Valeriu Barbu

renăscându-mă

despre indiferenţa durerii vorbesc umerii
împovăraţi, oricât i-aş şlefui
se cresc pe ele poverile şi mai grele

mă las în jos în genunchi, să muşte ochiul
vârful ierbii
să ţi se pară flori negre ochii mei, iubito
dacă din întâmplare treci fluture-argintiu

despre nepăsarea dorului voi învăţa aici
… îi este totuna dacă mai ţin speranţă sau
mi-a împietrit grumazul
voi păşi cu palmele în ţărână şi tălpile pe cer
împiedicându-mă de norii contrari şi tot
te voi ajunge, oriunde vei fi, iubita mea de suflet
de carne, de os şi de sânge… surâsul tău
mă vindecă de moartea multiplicată, dă puls
cadranelor mele interne şi îmi arată estul
născându-mă, renăscându-mă…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Up down

se aşterne somnul ştiindu-te alături
şi visez cum visezi
mă trezesc, te simt aproape şi
un soi de neînţeleasă bucurie şi siguranţă
mă proclamă omul tău
deşi
mă simt mult mai mult
poate un astronaut, un miner sau... un tâlhar -
plec, aşa cum pleacă orice om să aducă
înapoi seara dorul acasă iar tu
aparent preocupată
ai împrospătat aşternuturile şi
mereu ceva să-mi spui perceput de mine pieziş

în vreme ce visezi
surâzi
îmi pari o copilă a străzii, a cerului
mă tem să nu te rătăceşti şi alerg, alerg, alerg...
dimineaţa, rătăcitul sunt eu

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fiţi atenţi la noduri

câte viitoruri am în arbitrul meu liber
care-i gama –
dar psi
în vocea mea din ce în ce pierzându-şi sunet
nodurile din gânduri ce le numără sau cine –
nu-i gând-şef şi gând-slujbaş – alta-i orânduirea aici…

azi sunt legat la păr ca un ţap docil căruia
îi este lehamite
nu-l deprimă aşteptarea
nici mirosul ierbii noi oprite, ci alchimia
funiilor multiple. la capătul celălalt al lor stau
laboratoare unde tot ţapi
fac pantomimă – subiect balanţa!

răspunsuri am renunţat să caut, de-aş vrea
le am în noduri
structura semnului întrebării ar mai ţine
ceva ce ar putea urni cadranul liberului
pseudoliberului arbitru – perspectivei sunetului recucerind

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţepeşiada

treaba prinde iute coajă
cauţi o soluţie
că de inaniţie
nu te vindeci cu o vrajă

bunăstare şi belşug
o să fie, zer(o) să fie
dă-i cu ceva alifie
gâtului prins bine-n jug

tu munceşte-mpinge, trage
la căruţa de progres
sus, în clase scatofage
se consumă în exces

tot să fii numai o rană
ei te-apasă, te îndoaie
pentru minima leţcaie
ce le pare tot... pomană

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

între-vis

Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcuşul spre sud
cu o umbrelă roasă îşi împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată… cioplită din lemn ciudat violet
cu vinişoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor – sau a reverenţă, după concert

contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ţine fix şi nu ştiu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvenţă în punctul critic –
orele 11:59 – când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii ceţoase

«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!…
alt instrument nu primeşte…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm eretic

"nu voi duce lipsă de nimic
chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii
nu mă tem"

sunt esenţă nimicului
(odată numit însemnă că există)
aşa cum negarea atrage energiile anume
nu am nevoie de îmbărbătare
decât atunci când nu voi mai semăna
a bărbat
pot şi puterea aprinde
(indiferent cine mi-a dat-o)
să iubesc pur însă nu şi simplu
(prefer complicat fiindcă nu înţeleg iubirea)
aşa cum ochii nu se pot privi pe ei înşişi
iar temerea mea cea mai pregnantă
este lipsa temerii

nu voi duce lipsă de nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mi-e greu

nu am de zile negre nici un ban
iar de mi-e frig, îmi pun pe cap covorul
apoi mai pun pe umerii firavi, încă un an!
vai - nesperarea îşi ascute iar toporul
de mintea mea bolnavă de iluzii!

secunda scrijelind pe oase-mi pare-o altă,
nouă - şi de mi-e cald, îmi fac un evantai - din pene
din pasărea speranţei împăiată -
şi-mi vântur praful de pe vene
apoi, îmi fac cu el infuzii

iar de mi-e greu
las jos şi iau de două ori
îmi bucur ochii - azi, un heleşteu
de peşti ciudaţi şi răpitori
- cum nebunie-i pun perfuzii

nu am de zile negre niciun vis
nisipul din pleoape, cum freamătă-l ascult

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire o societate cu răspundere limitată

o cale dar niciun drum concret
un tren de mare viteză
şi nicio şină
o navă de croazieră
pe un strop de ploaie iminentă
cai sălbatici
prin vene deschise în altele
o enormă lumină şi niciun ochi
două contururi desenate cu albastru
pe albastrul mai mult gri
niciun cuvânt traductibil
doar intenţii de gest şi
aproape inexplicabil
un pântece cuib miracolelor

bărbatul
sau ce-a mai rămas din
una din extremităţile armelor
ridică nedumerit din umeri
închipuindu-se

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârtia cuvintelor

Să te ferească Dumnezeu
de patima poetului îndrăgostit
de literă
de un cuvânt anume – o
ori îl poartă în ochi
ori păşeşte cu măsură neomenească
spre percepţia spaţiului

plimb dreapta mea pe coala de hârtie
îmi pare că schiază degetele
slalom printre litere – abia aşteaptă
să fie scrise
cu fiecare semn, pârtia-i mai grea sau
dreapta mea e lama unui buldozer
împinge noianul spre margini ignorate
rămân literele – ierbi ascunse
până la această trece ori bulbii!

Să te ferească Dumnezeu
de zăpada acestei hârtii, poetule!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

balans

…nu cumva
aerul ne respiră, lumina ne consumă, toate
din jur ne folosesc, fiecare lucru
după trebuinţă ia din noi?!
…nu cumva banii cumpără din noi cursul lor
ceasul ne plimbă pe limbile lui precise
într-o idioată «tanana»
un fel de paparude invocând ploile
sau neploile pământului care ne posedă
…nu cumva acest cumva este
bumerang căutându-mi tigva, genunchiul,
talpa?

careva mi-a spart blidul, altcineva
mi l-a înlocuit, acesta de pe urmă
i-o farfurie, nu mai este opacă, văd
reflectându-se lingura mărită şi
în drum spre mine micşorându-se –
balans asimetric, «nu cumva»-ul inundă
iar momentul: supa mă soarbe…

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!