Vasile Culidiuc

Ce iarnă

grea ne aşteaptă
de parcă nu era suficient
că ne-am retras muţi
în casă sub supravegherea
fratelui mai mare care nu mai are încredere
în viaţa noastră din spatele uşii
ne vom schimba poza şi sărutul
din bârlogul nostru
în tăcerea supărătoare
dictată prin ordonanţe
ce iarnă putea fi dacă erau vremuri normale
cu nopţi care ne puteau aminti de noi
săruturi în întuneric
totdeauna pe întuneric
cu luna băgată în buzunar
nisip pe tălpi pe mâini pe nas
zâmbete la capăt de buze
totdeauna la capătul unor buze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmbrăcată

într-o piele moale şi puţin
bronzată la munte dimineaţa
şi seara-mi aduci versuri
pe care le-ncarc eu în containere
din bibliotecile virtuale
fiecare cuvânt mă leagă
şi trage de mine
să rămân
lângă tine dansez pe hârtie
tu porunceşti iar eu
soldat universal care duce poezia
execut ordinul scris

îmbrăcată într-o goliciune ispititoare
ne vedem printre blocuri
pe asfaltul rece
de la ultima
iarnă

trag cerneală în ultimul stilou

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcea bărci

de salvare din pianul
cărat pe scări de omul
harnic care avea un spin
în inimă bun la toate
a cioplit lemnul
după ce a întins corzile
era o tehnică proprie
a întins apoi braţele
şi bărcile pluteau pe unde apucau
duse de ape tulburi
una a fost o arcă plină
cu de toate pentru noua viaţă
a dus o tulpină
s-a prins pe stânci şi a crescut
făcea mere şi atrăgea şerpi
omul care cărase pianul
ducea bărcile la mal
cioplitorul în lemn făcea iahturi
lumea începea să călătorească
se salva de cotidian şi de stres

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra arde

în castelul meu ridicat la repezeală
într-o noapte de iluzii pentru o fărâmă
de iubire. am ascuns inima, disperat.
mă uitam dincolo de mine şi aşteptam
ochii tăi să scoată un strigăt. flacăra
arde mocnit în sufletul meu. simt
un junghi în vârsta mea, mă strâng
şi anii, cobor treptele palatului
mai gârbovit. simt că sunt un beţiv
bătut de vânt şi ars de soare.

flacăra mai arde în castelul ferecat
cu mii de zăvoare triste, pe unde
umblu-n zdrenţe prin brumele vieţii.
cinic îmi petrec noaptea în lumea mea.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arunc din mine

floarea răului cu gâtul lung
care seamănă cu o pasăre
unde trag două linii
prinde rădăcini vulgare
pe solul mâlos plin de nuferi
ca o firimitură de pâine
înghiţită de un porumbel
vânat de-o acvilă în picaj
secerată de vânătorul care renunţă
la viaţă şi se sinucide
fără reclame şi reflectoare
cu floarea răului în suflet
a crescut acolo unde a prins
un teren neocupat
a înfipt steagul ca un căutător
de aur autentic pentru făcut sigilii
mă simt gol după eliberare
un trup de piatră
şlefuit după posibilităţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trage barca

la mal rătăcind printre nori.
a doua secvenţă, cu el
învârtindu-se printre pescăruşi,
pe o plajă argintie, înfăşurat
în staniol, decorat cu ferigi
de un verde-crud şi pene
roz de flamingo. apoi o schiţă
în tuş înfăţişându-i goi
pe un buştean gros, şi pe ea
cântând la chitară.

trage barca lângă patul ei
de puf de lebădă. păşea
graţioasă şi puful de lebădă
se agăţa cu disperare
de pielea ei pe care am scris
poeziile de dragoste.
era o istorie ilustrată a timpului
petrecut împreună în ultimul veac.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o dragoste

cu gust de ciocolată amăruie
rafinată de buzele moi şi parfumate
avea toate ingredientele unei magii
priveam pierdut în ochii ei
vedeam nesfârşitul şi mă înfricoşa

era o dragoste cu picioare lungi şi fine
plină de nopţi cu atracţii electrice
unde cuvintele sunt mici poezii şoptite

era o dragoste rătăcită-n acorduri
de chitară clasică cu miros de parfum
arătai ca un trandafir care trage din ţigară
scoteai fum printre zâmbete suave

era o dragoste netratată de inimă
care stătea în îmbrăţişarea noastră

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turela

tancului s-a rotit ca un pui la rotisor
am ochit şi două proiectile cu aer ne
bunatic
au smuls turela tancu
lui ad
vers
războiul mă otrăvise ca pe ceilalţi - ce supă
rare -
oamenii urlau
erau muti
laţi sau ar
şi de data asta
am fost mai rapi
zi şi noapte omoram
dormeam când ucideam
într-un zgomot nebun
alt obuz în chiulasă
turela învârtită
obuzul a fost lan
sat prea jos

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bănuiesc că sunt

o nălucă într-un lan de maci
stau şi mă analizez
gândindu-mă că am motive
de fericire şi că moartea
încă mă ocoleşte din motive
neştiute încă de mine
mă hrănesc energetic

bănuiesc că nicio boală
nu mă pândeşte să-mi sară
în spate când dau colţul
ieşind timid la soare
viu şi fără îndoieli definitive

bănuiesc că am patru planete
în semnul taurului cu o cumpănă
cu lună plină în capricorn

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcata

mea se bronzează în geam
lângă orhideea cu flori albe
chicotesc bondarii intraţi
nes
pus
de uşor într-o cană cu apă călduţă
spre fierbinte
muşcata îi simte îngânduraţi
îngrijoraţi de polenul
care le provoacă alergii
încât se înţeapă singuri
frunzişul teiului forfoteşte în bă
tai a
vântului afară şoptesc versuri
cu muşcata şi orhideea
aprind ultima ţigară din pachet
eu trec din cameră în cameră
muşcata rămâne în geam în soare
la taclale cu orhideea ne
permis de frumoasă cur

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!