Valeriu Barbu

bilete de dragoste

scriu ca pentru prima oară
fiecare pagină în caietul cu poezii
şiruri de cuvinte care îmi trădează emoţiile
de parcă aş scrie iubitei
bilete de dragoste

scriu ca pentru ultima oară
fiecare literă creşte exagerat, îmi saltă dreapta
prea sus
mă ridică… sunt cât o virgulă
ce nu-şi găseşte locul!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu tac doar în Limba Română...

aforism de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

!…

Nu mai ştiu ce a rămas nescornit
ca semn al iubirii mele
gura a căpătat conturul teiubesc-urilor
pasul lasă dâră şi-n ea să citeşti
declaraţii de dragoste
ochii dilataţi – sau lumea?
În orice umbră se probează şablonul umbrei tale –
devenind gest reflex
Acestea toate vin natural…
şoaptele tale sunt muzici care mă ţin
sub un duş de nisip – clepsidră pe măsură…
fiecare bob având efigia ta, secţionează carne, os, nerv
şi venă, renăscându-le cu frecvenţă uluitoare

dovada iubirii sunt
Eu
altfel, nu mai ştiu…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fost-am tei

sunt un caiet frunzăros, fără coperte – cineva
tot scrie aici…
chestiuţe aparent banale, aparent extraordinare,
citeşte
doar vântul

fost-am tei, fost-am sul de hârtie mândră, ehei… fost-am
caiet de muzică, de curat…

x şi zero
vor juca, pe obrazul văruit, plictisiţi copiii închişi
în bietul meu trup
……………………..

învăţătorii
predau azi demitizarea
desacralizarea sunetelor, semnelor şi
înjurături moderne, dar mai ales cursuri intensive
de naibalogie aplicată…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Segmente dilatate oblic

numai
primul fulg, mirarea
apariţia din alte lumi, parcă –
înmuguri emoţie... ceilalţi urmând
devin banali

Un fel de Adam al zăpezii... restul îl ştiţi!
___________

mai mereu cel mai ardent
lumea
a iubit pacea
iată cât sânge prelingându-se...
anume
instinctul belic sfidează Moartea
ca şi cum nu i-ar aparţine... deci, nici mie!
__________

cel mai nesuferit film – nici măcar
o aluzie la sexualitatea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mi-a furat ghetele?... O să umblu iar un an cu inima desculţă!

aforism de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pot fi smerit la picioarele oricărui om
pot chiar încerca şi la picioarele lui Hristos
.
dar nu pot nicio clipă să fiu smerit
la picioarele mele
.
astfel
încet-încet
mă creşte
nesmerenia
şi nu mai pot nici trufaş să fiu pe deplin
din vreme ce
mă bănui conştient întrebându-mă:

la ce-mi mai trebuie totuşi picioare?

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet viciat (exersând la un pian... fără clape)

Să moară jalea de te mint
eşti mai frumoasă ca lumina
şi bună rău, bată-te vina
- după o cană cu absint

Să moară moartea chiar acum
să crape oricine ce te ştie
sau te-a avut - Eşti mult mai vie
- când pozei tale-i bag un zoom

Te-am cumpărat după o chetă
cu toţi ai mei din şantier
eşti draga mea... o etichetă

pe-o biată sticlă, ciob de cer
Stai vieţii mele amuletă
- ce altceva să îţi mai cer?

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vibraţii… ample, aproape balans

înăuntru
cuminte şi încrezător, numai că
nu ştiu
sunt câţiva care imită prosteşte
gesturi
omeneşti în sine peste tot
în jurul meu ieşind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculţe,
uneori contorsionaţi –
din trupul meu

în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuţe a îmbrăţişare
vântului
piscului
razei

cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliţi în hârtie albă, aici
o mână vă face semne

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

lipit pământului

aripi
înmugurind fragile
în umilinţă, vor învăţa
înălţimi
cât de jos e pornirea
câtă irosire, zbatere
cheamă
cerul râvnit…
până acum, am găsit doar
ceea ce dezbină iubire
şi oameni
ce-i uneşte voi ştiţi?!
M-aş ascunde o vreme
în rănile voastre
mi-aş învăţa mugurii
pulsul nevoilor voastre
apoi
aş năzui să urc
cine-mi va spune încotro-ul?!
sau nădejdea va rămâne nădejde

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!