Valentina Becart

Mâine... un timp ce nu-mi aparţine

Tu vei veni
schelălăind ca un câine
de unde oase
pentru fastuosul "mâine"
când omenirea n-are viitor

Să ne-aşezăm cuminţi
la umbra – timpului trecut
şi să visăm
cum "azi" –
ia forma efemeră
a ne-nceputei pâini...

Şi îngrozit de nesfârşite mâini
ce lacom se întind
voi alerga şi eu
schelălăind
spre margini de hotar
şi câine credincios – voi sta de pază
lângă stârvul unui "mâine"...

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart din Undeva, un poet...
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu trezim cimitirele...

E-o taină-n toate.
şi-o năruire...
nu vă-ndoiţi de dăinuire
când vă cântaţi bucuriile
în acelaşi cerc istovitor
în care dorm nepăsătoare
cimitirele...

E o lumină-n toate.
şi-o sfâşiere...
şi nu-ntrebaţi de risipire
când vă slăviţi odoarele
în acelaşi triunghi nepereche
în care se înalţă – ca o provocare –
luna, soarele...

E-un nepătruns în toate.
şi-o prigonire...
şi cum să vă mire
când rătăciţi în propria geometrie

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart din Undeva, un poet... (28 iunie 2010)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din jurnalul unei zile ( în mijlocul singurătăţii)

Craterul vulcanilor de deschidea
ameninţător
sub povara gândurilor
"Tot ce nu mă ucide mă face mai puternic"!
bietul Nietzsche!
ars de suferinţă a ridicat sabia împotriva
"Dumnezeului"
ce l-a lăsat singur
în faţa filosofiei sterile...
cum să poţi locui într-o singurătate din care
sunt izgoniţi
zeii şi legendele?

Unde sunt tainele lumii care au fost făgăduite
materiei întrupate?
numai Everestul mai poate oferi un răspuns
acolo sus... lumina-i darnică, ocrotitoare, şi poţi
avea
un dialog sincer cu cerul – înfruntându-i
nepăsarea...

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart din Pe "muchia instabilă dintre existenţă şi neant"... (9 martie 2011)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demonii apelor...

Savoare şi chemare e pasul ei
molatec
pierdut în frunzişul auriu
al toamnei
Timpul grăbit
îşi caută un loc cât mai aproape
de umbra
apărută sub pleoape
Pământul respiră adânc
şi lumea din jur tresare
din somnul prelung....
...
Alung semnele de întrebare
ce răsar la intersecţie de drumuri
şi-i netezesc cărare
spre visul fără contur....
...
- Iartă-mă că te întreb:
fată nepăsătoare
şi neştiutoare

[...] Citeşte tot

poezie de Valentina Becart (2 decembrie 2012)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!