Valeriu Barbu

moment de bine - 4

duhul frunzelor plecând încotro
traiectorii, prefacerea culorilor, frânturi
de voci: oameni, păsări, animale,
nerăbdarea vântului, poala lui amplă
gustul astfel al stropului de ploaie, lumina
strânsă
dar mai mult parfumurile în amestec nou
îmi încarcă momentul acesta de bine plin
revărsând ca într-o clepsidră care
nimeni nu o va întoarce, capătul ei fiind
străbătând germinaţii promise
în ierni probabile, apoi în alte anotimpuri

am şi mai mult senzaţia că sunt
în toate acestea
că nu mă veţi mai găsi niciodată
cel de acum

nu sunt pereche precum pantofii, nu am replică
precum un ecou la ecou – ori cutremur

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

piscul iubirii (poemul renaşterii iminente)

Ce bine mai era în vara care vine – am fost
acolo, să repar un cocor de piatră
arcurile chimice ale dorinţelor voastre
i-am dizolvat aripa, i-am refăcut-o din
rotulele genunchilor mei
acum totu-i aproape… dar aveţi grijă
la ce poftiţi cu atâta îndârjire de acum încolo!

În jurul muntelui
pe piscul căruia se-nalţă cocorul sculptat de vânt – semn
de circulaţie pus speranţelor în drumul lor spre faptă –
erau grădini din cristal
mi-am construit aici un templu cât o lacrimă
pentru numele prietenilor şi neprietenilor deopotrivă
pentru iubita şi neiubita
pentru numele meu sub toate acestea
pentru anti-numele meu vinovat – rostirea răsucită
a unei iertări m-a aruncat în urmă…

voi traversa toamna, această ciudată toamnă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

fixat pe un ceasornic

Prezentul nu
nu ne-ncape, tindem spre dilatări
nostalgici de trecut: «bine mai era» – noi… eh!
… şi visătorii: «las că va fi bine» – ardem unicul aer
singurul trup prelins în vanitate
«Trăieşte clipa!»…. care?… deja trecu!

Să mi se dea un altfel de ceasornic
deşteptătorul să pornească-n viitor – ceru
«gândul responsabil cu speranţa» – dar dacă-i 11:59
şi gata, lepezi trupul
cine şi unde-ţi va purta trezirea?!

Un prezent supraelastic atunci, să vină pe măsură
glăsui «gândul ţiitor de garderobe, mime, gesturi» –
şi cu durerile n-ai teamă?!

Le vei dubla sau… chiar şi râsul!

Pasul stă jumătate-n aer, prezentul când este?

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

1,2 m

umbră stingându-se în adagio, luciditate
şi nevoie
nervii, muşchii, articulaţiile, întreaga maşinărie biologică
participă la o viziune al cărei limbaj
numai muzica îl poate transpune – trupul meu
în sărbătoare
triumfal a traversat zilele metalice din ultima zodie
a trecut –
puls lunecând în rock

de acum
ferestrele vor fi deschise
numai spre mâine
ascund
toate amintirile
în stânga sus, la fix un metru şi douăzeci de centimetri
de la pământ – nu vă va veni a crede
dar am măsurat atent…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textul zilei

în fiecare zi este aniversarea
unui prieten,
unui prieten necunoscut încă
pentru asta sărbătoresc un pic
în felul meu

în fiecare zi se întâmplă o
dimineaţă
amiază
seară
ca o promisiune, mântuire, desăvârşire

câtă risipă de singurătate aş face
de ziua noastră această zi
de nu ţi-aş turna un strop de vin
vin pelin
şi nu te-aş închina bucuriei împreună
hei
sărbătoritule
amână melancolia şi vino cu mine

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

răbdarea mea

calm ca un frasin, când
ca o salcie
din vânt iau proiecţiile voastre
îmbrăţişându-le
încep cu «duminica
izgonirii lui Adam din rai…»
vezi
nu mi-a trebuit mult, cititorule,
prietene
să te găsesc
să ajung să-ţi sărut mâinile
prin cartea aceasta ce-o atingi…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Consumatorilor de metafore
Consumatorilor de sentimente
filtrate ca pe ceai sau cafea
Consumatorilor de peisaj
de abstract, de aditivi
de atitudine laică
de suplimente alimentare
suplimente sexuale – din era
orgasmică
Consumatorilor de abţibilduri
silicoane, explozii, săruturi lascive
suturi în eşapament
de politeţe de second-hand
Consumatorilor de artă futuristă
de emoţie alarmistă
Consumatorilor de cosmetice
pentru suflet egoist şi uscăciune
Consumatorilor de carduri şi dobânzi
Consumatorilor de palide izbânzi
Consumatorilor de periuţe

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

ecoul înfundat din… rădăcini! (de răstălmăcit)

mă-ntreb cât
mai suntem în noi daci
spiritul pământului acesta ţine în miezul lui
mister – azi mai mult vedeţi
paradoxuri, firi îmbolnăvite
mixturi orientale, mofturi apusene, creme
noi, mă întreb
prin care vene
care parte de os
în ce înveliş al sufletului mai am
dacul strămoş?!
…straturi, straturi de lut nou au adus
vânturile, vremurile însă înnobilare
este doar memoria ta şi a mea…
ecoul acelui mister pur carpatic
pur în seve adânci
nu de alta dar să fim şi noi
«întregi»
în hora naţiilor Europei pe care
tocmai am integrat-o

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

alfabetul înăuntrului

Dacă aştepţi o mână
o voce să-ţi vină în sprijin
este sfârşitul
doar vântul te ştie – înăuntrului tău
îi pot creşte mâini şi nu-i murmur acela
este glasul, învaţă vocalele abia
aaaa – uuuu – oooo – iiii – eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului…!

ar părea că muşcă din cenuşă nervul
lacom căutând un atom măcar nears

astfel începutul, altul, te prinde de călcâi… unde fugi?!
– creşte în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere

Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
roteşte
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

fără cod de bare

domol ca înserarea parfumurile trec
mă-mbracă-dezbracă
nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi
când sunt aproape pe sfârşite
cu nesaţ

nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec
ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă
– iarbă amar-sălcie
satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot
cu nume, scheletul vacii, cu
«’tui mama ei de roată – ghemul ăsta de lut
rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii»
cum vedeam atunci de sus ameţitor
cu ochi ademeniţi de progres planeta
planeta cu doar satul acela

domol ca înserarea urcă asfaltul
peste genunchi
mi s-au subţiat tălpile – sunt sensibil rău

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!