Valeriu Barbu

Am spus un banc sec şi au venit securiştii

pe vremuri
la rând la lapte pe la trei noaptea
spuneam de toate
jucam bâza până am înţeles că niciunul dintre noi
nu dădea
deşi toţi am luat-o

(să fi spus bancuri umede... ar fi venit cine?)

acum
e altă treabă
putem să ne spunem orice şi
iar e rău

fiindcă nu ştiu cum de
nu se mai termină odată
bâza aia

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

două…

nu cunosc
orbirea
nici dacă închid ochii
nu cunosc spleen-ul
din degete mi-am făcut mitraliere
ţintind idealuri
chiar dacă
rareori – sau niciodată
ating
nu cunosc
neiubirea
de când am tensiune în artere
şi încă ceva în stern
neînţeles
nu cunosc liniştea
din ziua în care am aflat
că m-am născut
cu două umbre…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet diliu

caut sensuri deziubirii
lumilor pe contrasens
răsucit în abur dens
acel strop din legea firii

c-am avut noroc un car
la oricare ghinion
cât mă cred un zeu mignon
doldora de şui habar

iute se prelinge stropul
limba amorţeşte hâd
ştergând cerul gol cu mopul

şi de ce ar fi diliu
un sonet unde nu râd
nu pot pentru ca să ştiu

sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruj

sângele tău este pasăre
cu aripile între două lumi
ia forme şi culori
potrivit intenţiilor
(apropo de pavaje
unui iad prezumtiv
şi de foamea
de o îmbrăţişare -
gestul în sine
nici nu mai contează)
vine Ultima
îşi ţuguie buzele
în oglinda oaselor tale strălucinde
şi se făleşte cu un roşu
impecabil

zborul abia acum
începe

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nituri şi foi subţiri, subţiri

vorbeam despre vocaţia iertării
nu era iniţiatică
nu cea ca un muşchi
sau… comercială
ci de preaascunsa, neştiuta comoară

nitul dintre cer şi inimă

în miezul lui am găsit
vocaţia vinei – nu cea primordială
comună
nici manie a persecuţiei
ci preaascunsa, neştiuta comoară

nitul dintre inimă şi cer

…mâine vorbim despre
iubire

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine

mi-e pace
ca în după-amiezele
de duminică
lângă tine am întregi
fericiri, fricile diluate cu o şoaptă
nu voi mai pleca niciodată
departe sau
măcar să ştiu că nu va trece
amurg
fără promisiunea întoarcerii
lângă tine

trag draperiile
vântului acesta ostil
dincolo de care mă aşteaptă
întregiri, pacea
ca în după-amiezele de duminică

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

din ieri…

…dacă eu o iubesc, ea
de ce nu mă iubeşte?!
Dacă mă oglindesc în lac, nu…
şi invers!
Ieri am scris un poem bufnit
vibraţii joase îmi taie pasul
pornind din acel moment,
tremur în frigul personal
parte din frigul amplu –
aşteptarea comună
……………………….
între timp, îţi voi săpa un lac
tu doar să-mi aprinzi focul
să nu-mi mai fie aşa de frig

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mica publicitate

mi-am pierdut viaţa
irosind-o
toate mesajele Cerului
le-am primit la spam
toate intenţiile au rămas intenţii
mereu mi-am zis că
mai am o secundă
să-mi schimb viaţa
pe ce?
şi s-a dus
acum
cu acest anunţ de mica publicitate
îmi mângâi cioturile foste aripi şi
scrijelind pe ultimul petic de pământ
vă salut

pierdut viaţă
găsitorului recompensă

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dorurile, ah dorurile

un pic de pâine, un strop
de apă, o fereastră cât cerul
pentru toate florile lumii – neînvinse
o cămaşă de schimb şi
cu un creion în chip de baston alb
aş colinda noiembrie
de la un capăt la altul

fiecare zi este o uşă, unele vor fi ninse
altele adumbrite, ceţoase, însorite
una anume de-aş nimeri-o
cea spre dorurile… ah, dorurile mele
încărunţite…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de seducţie

privirea ta
ploaie de vară
zilelor mele aride

sărutul tău
biciuire
porilor mei sclavi ţie

atingerea ta
mă dizolvă
mă vindeca, mă recompune şi apoi iar
mă dematerializeaza

distanţele tale
la mai mult de o respiraţie
infricoşarea ce mă lasă pribeag
intr-un vis ostil

exerciţiul acesta
vrut de seducţie

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!