Valeriu Barbu

Fuga

au desenat pe faţa mea de pernă
agrafe,
pulsul pernei care
adăposteşte din ce în ce mai puţin
incubatorul de vise, este amplu
ropot şi abur

au desenat pe aşternutul
aspru pălării de magician –
iepurii refuză semnul baghetei
făcând sex – ca iepurii – flutură
pancarte «don't disturb» – şi
«work in progress» – aşteptările mele
expansiune...

au desenat pe pielea mea
o altă piele –
cum să nu fiu nervos
şi să nu mă trezesc urlând... huo...!
... celor care au vieţuit în mine

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai celui

în oraşul ăsta umblă haotic
ţanţoşe
laţuri, securi, gloanţe
rânjete, ocări, făţarnice amabilităţi
paradele doliului propriei morţi

infinite sacoşe, adesea goale
târâie silnic contururi de oameni
le varsă puhoi în gurile de metrou
un fel de scurgere după o ploaie pestriţă
torenţială

cerul imediat musteşte de rugi betege
întoarse spăşite, neîmplinite
zei confecţionaţi smulg cu forţa ofranda
sângele copiilor încă neiviţi

în aer, la un milimetru de ţărână
acolo unde începe cu adevărat Cerul
se zvârcoleşte iubirea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine - 2

amurg tânăr
curtează grădina, sfioasă îl întâmpină –
nuditatea florilor aprinde
fruntea luminii
aceasta aşezându-se tăcută în contemplare
le înveseleşte cu mantie de argint
şi le spune noapte bună

numai fereastra îmi opreşte nesperarea
nu pot însoţi amurgul printre arbuşti
nici îndrepta un colţ de mantie
sau măcar săruta o floare – dar cu ochii pot
pot zidi lumi noi, de jur-împrejurul lor grădini
cu flori nenumite
din miezul nopţii, din sâmburele ei
trec alcooluri în abur rece şi nu mai plâng
le încălzesc până
zorii îmi aduc promisiune: te iubeşte
cineva te aşteaptă în aşteptarea ta, nu vezi?!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţa (genunchi – frunte, lipiţi...)

«ne iartă nouă...»
pe fundal, o mână din ceară unge
praguri
«greşelile noastre...»
pâclă, trupuri dansând bezmetic
«precum şi noi iertăm...»
cerul devine muchie –
cea mai ascuţită, păzind
o uşă sferică, o uşă ou!
Înăuntru este ceea ce chemăm Suflet
sau afară?!
«greşiţilor noştri...»
muchia fulgeră fundalul, mâna
în cădere, ceară
nu-i ceară, praguri răsturnate
«şi nu ne duce pre noi...»
lacrima ţine pântec greu
nou trup va înmuguri – cine
cu pasiune o va duce fără
să-i fie povară?!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

moment de bine

Primul clopot lichid, trezire în trezire
labirintică, esenţă
muza – ea nu există altundeva
mă scarpină în cap, râde, îmi face «v»-uri cu degetele
pe la ceafă şi-mi dă brânci
cu nasul în caiet…
leapădă obişnuinţa limbajul geometric şi iată
«cuvântul» fără de care ar fi abisul
sunt salvat
aceste curcubee dintre noi prieteni dragi
şi ploile recente care
mi-au întors grădinile acasă

schimb registre
poezia mea fragmentaristă ai zice că
sunt incoerent – ia nu mai citiţi o dată
secvenţe, cioburi, imagini suprapuse…
şi inima mea

caietul cu pagina din stânga pe obrazul stâng

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

cercuri, schilodita, teatrul şi palma

ferăstrău înapoi trage umbra

tragismul nu-i în mişcare, nici în dinte
sensul nu va trece conic
măştile între ele sunt duşmane –
umbra n-o să le împace, pentru că
nu ştie să surâdă
nici măcar amar

ascult soarta «nădejdii» trecute
prin amestecate încercări din pricina mea
îmi cere un aparat auditiv – la ce-ţi trebuie
o întreb –
să aud ţăcănitul bastonului alb, îmi răspunde – aha!

în buzunarul de la piept am
sămânţă nouă, ţin palma acolo neîntrerupt
să germineze un alt glas –
altă închipuire va căpăta
speranţa

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

zilele tale

îmi merg tristeţile bară la bară
aproape ambuteiaj
jilave drumurile închipuite altfel ieri
de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug
se preling în jurul meu pretutindeni.

de-ar fi numai dorurile… dar mai strânge
rândurile implacabil şi pasărea că ştiu
câtă risipă de aşteptare face chipul tău
ieri a fost ziua ta aniversară
ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca şi cum
cineva înăuntrul meu plânge şi nu am cu ce
să-l împac

dintr-un clopot cubic sunetu-i
ca de zaruri pe masa de joc – ochiul meu
vor fi douăsprezece dangăte
pentru ziua ta de mâine, ziua de nume
în care efigie obsesivă unduind mă trage
în strada unde tristeţile merg bară la bară

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

scândurica

Cu tâmplele încuiate am plecat
în grădina unde cresc
oglinzi – răsucite vara asta, de la arşiţă

braţele-mi sunt corzi de leagăn
pe scândurică
un copil bătrân şi posac, lent mişcă înainte
înapoi
o frunză, nici nu ştiu de unde, îi cade
în palmă – se uită, îşi ghiceşte trecutul: dacă
ar fi lua-o la dreapta atunci… de demult, Ehei!

Un fluture nechemat
îi provoacă visul şi visul contraatacă –
verifică dacă-i viu să-i viu precum lumina
desface sânul unei flori anume – anume pentru că
niciunde nu există floare oarecare – ascunsă-n carnea
sticlei din oglinzi aici crescută cheia ploii
şi-a tâmplelor spre mine
deschide –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lectură uşoară

suferinţa îşi caută armonia sa
în lirism, în misterul naturii, pentru noi
doar o lectură uşoară, pentru mine corul
din întuneric
spărgând ferestre, sticla lor vopsită cu negru

vă încearcă unde pioase, moi
catifelate, poate şi o lacrimă
când cânepa nopţii mi-e cămaşă...
..........................................
poetul nu mai există în realitatea aceasta
el este ancorat împreună corăbiilor
din porturi departe, departe
păduchii, setea, ţipătul imploziv aparţin
altui trup insensibil şi totuşi înfricoşat
de lirism – neştiind a-l numi astfel,
de misterul naturii căutându-l instinctiv
armonia negăsind-o în suferinţă, nici
în surâs, nici în iluzia că un poet a trecut
vreodată prin trupul lui, părăsindu-l apoi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul

Dumnezeu e pretutindeni (punct)
chip şi asemănare (noi), dar
unde ascundem propria
pretutindenietate?
Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie…
liberul arbitru, ei bine
această condiţie
ne face puternici… şi singuri
sau umili şi în comuniune, unitate.
Cu toate acestea
am tot mai mult senzaţia
că sunt doar o traiectorie
nu am nici măcar
consistenţa unui bob de nisip

limitele sunt înăuntru şi
acest înăuntru este reflexia bogată
a lui afară…
din ce în ce mai greu îmi pare
să-mi asum destinul de om –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!