Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Valdi Herman

Lista completă

Dumnezeu a dat și are; dar eu?

(Ioan 3,16)

Minunată-i și adâncă, Doamne, Sfânta Ta Scriptură!
Cât de plină e de taine și de sfântă-nvățătură!
Cât de minunat e Duhul pe care ni L-ai trimes
Să descuie-a' ei mistere, să ne dea nouă acces
La comoara cea ascunsă, la Domnul Isus Hristos,
Ca s-o facă pentru oameni de efect și de folos.
Cât de plin e fundul mării și-al oceanelor de ape,
Așa ne-nconjori Tu, Doamne, cu Isus prin Sfânta Carte.
Dar ce trist, să vezi mulțime printre noi atât de seci,
Ca și piatra care seacă-i de-o ții-n apă pentru veci.

Mai deunăzi-ntr-o seară, cugetam cu-amărăciune
La atâta bogăție, însă-n mine, goliciune.
Se-ntâmplă cumva atuncea să-mi răsune-n minte tare
Un verset pe care-i știe tot creștinu-n lumea mare.
E versetul care spune despre Dumnezeu din cer,
C-a iubit cu-atât-ardoare bieții oameni care pier,
"Că a dat...", suna în mintea-mi, tot mai clar și răspicat.

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aplicarea crucii pe tot și toate

(după câteva versuri în engleză, de Amy Charmichael)
(Luca 14,33)

O, Domnul meu Cel răstignit Isus, aplică semnul crucii Tale sfinte
Pe viața mea în tot ce este ea: plăceri, alegeri, preferinți și minte.
Pe tot ce-ar mai putea veni din vechiul eu, sub orice formă-ar mai fi inspirat,
Marchează Tu inscriptul sfânt al crucii Tale: "Pierdut și la gunoi pe veci de mine dat".

Iară când briza morții rece suflă, astăzi aici și mâine-acolo poate,
Peste vreun lucru drag de care mie-mi pare că n-as putea în veci a mă desparte,
Dă-mi harul să nu fiu surprins deloc, ci să-nțeleg că voia Ta lucrează,
Ca un răspuns la rugăciunea-n prima strofă: e mâna Ta ce binecuvântează.

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din ce se hrănește omul cel nou

(După câteva gânduri de T.C. Upham)

Să nu aștepți să vezi putere sfântă în viața-n care "eu" și "mine" mai trăiesc,
Unde-i iubire numai pentru sine, dar ca să sufere sau ca să moară se feresc.
Așa după cum nu aștepți să vezi rodire de la un grâu ce nu l-ai semănat,
Să nu aștepți nici roadă vieții de sfințire, unde viața veche nu ai îngropat.

Zorește deci și dă-o-n grabă morții, prin pironirea eului pe cruce
Și vei găsi comori nebănuite, numai atunci când tu le-ai socotit pierdute.
Căci viața-n care eul și firea lui cea veche n-au fost înjunghiate și puse în mormânt,
Sămânța învierii nu va avea de unde să încolțească, dacă nu-i mortul în pământ.

Să știi: orice durere și-amaruri înghițite nu sunt decât putoarea ființei tale vechi,
E mortu-mbălsămat ce-l strângi cu drag la piept, în loc să-l lași acolo, în groapa lui de veci.
Căci firea ta cea veche și eul tău cel vechi sunt cuiul lui Pepelea, pe care vechiul șarpe,
Când ți-e mai dragă lumea, atunci el își atârnă produsul lui ce-mparte miros și iz de moarte.

Și vrei să știi concret ce-i "eu" și "fire veche"? E timpul tău cel liber pe care-i cheltuiești
Cu lucruri nelegate de cer și de Isus; sunt banii tăi ce-i dai pentru plăceri lumești.
Și este de asemeni și ceea ce nu faci pentru nevoia celor din juru-ți și din lume,

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am să uit

"... omul nostru cel vechi a fost răstignit... socotiți- vă morți..."
(Romani 6:6 și 11)

Tot citind în Cartea Sfântă despre farmecul de sus,
De splendoarea nevisată și de slava lui Isus,
Mă izbi un foc puternic și strigai cu-nfrigurare:
"Care-i, Doamne, calea către slava Ta nepieritoare?"

Se apropie de mine și-mi răspunse blând, în șoaptă:
"Betleem pân' la Golgota, asta-i calea Mea cea dreaptă!"
N-am știut prea mult ce-nseamnă. Și văzându-mi de cărare,
Uite-așa, ca din senin, mă-ncolți o gloată mare.

Toți ai mei, copii, nevastă, cunoscut sau chiar străin,
Și-ncepură să m-apese toți cu vorbe cu venin.
Nemaiînțelegând nimica, strigai tare: "Aoleu!"
Domnul mă-ntrebă pe dată: "Ce-ai pățit, copilul Meu?"

"Doamne, ăștia-mi trag de haină și mă lasă gol în lume,
Pe degeaba îmi împroașcă cu rușine bunul nume!"

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu adevărat cu El?

"Cine zice că rămâne în El, TREBUIE să trăiască și el cum a trăit Isus." (1 Ioan 2,6)

Cărările spre slăvile-aurite nu au sfârșit, dar au un început -
În grajdurile Betleemului Iudeii - acolo-au luat ființă și-nceput.
Ai cunoscut și tu, creștine, umilința acelei pocăinți zguduitoare,
Primind s-apuci, batjocorit fiind, să mergi și tu pe-a grajdului cărare?
Acel ce a creat și timp, și spațiu a trebuit să fugă urmărit
De-un fir de praf, de un nimic, de-un nimeni, dar care totuși îl ura cumplit.
Ai cunoscut și tu, creștine, această ură stârnită de viața ta divină?
De nu, ai grijă: n-ai să-mparți nici pacea din veșnicia care stă acum să vină.

Acel ce le-a făcut și e dispecer, veghind de veacuri peste lumi și stele,
Și-a așteptat chemarea în lucrare, treizeci de ani tot adunând surcele.
Ai cunoscut și tu această așteptare, făcând un lucru foarte ne'nsemnat,
În timp ce-o mare misiune-ți sta în față? Putut-ai tu s-aștepți să fii chemat?

Acel ce a hrănit pe mii de oameni, El însuși fu din greu înfometat,
Deși numai dorind putea să aibă; nu-i totul oare tot prin El creat?
Ai cunoscut și tu, creștine, lipsa și ai răbdat în timp ce-ai fi putut
Să ieși din ea neascultând de Domnul, oricând, dacă aceasta ai fi vrut?

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Boul lui Israel... și al Bisericii

(Cartea Exod cap.32)

Știm c-atunci când s-a dat Legea, Moise-a mai întârziat,
iar poporul jos în vale, așteptând, s-a agitat.
Și pentru că ei, în inimi, se aflau tot în Egipt,
au schimbat pe Domnul slavei pentru-un bou de ei cioplit.
Să mai fie vreo mirare că după ce-au lepădat
oxigenul fericirii, chin și zbucium i-a mâncat?
Cine le-a promis lor țara? Boul din metal forjat?
Și care le-a fost urmarea când la bou s-au închinat?
Ăsta este-ntreg motivul pentru care niciodată
n-au ajuns să stăpânească țara câtă le-a fost dată.

Să vorbim de noi acuma. Domnul spune în Cuvânt
că putem trăi în pace neștirbită pe pământ.
Însă vai, câți sunt aceia dintre noi care pot spune
că se bucură de pacea cerului aici în lume?
Ne mai spune-apoi Scriptura că-n Hristos ne este dată
permanenta bucurie și o viață-mbelșugată.
Însă când privim în practic, câtă bucurie oare

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ferește-mă, Doamne, de găini...

(1 Tesaloniceni 5,22)

Pe orișicine ai fi întrebat în sat, ar fi știut să-ți spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orișicare timp din an.
Era știut și-apreciat de toată lumea ca om deștept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.

Și tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă prețul mare și înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieții lui sfârșit.

Ajunse-acasă. Și în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai prețios și mai păzit,
Punându-și în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare și-a sădit.
"Iubitul meu - neliniștita lui soție îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robește de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"

Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, țânțari și cărăbuși și muște, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd și mut căra întruna

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum se mântuie o țară (2 Cronici 7,12-14)

Și eu vreau ca țara-ntreagă să se-ntoarcă la Hristos,
Și eu vreau ca președinte să fie un credincios.
Nu-i asta la urma urmei dorința lui Dumnezeu,
Ca tot omul să-L primească drept Mântuitorul său?
Da, așa-i, dar când e vorba despre scopul nostru care
Urmărim când vrem s-aducem țara pe sfânta cărare,
Ne-mpărțim în două cete: cei care sincer doresc
Pocăința țării-n sine și-un alt scop nu urmăresc;
Iar ceilalți prin pocăința țării urmăresc de fapt
Doar o viață mai comodă, într-o lume de păcat.
Când vezi un creștin politic plin de zel minune mare
Să-și împingă toată țara pe-a sfințeniei cărare,
Dă-i Scriptura s-o deschidă la a doua Cronici șapte,
La versetul treisprezece și de-acolo mai departe.
În a doua Cronici șapte, în versetul amintit,
Domnul spune cât se poate și de clar și lămurit:
"Când poporul Meu se roagă - zice Dumnezeu Preasfântul;
Când poporul Meu Mă caută - spune-aici iarăși Cuvântul;
Când poporul Meu se-ntoarce de la căile lui rele,
Atunci Eu, Domnul din ceruri, Eu prin harurile Mele

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrân Pământ

Bătrân Pământ, bătătorit de păsurile vremii,
Preafrământat și răscolit de oameni și milenii
Sunt mulți acei ce i-ai hrănit cu pâine și mărire,
Cu strălucire și belșug, cu dor de nemurire,
Și-a căror soartă ai unit apoi în bolta-ți sumbră,
Trezindu-se că tu, Pământ, te-ai dus ca și o umbră.
Iar bogăția, slava lor, coroane, sceptre, nume
Le-ai spulberat, ostil Pământ! Au fost ca niște spume.
Ei sunt acuma la un loc cu plebea ordinară,
Cu sărăcimea căreia n-au vrut odinioară
Nici o dojană a le da. Acum, fără-osebire,
Le macini carnea, iară ei se duc în nemurire.
Nu meriți, nu, bătrân Pământ, s-adun comori pe tine!
Mi-e scârbă de onoarea ta! Tot ce dai tu, nu ține.
Înșelătoarele baloane de la clăbucul de săpun
Îți concurează ispitirea și prețul ce pe tine pun.
Detest chemările ce-mi faci și amăgiri bizare.
Tu doar promiți, dar știu ce dai: speranțe-nșelătoare.
Îmbie-mă, dar e-n zadar, căci am găsit un Altul,
Coborâtor din alt tărâm, din cerul preaînaltul.

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mogâldeața (Ps. 115, 4-8)

Mai să vezi
și să nu crezi,
o-ntâmplare
cu haz mare
și umor folositor.
Într-o zi, pe negândit,
uite-așa, m-am găsit
la nea Mitu, om din sat,
cu ceva de discutat.
Cât stăteam și vorbeam,
pufăia Mitu-n țigară
ca locomotiva-n gară.
La un moment dat,
când am observat
o icoană atârnată
galbenă de afumată,
iar pe sfânt tăcând molcum
învălătucit în fum,
(în timp ce eu îmi spărgeam
plămânii de cât tușeam),

[...] Citește tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Valdi Herman, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!