Tudor Iancu

Convergenţă

Fie A(n) real, să zicem
dintr-un şir indian.
Mai luăm cu falsă sfială,
o A, reală
aleasă cu socoteală.
Considerăm apoi, un pitic
Epsilon zis,
suficient de mic.
Dacă A(n) minus A,
nu poate elonga
pe Epsilon-pitic,
zicem fără tocmeală
că este potriveală,
că A(n) tinde la A
deci, se pot cununa.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Aud sunând pe caldarâm
cu paşi de lună ziua coborând
şi-n marea trecere răsună,
ziuă şi lună, ziuă şi lună.
Memorii scurte dorm în locuri nule
eternităţi în ziduri şi în nume
se-nalţă rar pe mapamond,
multe coboară-n veşnic somn.
Parada timpului se-ntinde,
ca un ţesut nedefinit
nu e direcţie să n-aibă
fractali nemărginiţi în infinit.
Cât veşnicia este clipa
când groaza bate a vieţii porţi,
îndoaie gândul infinitul
ca pe simbolul prins în cărţi.
Cu paşi mei am scris o vreme
povestea unui mic destin
ce s-a pierdut în uraganul
Istoriei în mers divin.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul iubirii

Mi-a zis o clipă, că-n zori de zi,
iubirea doarme dezvelită
adulmecând plăcerea caldei mântuiri.
Prin ea pluteşte fericirea
vibrând în corpul său avid
de infinitul împlinirii,
pierdut în zîmbetul naiv.
Doar, ca un voal pluteşte raţiunea,
ascunsă-n mângâieri de feeric preambul
ce i-au şoptit că se desprind
de-nlănţuirea actului festin.
Pirdută-n armonii ca o spirală
plăcerea-şi toarce vremea dezmierdării,
tronând lasciv pe piedestalul
din nori de vise construit.
Sar jerbe de scântei pe pleoapa coborâtă,
când apogeul se dizolvă
în marea inerţiei, aşternută
să prelungească-n postambul,
beţiea minţii prăbuşite

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Se coace grâu-n Univers
şi spice stau grămadă,
combina timpului aşează
grăunţe în cămară.
Căluşi cereşti
în lucrul de-nblătire,
aruncă boabe aurii
în boltă spre rodire.
Furtuni năluce,
nebănuite legi,
le aşează lângă stele,
iar orbitarea lină
dospeşte organisme
cu gândul la-nmulţire.
Procese lente,
în ani, cât milioane
şi evoluţia creează
dantele mişcătoare.
Autoperfecţiunea
e a clipelor cerinţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuie (ne)sănătoase

La douăzecişicinci de ani a fost o eră,
când socoteam că e plăcut să ai
o scrumieră,
pe noptieră.
Şi-n noptieră o altă scrumieră, că-n acea eră
n-aveai piraţi pe tabacheră, ci parteneră
care marca cu ruj şi depunea pierdut
în scrumieră,
pe noptieră,
reziduu cuiului bătut cu tact, pe tabacheră.
Cât de plăcut şi ce frumos şi-n filme se fuma vârtos,
era sfios, chiar păcătos, să înşiri hainele pe jos,
mai bine le puneai grăbit
pe noptieră
şi te-ngrijeai de scrumieră,
să-ncingă atmosfera în garsonieră.
Dar fumul, a înghiţit frumoasa eră, a mai rămas
o scrumieră,
pe noptieră,
plină cu nasturii căzuţi în lupta mâinilor grăbite

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna luptă

Când raţiunea doarme
şi monştri se-nmulţesc
păleşte raza lumii
zâmbetele-ngălbenesc.
Atunci se fură gândul
se aruncă-n jar iubirea,
se pustieşte zarea
şi mintea, şi privirea.
Veşnică este moartea
patroană la zenit,
cât clipa este viaţa,
în cumul, infinit.
Se împletesc în lupte
ca ADN-u-n spire
şi fiecare-n parte
încearcă să respire.
Egală le e lupta
şi pururi războiesc,
ca să învingă una
i-un lucru nefiresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile copilăriei

Ieri am reîntâlnit
ploile de la noi.
Mi-a fost dor de ele,
de aerul lor
plin de miresme,
aducător de gânduri pure.
Ploilor de la noi,
desculţ şi gol
le adulmecam venirea.
Citeam nămolul lor,
cu flori de tălpi
din cârduri de picioare.
Chiteam atent,
ştiam dintr-o suflare
pe purtători
şi sensul de mişcare.
Ador sclipiri de cer,
cu tunet trosnitor
şi pompieri cereşti
stingând naturi

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muritor de rând

Nu duc în cârcă nemurirea
cu gândul ei sedus de nebunii,
adulmec timpul în găsirea
momentelor scăldate-n bucurii.
Şi-i scurt momentul, cât clipa!
Vrând să sporească încearcă trucul,
reverberând precum albina,
când vrea să ştie ceva, stupul.
Zdrenţe s-au prins în scaiul vieţii,
balsam sărac desprins din fericire.
Aşa încerc să dosesc ţepii
tot mai vânjoşi la-mbătrânire.
Nu duc în cârcă bucuria
căci mierea curge-n Paradis,
îmi pun în slujbă viclenia
să pierd cărarea spre abis.
Duc gândul meu la masa desfătării,
spion modest, neadaptat,
s-aducă visu-imbelşugării
ce-a fost dintotdeauna rezervat.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

RMN Revoluţionar

Când Arpagic motanul
fotoliu'a cucerit.
Când Polonicul pute
în sosul pregătit.
Poporul se intrigă
şi zice cu umor:
"Voinici în dizidenţă
ce tineri avântaţi!
Căzut-au frânţi de luptă
şi-a lor democraţie
e tulbure la minte,
măruntă şi pustie."
Secatu-le-a izvorul,
mintea li s-a blocat
în temniţe de groază,
în prazul preparat,
cu sos picant politic
ce pişcă în popor,
mai rău ca abureala
de la debutul lor.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Martie 4

E atâta lume împrejur
cândva mai mult cu o mie,
o pală searbădă dădu
muţie şi mânie.
Nu ştiu ce-a fost
că n-am avut tărie
să fiu stăpânul
minutului din glie.
Se unduia pământul
ca apa la potop
şi pendulau copacii
ca grâul cel necopt.
Lumini străluce
flambau până-n văzduh
căci supura planeta
cuprinsă de năduh.
Sulfuri buboase te loveau
din neguri deversate,
puţea pucios, iar împrejur
era un sloi de gheaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!