-ai făcut în zdrăngănit
de chitară şi nu te-ai oprit aici
ai făcut scări până la soare
oamenii au început să urce la stele
altarele sunt pupitre sofisticate
totul a început de la pinii scorburoşi
care s-au înălţat în haos
faci tot ce faci fără vorbă
tehnologia a dat mâna cu religia
omul se stinge şi se a
prinde dorul de mamă
ce ţipă în fiecare prunc
cu sânul în gură, tăcut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducea rapid

dar cu măiestrie dricul în care se lăfăia
sicriul cenuşiu îl ducea pe tottenham court road
prin camden town unde era o scenă drăguţă
cu o tânără subţire înfăşurată într-un steag
britanic stătea în picioare şi strângea în braţe
o pălărie mare şi neagră şi înainte de a conduce
prin cartierul hampstead hearth
o altă fată stătea cu o fustă trasă bine la spate
zâmbea în faţa unei camere de filmare
o rază timidă de soare se strecură pe geam
în căutarea chipului celui mort
ocoli alt cortegiu funerar cu mii de oameni
ce păşeau pe caldarâmul proaspăt spălat
într-o suspectă stare de hipnoză

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul drept

se uită strâmb la ciorapul
mulat pe piciorul din tabloul
de pictură abstractă
seamănă a labă de pui
cu ochii întorşi
furaţi dintr-o clipă
mai umblă pe trotuarele cu bordurile
de biscuiţi cu ciocolată
umbla fără pantofi - cu ghearele în
fipte în bitumul fierbinte -
ochiul meu dus la curăţat cartofi
pentru o unitate militară
pulverizată cu bombe
fierbe cazanul pe un foc în derâdere
unde se întorc covrigii
din coada câinilor comunitari
ciorapul agăţat se destramă până sus
sub fusta ne
infecţioasă în dimineaţa
cu tabloul fără soare

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierul măştii

încep să mă tem de ceea ce nu văd
guri-nsetate ascunse
în petece inutile fabricate
de mâini nespălate şi călcate-n
picioare care miros a carne
putredă de cât au stat încălţate
în porcării ieftine
mă tem că nu o să mă vindec
de ceea ce sunt programat
să mă îmbolnăvesc
cu mască sau
sau
fără să doresc o noapte
cu plimbări prin oraşul încă viu
să doresc femeia rujată
care se plimbă sub albastrul înserării
acum sunt o mână
de lut cu văl funerar la gură
speriată şi mahmură
totul are un sfârşit şi

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii au falsificat

zarurile fără să clipească
joacă pe rând cu fiecare
ei nu se complică şi zboară
scântei prin vaduri de râuri
de sânge care-ţi curge
prin venele tăiate cu o carte
ascunsă în manşetă şi scoasă
la momentul potrivit
tu joci punând viaţa la bătaie
cu titlu de glorie efemeră
norocul e şarpele care-şi schimbă pielea
te uiţi pierdut la masa destinului
ai pierdut viaţa în încăpăţânarea ta
arunci un zar cu ultima speranţă
nici nu mai vrei să priveşti
în ochii tăi se citeşte înfrângerea
te vei stinge încet
anonim într-un amurg putred
o să fii uitat când numele
va fi strigat pentru ultima oară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut acum

prin visele mele rătăceşti
ai fost ridicată la rang
de nebunie şi te străduieşti
să mă omori din dragoste
cu dragostea mă striveşti
te prefaci într-o spumă de mare
pleci într-o părere cât să pui
jar în inimă şi sare pe rana
sufletului unde te-ai cuibărit
şi de unde a înmugurit iubirea
ai fost primăvară pentru mintea
sufletul şi trupul meu

te caut în noaptea de iubire
se schimbă anotimpul
simt rugina în suflet
eu te caut cu disperare

tălpile mele s-au înfipt în pat
aripile sunt agăţate de pervaz

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergi la cumpărat

pâine cu certificat verde
neenergetic de data asta
ajungi cu mâinile la mască
te doare liniştea din capul
locului care doarme pe vine
la intrarea în fiecare magazin
eşti pândit de-un virus pus
deoparte pentru tine aşteaptă
la geam şi o să sară-n nas
în gură ca într-o mocirlă propice

certificatul îl ţine la distanţă
este agheasma izbăvirii
umbli cu paşii rătăciţi printre
rafturi pline cu de toate
unde pâinea creşte-n ochii tăi
aburiţi de ecranul protector

mirosul pâinii se strecoară
şi te bucuri. certificatul şi-a făcut

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau în faţa

focului zglobiu şi frig frunze
coc plânsul unei amante
torn gaz din ochii tăi furioşi
mi-e dor de tine de-mi vine
să fug în braţele tale
foşneşte sângele la tâmple
sub părul alb prezentul a trecut
şi-mi pare rău că umblu bântuit
de dragoste prin pădurea de aramă

stau la foc şi ucid o melancolie
cu ochii aruncaţi în carul mare
pe cer se pierd între norii-caracatiţă

nici nu mai simt irişii tăi cum străpung
epiderma trasă pe dinţi şi oase
smulg încet luna de pe cer şi pornesc
cu ea în mâinile astea blânde
vreau să ajung la tine şi s-o depun
la picioarele tale lungi până la cer

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!