Lista completă, pagina 133
Zădărnicie
A vrut să cucerească cerul,
C-o mână să despice zarea,
C-un semn să domolească marea,
Să-i fie clipei temnicerul.
Planetele să tină-n mână
În mare să scufunde luna,
Iar soarelui să-i ia cununa
Și s-o mânjească cu țărână.
A vrut castele, avuție,
Rubine, aur, diamante,
Mașini, neveste și amante,
Și iahturi de călătorie.
A vrut să i se-asculte versul,
Din cale vântul să întoarcă,
Și cu a sa voință, parcă,
Să cucerească Universul.
......................................
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metal cenușiu
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îți intră-n venă, te intoxică mortal,
Dinții-ți cad și în oglindă vezi o față ca de cal,
Ce rânjește din mașină-n drumul către abator.
Te transformi încet dar sigur, într-un sumbru cașcaval,
Purpuriile globule îți incărunțesc și mor,
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îți intră-n venă, te intoxică mortal
C-o iubită de-o noapte, te iubești în dormitor,
Ești viril, frumos, romantic, un Apollo actual,
Brusc se-aude-o pocnitură și un glonte-ucigător
Drept în inimă se-nfige, un deznodământ fatal...
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Victimă colaterală
Un vânător cu faimă mare si panoplie fabuloasă,
Porni să-mpuște căprioare într-o pădure-ntunecoasă.
Tiptil, cu pușca pregătită, el se ascunse-ntr-un tufiș,
Ce se afla nu prea departe de buza unui urdiniș.
Curând din codru,-n prag de seară, veniră țapi și căprioare,
Ce nu știau că vânătorul deja le are în cătare.
Dar o albină lucrătoare ce-ntâmplător trecea în zbor,
Ca să împiedice o crimă, l-a atacat pe vânător,
Iar glonțul ucigaș, din armă, nu a lovit o căprioară,
Ci printr-o crudă ironie, a nimerit pe ram... o cioară!
Morala, nu e de mirare, chiar și la oameni se aplică:
Când umbli după căprioare, poți să împuști o păsărică!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețe
A-nflorit salcâmul mai tarziu,
Muguri au plesnit cu viers de liră,
Noaptea, timpul ghemul și-l deșiră,
Bate vânt din penele ce scriu.
Rădăcini se-nfig cu sete-n sol,
Ramuri săgetează nalta boltă
Florile-ntr-o horă dezinvoltă
Cad sinucigașe către sol
Picuri cad din ceruri suspinând,
Lacrimi pentru clipele pierdute,
Ploaia vine tainic să sărute,
Floarea sa mai albă ca oricând.
Numărând petalele ce cad,
Văd că-n orice floare care pică,
Se ascunde-un zbor târziu, de clipă,
Răscolindu-mi sufletul nomad.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "O iarnă pentru fiecare" de Violetta Petre
M-a copleșit tardivă și speranța,
Că ne vom împăca, dar cu durere,
Aud că soacra n-a-ncetat să zbiere
Și am fugit din nou, spășit, la Tanța.
Am inghițit de bună seama hapul,
Căci generos, am procedat ca tontul,
În timp record mi s-a golit și contul
Și-acum pe stradă Tanța-ntoarce capul.
Sosește iarna, e deja zăpadă
Și ne găsește rătăciți prin viață
Luatu-mi-ai și casa, ca o hoață,
Ai divorțat si am rămas pe stradă.
La tine-i cald, probabil, stai acasă
La mine viscolește iarna oarbă
Am turțuri prin mustață și prin barbă
Și mă-ncălzesc c-o sticlă de spirtoasă!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezire tardivă?
Sunt un sexagenar, dar totuși vreau
Să stau la pieptul tău precum un țânc:
De bebeluș am învățat să beau,
Învată-mă acuma să mănânc!
Pe-ascunsele cărări am colindat,
Cu pas de orb, legat la ochi, cu-n băț,
N-am ascultat de nimeni niciodat',
Învată-mă acuma să învăț!
De multe ori, de viață doborât,
Luptat-am să devin învingător:
Am alergat, vremelnic m-am târât,
Învată-mă acuma ca să zbor!
Mi-am înfruntat dușmanii cu umor,
Cutreierând și oaze și deșert:
Am fost și crud și neîndurător,
Învață-mă acuma ca să iert!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Tu nu mai ști de mine, primăvară!" de Violetta Petre
Tu mă transformi din mielușel in fiară,
În jeep dotat cu lanțuri si cu troliu,
Îmi crește-andrenalina și orgoliul,
Cand fac flotări din zori si până-n seară.
Un pectoral mi s-a umflat prea tare,
Ridic haltera, chiar de văd doar stele,
Ignor colesteroale, bune, rele,
Tentația e infinit mai mare!
Un tip, debusolat, dorește locul
Din patul tău, dar o să-i cânte cucu,
Căci o să-și facă negreșit sepukku
Jucându-se inconștient cu focul!
Plutind mereu, pe-al poeziei val,
Ignori neobositul meu efort,
Când jogging fac in teniși și în șort,
Sub geamul tău, dar mă ignori total.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad suflete
Șoptesc copacii, tremurând,
Oftând, cad frunzele uscate,
Ca suflete ce zboară-n rând,
Bătând la-a cerului cetate.
Prin reci noroaie se-mpletesc,
Cu picăturile de ploaie,
Iar pe desupra lor pășesc,
Bătrânii, slabi, ce se-nconvoaie.
Prin parcuri ne-am plimbat încet
De mână, ca și doi copii,
Aveam baston, tu diabet
Și foarte multe dioptrii.
Dar la a ceasului bătăi
Când toamna vieții va veni,
Iau sufletele alte căi,
Țintind a cerului tării.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riscurile politicii
Un lup din Parlament, cam pătimaș
Ura pe adversari cu-nflăcărare:
Îi ponegrea ca-n codru, și-n oraș,
Dorind să îi transforme în mioare.
Interpela pe-ai săi dușmani pe dată,
Și pe ecran, c-un ton defăimător,
Iar când mergea, (ca omul), la privată,
Ironic, folosea ziarul lor!
Dar de o vreme, lumea-a observat
Că lupul cel colțos, neîmblânzit,
Urla mai rar, cu glasul tremurat,
Iar după șase luni a și murit!
Certificatul sumbru, de deces,
A provocat un amplu cataclism,
Căci lupul, în mod clar, a decedat,
Intoxicat cu plumb, de saturnism.
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Iubire albă" de Violetta Petre
În leu, m-aș transforma dintr-o pisică,
În zori, când noaptea neagră se destramă
Și să te simt, cu degetele-n coamă,
Îmi umbli, tandru, neștiind de frică.
Cu ochi mijiți, torcând încetișor,
În suflet simt cum se închide rana,
Tu să-mi fi cerul, eu să-ți fiu savana,
Să ne iubim sub soarele-arzător.
Să îți pătrund sub pielea ta umană,
Ca într-o junglă plină de liane,
Sălbatic provocându-ți lungi frisoane,
Să simt sudoarea șiroind pe blană.
De tine mi-este foame, te-aș mânca,
N-aș ști cu ce să-ncep, ești moale, dulce,
Vreau capul tău pe piept să mi se culce,
M-abțin, că nu-mi ajungi nici pe-o măsea!
Dar până nu te mușc, spărgând misterul,
Deschide-odată, proasto, frigiderul!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Valentin David, adresa este:
