Valeriu Barbu

ecouri de fluier

impactul cu doina a fost spontan, ea trecea
din dor în jale
traversând pieziş un glob palid
trecu podişul de nepăsare, urcând spre
piscul făclie
violet-aurie

vântul
plăpândul
răsucind traiectorii întoarce din jale în dor
globul se alungeşte subţiindu-se dureros
fluier din os doina străbate
piscu-i din ce în ce mai departe

ar părea că toate acestea nu mie
mi se întâmplă!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

nu pleci nicăieri
turismul este doar o iluzie
nu migrezi niciodată
totul este aici
într-un punct
şi dacă nu mă crezi
întreabă tălpile
în staţia de tramvai
măsurând aşteptarea în doi paşi -
suma lor în cerc depăşind distanţa pe care
ar urma să o parcurgă

să mai dau ca exemplu şi pe cei care aşteaptă
iubita/ul ori
salvarea?

de aici, din cer, mă uit în sus
spre Pământ

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile

păşea cu mâinile la spate
ţanţoş, aproape... solemn, rece
fixa cu privirea panorama
... milioane de lăbuţe lipăie
întâmpinându-l excitate ca
pe Michael Jackson la concert!

Trecea "Mâine" ca un arendaş
printre mâţele subnutrite – aspiraţiile mele...
Scotea din buzunare şoricei aurii
cu gesturi largi aruncându-i

"Poimâine" tânăr – eu nu – vine
de braţ mă conduce
afară din viaţă...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu diluându-l

am început să mă obişnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă şi mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aştept
întregirea ca şi cum m-aş naşte… nou
şi împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut aşa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic

respir şi am început
să mă obişnuiesc
în aerul acesta roşu
diluându-l lumina
lumina dintâi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet virtuos

mă bate gândul cum m-ar bate
bărbatu-amantei rău cu parul
descărcând pe mine amarul
vieţii lui prea înşelate

gându-i să ţin femeie de oraş
cochetă pân' la cuconoasă
şi-al naibii rău cât de frumoasă
că doar aşa o să mă-ngraş

şi o să fiu stimat în urbe
în viaţa asta mult prea scurtă
cu liniile dânsei, curbe

fălos, emancipat cu burtă
nimic nu o să ne mai turbe
eu şi bărbatu-amantei, turtă

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ghicitoare – din colecţia „Iluminaţii mioritici”

Cine dă cu mingea-n cruci
şi invers
Cine face o tumbă, un rânjet
şi-l dă zilnic proteve-ul
şi-l prea dă, ceea ce… nu-i gratis
Cine vrea să pară ceea ce nu E
şi prea vrea ceea ce… nu-i
gratis –
are voie dom’le să spere şi
de ce nu… ceea ce nu-i…
’tu-i ţara mamei lui de bâlci!
…acu’ las naibii ghicitoarea şi-o zic:
«circ avem, dar pâinea unde-i –
că tot ne tragem oareşcum la o
adică din romani!”

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

paparudă

la cât arde
ţara asta, babele
stau încremenite
cu pieptenul oprit
la jumătatea gestului…
din pensie şi-au permis?!
Nu,
l-au moştenit, e din os
din os cândva duios, cândva
brav

Nero multiplicaţi dau
din degete
degetele lor chibrituri
pe scăpăriciul ţării
Dă, Doamne, să plouă
toată campania electorală
să li se ude… intenţiile
de bine!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monologuri şi paralelisme

teamă şi păstârnac
aşa colegul
de la patul alăturat descrie
"nelocul" acesta
teamă pentru fricile iminente
viitoare şi trecute – trecute?!
Da, de replicile lor...
Păstârnac
Păstârnacul din borcanul meu cu
tocană de legume
aşa suntem
ne învaţă aici cum
să ne fie
frică de frici plus
poziţia păstârnacului destoinic...
băieţaşi –
ei uită că nu suntem născuţi
în spaţiul acesta, cel puţin eu
Nu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

o frunză aproape

o frunză aproape albă atinge
pleoapa fără intenţie - «pardon»
şi trece mai departe, aparent
grăbită
îşi priveşte ceasul… «cât e…» – zic
«iarnă fără douăzeci şi două de amurguri»
răspunde şoptit
un vânt aşteptând pensionarea, tuşind
îşi drege glasul şi… «eşti
în urmă, fato, zău…»

frasin curat de singur
nud
îşi întinde încheieturile
«bună dimi…, fum străin.» pardon
eu sunt ceaţa
Eu sunt
ceaţa

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezia…

o altfel de atingere a lucrurilor
un botez în ape noi… aer, lumină
alte agregări de până astăzi
o surprindere din înăuntru spre
oriunde
dar nu întâmplătoare…
să-ţi treacă întreg trupul în
semnul mirării
să te recunoască astfel
cuvintele –
aceasta-i Poezia

* dacă mă căutaţi, aici sunt, sub scoarţa ei –
… ea fiind mai sus, la înălţimea frunţii voastre
sunt întins lipit ca într-o rugăciune totală

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!